Prima pagină APICULTURA GENERALA PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?

In aceasta rubrica iti poti prezenta stupina proprie , metode de lucru , tehnici personale si in general tot ce te reprezinta pe tine ca apicultor .
Reguli forum
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde rihmond » 12 Sep 2015, 15:51

La multi Ani!!!
Avatar utilizator
rihmond
 
Mesaje: 290
Membru din: 14 Mar 2013, 09:13
Localitate: turnu magurele

Re: M.S.COSTACHE

LINK-URI SPONSORIZATE

SPONSOR
 

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde vslsilviu » 12 Sep 2015, 18:25

LA MULTI ANI!
vslsilviu
 
Mesaje: 528
Membru din: 12 Iun 2012, 00:45
Localitate: Dambovita, Gaesti

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde nae » 12 Sep 2015, 21:53

La multi ani .
nae
 
Mesaje: 3375
Membru din: 11 Noi 2011, 19:29

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde Augustin78 » 12 Sep 2015, 22:02

La multi ani sanatosi!
proverb: Albina are mare nevoie de aripi chiar si dupa ce a adunat mierea in stup.
Avatar utilizator
Augustin78
 
Mesaje: 1321
Membru din: 05 Ian 2014, 18:46
Localitate: Mioveni - Arges

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mellis » 13 Sep 2015, 00:27

La multi ani sanatosi!
Sa mergem inainte, ca inainte era mai bine...
Avatar utilizator
mellis
 
Mesaje: 2970
Membru din: 19 Ian 2015, 02:22
Localitate: Timisoara

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde pustu » 13 Sep 2015, 00:39

La multi ani !
Multa sanatate si numai bine .
yahoomail : danpustu
facebook : pustu stuparul
youtube : http://www.youtube.com/pustustuparul
Avatar utilizator
pustu
 
Mesaje: 1985
Membru din: 12 Ian 2012, 03:59
Localitate: targoviste , stupina in cuza voda

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde peterneamt » 15 Sep 2015, 18:04

La mulţi ani alături de.....cei dragi !
:D
şi din partea mea
Avatar utilizator
peterneamt
 
Mesaje: 3262
Membru din: 28 Noi 2011, 18:19

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 17 Sep 2015, 13:59

Buna ziua

Scrisoarea adresată ÎNAINTE DE MOARTE poporului român de ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU

– Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!
Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.
Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale?
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.
Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul.
Cât timp o să te laşi neglijat?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii.
Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc.
Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.
NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.
De ce te laşi dezbinat?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii.
Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria.
Când îţi vei revendica drepturile?
Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.
De ce ai lăsat să se întâmple asta?
Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria.
Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?
Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.
Tu taci !!!

Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.
Tu taci !!!

Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.
Tu taci !!!

Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei.
Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?
Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.
Tu taci !!!

Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.
Tu taci !!!

Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.
Tu taci !!!

Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului,
sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.
Tu taci !!!

Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise “la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.
Tu taci !!!

Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.
Tu taci !!!

Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.
Tu taci !!!

Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.
Tu taci !!!

Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.
Tu taci !!!

Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.
Tu taci !!!

În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic.
Tu taci !!!

Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.
Tu taci !!!

Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.
Tu taci !!!

Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.
Toţi tac !!!
Tu taci !!!

Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.
Tu taci !!!

Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.
Tu taci !!!

Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.
Tu taci !!!

Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine…

Tu taci !!!

Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.
Tu taci !!!
ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN,
ŞI TU TACI !!!

Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută.
Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?
Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”

Părintele Arhimandrit Justin
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 399
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22
Localitate: Gavanesti-Nedeia-Craiova

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde Florin Dobre » 18 Sep 2015, 15:13

Acelasi scurt si la obiect MSC!

La multi ani sanatosi si voiosi!
Suntem pulbere de stele.
Avatar utilizator
Florin Dobre
 
Mesaje: 4629
Membru din: 09 Apr 2012, 22:57
Localitate: Stefanesti, Arges

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 01 Noi 2015, 09:07

Buna dimuneata.

