Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ DISCUTII APICOLE DIVERSE

[filip]

Pentru mine albina a fost psiholog,locul unde incarc bateriile pentru lupta cu viata.Nu e usor ca la 24 de ani sa ramai fara un picior,am muncit in mina in continuare si am format o stupina.Azi sunt pensionar la limita de varsta si continui cu albina.
Acum ma axez pe productie de calitate si socializarea cu clientii.
Borcanul cu miere trebuie prezentat clientului.Mierea cea mai buna e aceia in care e investit mult suflet..........
Motivatia pentru ziua de maine e resursa ce impinge apicultorul la extreme.
Pentru multi suntem niste ”fanatici” axati pe munca.Ori se stie ca cine munceste nu are timp sa castige.

[gica.mosu]

[quote="cristi x"]Dumnezeu sa va ierte, Dumnezeu sa va odihneasca. Amin. /quote]

....Se zice ca undeva la munte,un batran si un tanar(nepot) voiau sa treaca un parau...si taman zaresc un loc cu scavai chetre asezate'n apa ca drept loc de trecaere Primul trece tanarul in fuga si la ultima piatra aluneca si cade'napa Apoi, mosul o ea "catinel" si trece fara probleme apa....Morala:Grabestete'ncet........orsice cal ajunge gloaba...orsice fata ajunge baba...univrsal valabila(inclusiv pt CristiX amin ...)P.S-nu va faceti probleme de ce si cum...aveti urmasi fiecare(vezi exemplu d-nei Irina si muuuulti altii)care, vor duce aceasta frumoasa indeletincire cat v-a fi lumea si pamantul.....

[irina]

Subiectul merita atentia.Dar cu apusul…..ne-ai lovit, Cristi.
Imposibilitatea de a tine stupi nu inseamna intotdeauna sfarsitul .E drept ca si viata fara stupi e tot un fel de sfarsit.Poate chiar mai rau.
Nu stiu altii cum sunt… dar mie mi se pare ca ziua aia in care va trebui sa renunt la stupi se tot departeaza .Si-o las…..duca-se pe pustii.
Revenind cu picioarele pe pamant….mi-au dat lacrimile.
Am cunoscut durerea apicultorului care se desparte de albine.Si dezamagirea ca n-a reusit sa insufle pasiunea asta celor din preajma.Adica noua, copiilor.
Am mai povestit eu pe-aici…..gradina noastra a fost plina mereu cu stupi.Stupii faceau parte din décor.Imaginea tatalui meu o asociez instantaneu cu zumzetul din prisaca.Si invers.
Amintirile mele din copilarie sunt legate de albine.Ochii umflati le domina. Mi-amintesc o faza .Tatal meu se pregatea se plece la stupi.Am inceput sa smiorcai ca vreau sa merg si eu.Unde ? Ca masina era ticsita cu bidoane. Am descarcat si am incarcat totul singura.O data , de doua ori ….pana am reusit sa-mi fac loc pe bancheta. Dar am plecat la stupi!
M-as bucura sa ma roage si copiii mei sa-i iau la albine. Nu-i intereseaza. Si nu pot sa-i condamn.Ani intregi nici pe mine nu m-au interesat .
Cand totul parea naruit si in gradina mai erau doar cativa stupi…..i-am facut tatalui meu una din bucuriile vietii.Din pacate, pentru el apusul era prea aproape.
Acum am refacut paradisul copilariei mele.Si albina e una din minunile din viata mea.
Toate au timpul lor.Viata aranjeaza lucrurile uneori mai bine decat ne chinuim noi s-o facem.
Si nu cred ca Dumnezeu poate lasa sa dispara minunea asta care e albina.

[gica.mosu]

.......De pus in rama acest MS : Sarut mana Dv si lu' tra'ntorul sef......

[mellis]

Irina draga,
"cand imbatranesc ma pun pe un balansoar si stau nemiscat 2 zile...
si apoi...
apoi incep sa ma leagan"
bineinteles - ca trebuie sa fie in sezonul " de odihna"..
si sa ... inceapa cei 2 baieti sa faca treaba ..

Santace buna!

[cristi_vidican]

Subiectul merita atentia.

Când l-am pornit, eram sigur că sunt multe povești care pot fi spuse aici.
Donbazil și cu tine v-ați descărcat sufletul.

