cristi_vidican scrie:Nea Andrei,
un subiect pe care încă nu-l stăpânesc este legat de administrarea siropului de zahăr și uzura albinei.
Puteți detalia aici! În contextul hrănirilor de toamnă.
Vă mulțumesc!
Cine a pomenit de acea "uzura", nu a stiut ca albina doica, cu glandele inhibate, nu poate prelucra siropul. Albina care poate prelucra siropul nu poate trece de iarna, pentru ca e culegatoare in adevaratul inteles (nu orice albina care culege e si culegatoare, adica transforma nectarul, mana sau alte substante dulci, in miere). Albinele pregatite de iarna, adica pregatite sa traiasca pana la 250 de zile, nu vor face altceva decat sa depoziteze siropul asa cum a fost administrat. De aceea apicultorii "invertesc" siropul, adica ajuta albina sa poata consuma monozaharidele fara sa depuna acel efort urias, adica un numar mare de albine sa renunte la "elixirul vietii fara de moarte". Siropul fiind invertit, prelucrarea suplimentara va implica un numar mai mic de albine. Deobicei sunt sacrificate cele care oricum nu treceau iarna.
Daca cel ce a administrat sirop si a vazut ca e transformat in miere si capacit, inseamna ca avea un lot mare de culegatoare, care oricum nu trecea iarna.
Unii mai cred (au si dreptate pana la un punct) ca albina renunta din toamna la statutul de doica longeviva si ca se apuca de prelucrat siropul. De aici si cocluzia gresita ca familii puternice au iesit slabe sau au murit din cauza ca au primit sirop.
Unii, care au dat sirop si au introdus familiile pe iarna, au observat o mortalitate mare la jumatatea iernii. Albina nu poate consuma polizaharide, de aceea, pe timpul iernii, cand ajunge la sirop se transforma in albina care poate prelucra siropul. Acest lucru duce la scurtarea vietii, deoarece si-a activat glandele. Consumand acel "corp gras", nu mai poate trai multe zile. De aici si concluzia ca "albina se uzeaza".