Pentru iubitorii de cautari si trairi pe alte principii decat cele bagate pe gat de nevoie,cu voie sau cu forta

"ADEVARUL DESPRE MOARTEA GENERALULUI STEFAN GUSA"


Publicat la: 2004-12-22 | Autor: ADINA MUTAR | Sursa: Ziarul ZIARUL


Am o datorie de onoare fata de un OM. Este vorba despre generalul Stefan Gusa, de aceea am scris cu litere mari. Asa mi-a si spus atunci cand l-am cunoscut, pe patul de moarte. "Inainte de toate sunt om. Un om cu frica de Dumnezeu, asa cum am fost crescut. Iar acum ma indrept catre Dumnezeu, ca nu mai am mult". De dincolo de mormant, generalul Stefan Gusa restituie poporului ceea ce-i apartine: revolutia din decembrie '89. De partea careia el, in fruntea Armatei, trecuse de pe data de 19 decembrie, la Timisoara.
Pe tot parcursul discutiilor pe care le-am purtat, generalul a tinut in mana o cruciulita, ca un garant suprem al sinceritatii sale. "Asta mi-e crucea! Nu mint!". In acele zile, care ii erau numarate, a simtit nevoia sa se confeseze cu mai multe detalii decat o facuse cu ocazia unor interviuri. Dar rugamintea a fost clara: "Sa nu scrii toate astea acum. Fata de tara, fata de popor, mi-am facut datoria, dar nu mai apuc sa-mi fac datoria fata de fetele mele. Sa nu-mi pui familia in pericol".

MARTURII DE PE PATUL DE SUFERINTA

I-am respectat aceasta dorinta arzatoare. Au trecut 15 ani de atunci si multe fapte din evenimentele din decembrie '89 au iesit la iveala. Si totusi. Inca se mai spune despre generalul Stefan Gusa, sef al Marelui Stat-Major si singurul factor de decizie de care tineau seama puterile straine in acele zile de decembrie insangerat, inca se mai spune ca a scapat de sub control situatia. Ba, mai mult, recent, pe un post de televiziune, generalul Stanculescu a sugerat ca "Noaptea generalilor" a fost un bluf. Mai precis, ca in noaptea de 22 decembrie '89, generalii Gusa si Iulian Vlad nu vorbeau "real" din sediul CC, pentru ca el le taia legaturile din Ministerul Apararii. Cu alte cuvinte, cei doi mimau ca dadeau ordine. Multi au crezut ca generalul Gusa a luat cu el in mormant multe "taine" si au avut curajul sa iasa in fata si sa-i puna in carca reprimarea sangeroasa de la Timisoara si multe alte "nereguli". Dar generalul Gusa avea o datorie de onoare fata de popor: sa lase, in respect pentru Adevar, marturia sa de pe patul de moarte. Aceasta datorie a revenit in primul rand familiei sale, vaduvei, Lala, cum o alinta, si celor doua fiice, Ana-Maria si Veronica. "Fetele mele", cum spunea el mandru. Care au trecut prin multe situatii critice dupa disparitia "grabita" a generalului.

CONDAMNAT LA ADEVAR

"Condamnat la adevar - Generalul Stefan Gusa" este titlul unui volum documentar, aparut in aceasta luna, semnat de Daniela Veronica Gusa de Dragan. Este fata cea mica a generalului, casatorita cu renumitul om de cultura - in primul rand - si om de afaceri Iosif Constantin Dragan. Acest volum constituie datoria de onoare pe care familia o are fata de memoria omului care a fost gen.-lt. Stefan Gusa. Iar in aceasta carte scrie: "Este de luat in seama ca moartea generalului Gusa nu de la Dumnezeu a venit, ci de la oameni". Cu ocazia lansarii volumului, fiica generalului a subliniat ca isi asuma adevarul acestor cuvinte. Adevar pe care ar trebui sa si-l asume si altii. Cu acceptul vaduvei si al fetelor generalului, si eu ma voi achita de datoria de a spune adevarul, despre cum l-am cunoscut si cum a murit.