Au apărut și Sherk și Cristi x care au dat cu tămâie

Vine o zi când te gândești serios la aspecte care le-ai evitat toată viața. Sau le-ai negat.

[Hunbee]

O departajare pe subiect.
Cat poti sa duci cativa stupi in "fundu curtii" si cat poti duce o ferma apicola?
Stuparitul poate insemna lucruri f diferite.
Cat poti sa "hamalesti" stupii prin pastorale si sa dormi in camp?
Nu mult peste 55. Vorbesc de 100-200 de stupi nu 40.
" In fundu curtii" poti avea stupi pana vezi albina pe rama sau oul in celula si poti ridica vreo 15 kg.
Cand nu poti astea e timpul sa renunti.
Asta se intampla la 60-70-90.
Nu e subiect "trist" sau "melancolic" cum lau numit unii.
E o realitate ca angajarea in campul muncii. Cat timp esti productiv?

[cristi_vidican]

si poti ridica vreo 15 kg.
Cand nu poti astea e timpul sa renunti.

Omul a fost întotdeauna inventiv și a găsit mereu soluții care să-l ajute.
Este cunoscut faptul că apicultura presupune efort fizic foarte mult.
Am un prieten care s-a apucat de 5 ani de stupi. Are aproape 60 de ani.
Și tot atâția stupi.
Pe MER.
Are și probleme cu spatele, că nu prea poate ridica.
Dar, ia un om cu el când e de hămălit. La extras eu scot ramele și de la mine și de la el.
El e la centrifugă și la mine și la el. Ne ajutăm. eu sunt tânăr și încă pot să-l ajut.

Ideea e dacă putem găsi soluții care să suplinească lipsa de capacitate la un moment dat.

[Mircea_63]

Sfatul meu, la 25 de ani de viata, este sa lasati urmasilor averea (stupii) cu acte, legal si corect facute.
Trec printr-o situatie urata privind mostenirile si asta e singurul lucru pe care eu mi l-as fi dorit ca strabunii mei sa-l faca.

Foarte adevarat si important ce zice Madalin. Cu precadere daca nu e un singur urmas. Am vazut familii ce pareau foarte unite. In momentul in care a aparut "ciolanul" si poate deseori nici nu era cine stie ce, mai degraba oscior, s-a dus naibii intelegerea. Uneori nu pe fata, ci carcoteli pe la colturi, dar... asta a ramas in urma celui plecat.

Stupii vanduti inseamna bani. Cati? Depinde, dar daca tii la albina mai bine vinde-i tu si fa imparteala cinstita. Parti egale.

Nu un caz, ci zeci de cazuri. Albinele, niste insecte admirabile, hobbyul tau, dar nu lasa, nu creea din comoditate sau pentru ca ai incredere, vrasmasie si ranchiuna in urma ta. Si nu vorbe, nici limba de moarte ca nu stii cand vine, dsr vine negresit , ci fa acte.

[BRUMITA]

Subiectul merita atentia.
Imposibilitatea de a tine stupi nu inseamna intotdeauna sfarsitul .E drept ca si viata fara stupi e tot un fel de sfarsit.
Toate au timpul lor.Viata aranjeaza lucrurile uneori mai bine decat ne chinuim noi s-o facem.
Si nu cred ca Dumnezeu poate lasa sa dispara minunea asta care e albina.

Frumos si adevarat . Prin povestea ta m-ai facut sa-mi aduc aminte de anii copilariei cand plecam cu parintii in pastoral .
Am ramas in suflet cu acest microb al albinaritului si acum .Nu stiu cum e sa traiesti fara albine, dar stiu ca putem ajuta si pe altii sa deprinda din tainele albinelor .Am o prietena care a inceput cu 2 stupi si acum are 50 si mai am 4 invatacei cu stupi mai putini care o sa invete si ei .Eu le spun si le arat tot ce stiu despre albine asa cum am invatat si eu de la tatal meu. Tatal meu are 90 de ani si inca mai are 50 familii albine si se ocupa de ele.Unchiul meu are 88 de ani si anul acesta a mai mers cu noi in pastoral cu stupii baiatului sau care a decedat in ultima zi din anul 2016 . Viata in preajma albinelor pentru mine este relaxare .

[paul]

Foarte adevarat si important ce zice Madalin. Cu precadere daca nu e un singur urmas. Am vazut familii ce pareau foarte unite. In momentul in care a aparut "ciolanul" si poate deseori nici nu era cine stie ce, mai degraba oscior, s-a dus naibii intelegerea. Uneori nu pe fata, ci carcoteli pe la colturi, dar... asta a ramas in urma celui plecat.

Mircea, permite-mi sa te contrazic ... total.
Ceea ce spune Madalin este valabil numai daca in urma ai lasat niste ... neterminati ! Daca stii ca ai lasat in urma OAMENI ( cu tot ceea ce incumba aceasta notiune ), n-ai de ce sa-ti faci nicio grija !
Noi am fost trei copii la parinti, eu, un frate si o sora. Cu multi ani inainte de a se stinge tatal meu si fara ca nimic sa anticipeze deznodamantul, am avut o discutie cu tatal meu ( era de fata si mama). Tata mi-a explicat ca ei s-au gandit ca apartamentul pe care-l au sa-l lase dupa moartea lor( ceva ce parea extrem de departe in timp la momentul respectiv) ... fratelui meu. Mi-a argumentat si mi-am dat cuvantul ca nu o sa am nicio pretentie, cum ar spune unii ... verba volant.
A venit momentul zero ( mai repede decat ne-am fi imaginat) si ... mi-am respectat cuvantul. Am fost la notar si am semnat fara nicio urma de nemultumire si cu mare drag in favoarea fratelui si a mamei.
A venit momentul zero si in ceea ce-o priveste pe mama si ma rog de frate-miu sa mearga la notariat ca sa- i semnez in termenul legal ca sa nu plateasca taxe notariale mari.
Acelasi lucru l-a facut si sora mea. Si noi am ramas ... FRATI ! Am convingerea ferma ca acolo unde sunt, parintii nostri sunt multumiti de ceea ce au lasat in urma lor!

[stefanmadalin]

Pai tu ca esti om, dar inchipuieti urmatoarea situatie:
Parintii vostri decedeaza, voi ca fratii va intelegeti bine si va impartiti averea asa cum au dictat batranii. Nu dezbateti succesiunea ca "n" motive....
Ficare la casa lui 10-20-30 de ani, fericiti, copii ca fiecare....
Tu si fratii/surorile ajungeti la o varsta si incepeti sa va duceti pe rand unul cate unul... Copii vostri incep sa se intrebe, al cui e apartamentul, al cui terenul, dar masina...
Si ajung copiii sa-si scoata ochii si se p**a pe intelegerea ta si a fratilor/surorilor tale/tai.
Ajung sa se dea afara din casa unul pe celalalt pentru ca niciunul nu vrea ca cel de langa el sa o duca normal, pun totul in vazare si impart banii, pe care ii cheltuie pe te miri ce...
Sau si mai rau, in situatia mea, cand pentru bunuri in valoare de maxim 20.000E mi s-au cerut 90.000E. Pe ceea ce moral trebuia sa fie al meu, adica intelegerea bunicilor mei. Adica pe ceea ce tatal meu a muncit 30 de ani, si eu pana acum. Bine, la mine sunt si niste interpretari in legislatie...

[Mircea_63]

Paul, am vazut multe... Nu sustin ca intotdeauna se intampla la fel, dar frecventa e mare.
Fratea, frate, dar branza-i pe bani, barbate, vorba lui Creanga. Pare poveste veche, dar mereu actuala.
Voi ati fost una dintre exceptii.
Stiu oameni care au facut la fel, dar se plangeau sau laudau de cate ori aveau ocazia.
Ca precedesor, ideal e sa imparti tu cu mana ta. Tatal tau exact asta a si facut de fapt. Si la asta ma si refeream. Doar ca nu a apucat sa faca acte.Spuneam ca testamentul scris e mai bun decat cel vorbit

Am vazut cazuri in care s-a stins si n-a lasat nicio vorba. Apoi, la imparteala toata lumea se considera nedreptatita.
Nu as da vina doar pe parinti pentru caracterul copiilor. Am vazut copii minunati din familii groaznice si pramatii din familii foarte bune. Frati, inteligenti amandoi, unul cartofor si betiv, afemeiat, laudaros, lipsit de cuvant, celalalt ... om la locul lui. Unul e rusinea parintilor, celalalt mandria.

Tu fa-ti datoria si nu ii ispiti spre zazanie.
Zic si eu.