UN ZVON TERIBIL

In decembrie '93, lucram la "Evenimentul zilei". Si ma ocupam, de mai bine de un an, de investigarea si testarea unui aparat incredibil. Este vorba de "Aparat pentru tratamente biologice", inregistrat la OSIM cu brevet nr. 104.844/ 19. 12. 1991, inventat de savantul roman Carol Przybilla. Din nefericire, din motive oculte de neinteles, cu tot demersul cotidianului, aparatul nu starnise interesul decat al oamenilor bolnavi. Tocmai se incheiase testarea aparatului, testare sponsorizata de cotidianul respectiv, si, desi rezultatele medicale obtinute erau extraordinare, in mod ciudat, autoritatile in drept sa se ocupe de omologarea medicala isi declinau pur si simplu competenta. Era ca si cum daduse si peste o mina inepuizabila de aur si nimeni nu te credea si nici nu incerca sa se convinga de contrariul. Pe fondul acestor nemultumiri profesionale, la redactie a venit generalul Danescu, un prieten apropiat al generalului Gusa, solicitandu-ne ajutorul. Ne-a spus ca Stefan Gusa este grav bolnav, este pe moarte si crede ca doar acest aparat, despre care citise tot ce se scrisese, mai putea sa-l salveze. Pe atunci se zvonea ca generalul, considerat "incomod" prin adevarurile pe care le detinea, fusese iradiat si avea
cancer. Zvonul era cu atat mai teribil cu cat se spera ca astfel de "practici" fusesera inlaturate o data cu regimul lui Ceausescu, daca ele existasera vreodata.

BOALA CU EVOLUTIE CIUDATA

Era posibil sa fi fost iradiat? Generalul Danescu a fost destul de rezervat in aceasta privinta. Sigur, era ceva ciudat in evolutia bolii. Un cancer care incepuse si se extinsese invers decat evolutia "normala" a bolii. Un cancer care pornea de la sistemul osos, de parca acolo se "depusese" ceva. Cel putin asa sustinea un doctor, un prieten al generalului Gusa, in care avea toata increderea. Pentru ca trebuie subliniat faptul ca generalul a aflat despre "originea" bolii sale din presa si multa vreme a crezut ca presa exagera. Pentru linistea sa, a consultat si pe acel medic, prieten vechi, caruia i-a aratat doua radiografii. Una din aprilie 1993, cand, practic, i s-a pus diagnosticul si una din martie acelasi an, pe care o facuse la unul dintre controalele periodice. Vazand cele doua radiografii, prietenul sau i-a spus: "Stefane, ori prima, ori a doua radiografie nu este a ta. Ceea ce vad eu aici este imposibil. Acum o luna n-aveai nimic, iar acum oasele tale sunt praf. Asa ceva nu este posibil decat daca…". Daca fusese iradiat.

"POVESTI" CU IRADIERI

Generalul Gusa nu crezuse in aceasta ipoteza. Nu se considera atat de "incomod" incat sa fi fost nevoie de o astfel de "metoda" pentru eliminarea sa. "Mai simplu ar fi fost un accident", era de parere. Sau poate ca nu. Deja fusesera prea multe "accidente" si batea la ochi. Cu toate astea, se exprimase in cateva randuri ca: "Inca n-am fost eliminat fizic, probabil urmeaza si asta". Conducerea ziarului la care lucram a hotarat sa incercam tratarea generalului, fara sa scriem nimic despre acest fapt, fiind dorinta expresa a familiei. Era la inceputul lui ianuarie 1994, cand am ajuns in casa sa, impreuna cu inventatorul aparatului de tratamente biologice. Carol Przybilla avea peste 90 de ani, dar anii trecusera pe langa el, nu-i afectasera in nici un fel judecata. Tin minte si acum ce am vorbit in drum spre general. "Tata, astea, cu iradiatul, sunt povesti. Noi avem un om foarte grav bolnav, care are nevoie de un tratament mai deosebit decat am facut pana acum. Asta e tot ce ne intereseaza". Prin tratament mai deosebit, Carol Przybilla intelegea unul intensiv, pe o perioada de timp indelungata. Ceea ce necesita foarte multa rabdare.

JURAMANTUL

Ni se spusese ca generalul este foarte bolnav, dar nu crezusem ca era atat de grav. Nu se mai ridicase din pat de cateva zile si avea niste dureri cumplite, pe care si le mai alina cu fortral. Am avut mari emotii cand ne-am prezentat. Era chinuit de boala, dar ochii ii ramasesera foarte limpezi. M-a privit lung si m-a intrebat ce cred despre el. M-a luat prin surprindere intrebarea. Nu ma dusesem in calitate de ziarista, ci de ajutor al lui Carol Przybilla, pentru ca sotia sa, cea care facea tratamentele de obicei, nu era in Bucuresti la acea data. I-am spus acest lucru. "Nu te intreb ce crezi ca ziarista, ci ca om. Ma crezi vinovat pentru ce s-a intamplat la Timisoara? Vad ca s-au asmutit toti impotriva mea, sa ma scoata tap-ispasitor. N-am murit inca!". Fara sa astepte raspunsul meu, cu un efort care i-a cauzat dureri mari, si-a luat cruciulita de pe noptiera, a strans-o in pumn si mi-a zis: "Eu sunt deja jumatate plecat la Dumnezeu. Asta mi-e crucea! Jur ca nu am pe constiinta nici un mort in revolutie. Eu am trecut, ca sef al Marelui Stat-Major, de partea revolutiei, de la Timisoara, de pe 19 decembrie. Pentru aceasta "tradare", eu as fi fost impuscat daca nu reusea revolutia". Dupa ce a spus aceste cuvinte, s-a linistit. M-am uitat intrebator la sotia lui, care mi-a facut semn sa ies din dormitor. "Nu stiu ce-i face mai rau, boala sau toate murdariile care i se pun in carca. A vrut atat de mult sa apara la televizor sau la radio, sa fie chestionat in direct de catre popor cu privire la revolutie. I s-a refuzat aceasta dorinta".

DIAGNOSTIC CONFIRMAT

Pentru a incepe tratamentul, trebuia ca pacientul sa fie asezat in fata razei produse de aparat, pe portiuni, astfel incat toate partile vatamate sa fie supuse iradierii benefice. Domnul Przybilla a hotarat sa inceapa cu coloana vertebrala, unde erau problemele cele mai grave, dupa cum ni se spusese. Pricinuindu-i dureri infernale, l-am intors cu cearsaful pe o parte si am fixat filtrul. In momentul cand am dat drumul la aparat, o ploaie de scantei a izbucnit, iar eu am avut impresia ca se strica aparatul. Asistasem un an de zile la tratamente cu acest aparat si niciodata nu facuse asemenea scantei, ca acelea produse de polizor. L-am oprit imediat. Domnul Przybilla sarise pur si simplu de pe scaun si venise langa aparat. I-a dat drumul. Aceeasi ploaie de scantei. A clatinat din cap si s-a reasezat. "Da-i drumul mai departe. Aparatul n-are nimic. Povestile alea se pare ca sunt reale. Nu te teme, acelea sunt particule inactive". Generalul nu ne vazuse reactiile, dar auzise. "Despre ce povesti este vorba?", ne-a intrebat. Domnul Przybilla i-a raspuns pe ocolite: "Tot raul spre bine. Ce ai dumneata se poate neutraliza. Daca nu este afectat iremediabil vreun organ intern, sa n-ai grija, ca te poti vindeca".

NEUTRALIZAREA "SURSEI"

Din nefericire, dupa atatea luni de boala, era imposibil sa nu fi fost afectate organele interne. Dupa primele sedinte, cand am urmarit doar "neutralizarea sursei", dupa cum se exprima batranul savant, am putut constata ravagiile facute de boala. Aparatul ne indica precis zonele grav afectate, in acele portiuni pielea capatand diferite nuante de rosu. Fara sa stim, stadiul evolutiv al bolii, puteam face o "harta" a portiunilor prinse in metastaza. Conform "diagnosticului" dat de aparat, cel mai grav afectati erau plamanii. Totusi, un progres am inregistrat inca de la primele sedinte. Durerile nu disparusera complet, dar se diminuasera si era tot mai putin nevoie de injectiile cu fortral. De asemenea, generalul ne spusese ca doarme foarte bine imediat dupa tratament, ceea ce nu i se mai intamplase de mult. Incepuse sa creada in aparat. Facuse si Facultatea Tehnica Militara, Sectia Mecanica, asa ca intelegea explicatiile tehnice ale domnului Przbylla despre principiul de functionare al aparatului. Zi de zi, timp de mai multe ore, se supunea razei benefice si de acum se putea aseza singur la aparat. Dar poate cea mai buna veste pe care am primit-o a fost faptul ca se ridicase din pat. Sotia il gasise dormind pe canapea, in sufragerie. Se dusese singur la baie, se spalase. Eram atat de sigura ca aceasta era calea spre insanatosire.