[Adi Hodis]

Sfatul meu, la 25 de ani de viata, este sa lasati urmasilor averea (stupii) cu acte, legal si corect facute.
Trec printr-o situatie urata privind mostenirile si asta e singurul lucru pe care eu mi l-as fi dorit ca strabunii mei sa-l faca.

Corect !. Mortii se acopera cu pamant iar viii cu acte.

Da ce va venira fratilor de priviti atit de departe in ... orizont ?.
Apusuri, ingropari si alte ... d-alea ?. S-a varsat cupa cu pesimism p-acilea ?.
Fiti mai optimisti si priviti mai aproape, la ziua de maine. Ce-o fi poimaine ... mai vedem !.

Ce faceti de revelion ?.

Nu sariti cu ... dojana !. Stati asa ca nu-i asa !. Ce, n-am voie sa glumesc ?. Ca deja ati ajuns la lucruri ... funebre.

Ce e bine este sfant. Noi, cat santem vii ... e bine s-avem acte. Doar cat santem vii.

Cand n-oi mai putea sa tin stupii ... o sa-i privesc. Cativa acolo, de-o cafea. Ceilalti ... la ceilalti. Ai mei doi. Cu papiroashe. ( n-am diacritice ).

[cristian bh]

Aventura numita apicultura,..la mine s-a produs intr-o situatie oarecum ca din acest subiect,..Mie unul,nu mi-ar fi trebuit albine,...nici in ruptul capului!
De fapt,...nici prin cap sa-mi fi trecut darmite sa mai fac treaba asta!In schimb tatal meu,...cand avea spre 70 ani,...ca la anu face 82,..l-a ajutat pe cineva intr-o chestiune cu pensia de la mina,...ca astia n-au gasit pe cine sa fraiereasca decat pe minerii din vechime,...care bietii si ca iesisera la limita de varsta , nu ca cei ulterior dupa 15 ani,..au ajuns sa aibe pensie pe jumate,..si abia prin tribunal au ajuns sa-si dobandeasca drepturile integrale.
Asa ca omul nostru avea niste familii cu albine,da era bolnav rau,,posibil si din recunostinta ,,i-a zis ca-i da doua fam,,,,ca el nu mai poate,..ca-i da si carti,..,...ca-s bune la casa omului ...ca no sa-i para rau,...si l-a convins sa le aduca acasa,..
Mi-a zis intr-o seara sa-l ajut sa le aduca,..si am mers cu un renault break,..sa le aducem !Mi-a zis ca-i seara,..ca nu mai zboara ele si l-am crezut,..le-a inchis, ,,,,si ia doua sicrie intr-o toamna ,in care nu fusese umblat tot anul...in seara aia m-au intepat vro 10,ca nu puteam nici fugi,..nici lasa de sicriu,...si iacasa,vrocativa ani doar taicamiu a avut grija de ele,..din 2,...a ajuns la 18,...in vreo trei patru ani,...numa prin roi din pomi,...apoi a inceput sa scada,..pana cand ultima oara am avut abia doi.Abia in toamna aia cand am vazut stiva de sicrie goale am inteles ca taica-meu,...cam o scartaie cu albinele,..si cum prinsesem gustul mierii si-mi trecuse de intepaturile de la transport ,...mi-am zis,...hai sa vad daca mai salvez situatia,...insa in primavara au murit si cele doua familii!
Prin luna iunie,.anul acela ..un consatean avea vro 25 fam,,,fiul sau,..prieten cu mine,nici o treaba cu albinele lu tatasu,...care stiind ca au murit albinele la noi,i-a zis lu taicamiu sa-si aduca lazi si sa prinda roi cati poate, ca el nu mai are lazi goale si napoi in lada nu le poate aduce!Intr-o sapt am prins 14 roi,....iar tatal prietenului meu,dupa 4 luni,...i-a predat din pacate , stupina fiului sau,.... neconditionat!
Noi,..mai facem rame impreuna,(aduce material de tei)..el si-a facut stupi la mine,...deci,,,treaba e asa cum trebuie sa fie,...a,,,tot cu el fac si vinul,...

[Hunbee]

Mda.
Si se facu "sezatoare" pe aici.
Ideea e ca e o profesie de rupt oasele si nu poti sa o faci 100% peste 50 de ani.
Ca in fotbal, ai trecut de o varsta, adio.
Si reamintesc, vorbesc de sute de stupi nu de hoby.