"VRACIUL"

Domnul Przbylla ar fi vrut colaborarea unui medic. De asta suferise mereu: "Tata, eu sunt inginer. Am inventat acest aparat, dar deja ma depasesc posibilitatile lui de vindecare. Ar trebui cercetat de medici, eu sa le explic mecanismul de functionare, ei sa-l testeze pe categorii de boli". Era nevoie de analize, de alte radiografii, sa stim precis ce efect avusese tratamentul si unde mai trebuia insistat. Nu se putea. Intr-o zi, am inteles si de ce. A sunat telefonul, domnul general a ridicat receptorul si m-a chemat langa el, sa aud. "Mai, Stefane, interneaza-te in Spitalul Militar, mai, doar n-ai innebunit, sa crezi in vraciul ala!". "Deocamdata, el m-a facut sa ma simt mai bine!", i-a raspuns. Domnul Przybilla nu stia cum "stam". Nu putea face o apreciere. Avea cazuri de cancer care se vindecasera doar din doua-trei sedinte. Dar avea si un caz pe care il trata de doi ani. Oprise evolutia bolii, dar, daca inceta tratamentul, tumora reincepea sa creasca. Ii recomandase pacientei sa se supuna unei operatii de extirpare a tumorii, in faza in care aceasta avea dimensiuni minime. Femeia se temea de operatie. Era singurul caz incert. In ce fel se manifesta in organism boala generalului Gusa nu stia. De aceea ar fi vrut ca la sedinte sa participe un medic specialist.

INTERNAREA

Pe 10 ianuarie 1994, cand ne-am dus, cum facusem in fiecare zi, pentru tratament, generalul Gusa nu mai era acasa. Fusese internat la Spitalul Militar. Cu greu am reusit sa aflam ce se intamplase. I se facuse rau. Foarte rau, iar sotia lui se speriase si chemase salvarea. Domnul Przybilla s-a uitat la mine cu repros: "Este vina noastra. Trebuia sa-i avertizam!". Da, ar fi trebuit sa le explicam ceva ce nici noua nu ne era prea clar. Anume ca, in acest proces de lupta cu boala, la un moment dat, pacientului i se face foarte rau. Acest moment era imprevizil, se instala fara sa poata fi anticipat si nici nu se manifestase in toate cazurile. Domnul Przybilla ajunsese la concluzia ca acesta era un semn foarte bun. Observase ca, dupa aceasta cumpana, procesul de vindecare se accelera. "Boala este la fel de vie ca si organismul-gazda. Lupta pentru viata ei si atunci cand este, intr-adevar, lovita puternic, isi aduna toate fortele sa inlature cauza care o ucide. De aici starea de rau general pe care o simte bolnavul", spunea Carol Przybilla. Era insa constient ca aceasta nu era considerata o explicatie stiintifica si de aceea nu insista asupra ei. Aveau sa urmeze doua luni in care am incercat sa ajungem la general pentru a continua tratamentul, dar nu a fost posibil. Despre toate aceste demersuri si despre cum s-a imbolnavit generalul Stefan Gusa, veti afla in "Ziarul" de maine.

APARATUL INCREDIBIL

In 1966, i s-a pus diagnosticul de cancer pulmonar si atunci si-a adus aminte de ideea din studentie. A construit aparatul, s-a tratat si s-a vindecat. Apoi a lucrat ani de zile la acest aparat, imbunatatindu-l. Nu a putut sa-l breveteze in timpul lui Ceausescu, deoarece i se cerea sa cedeze inventia sa. Nu a fost de acord. Aparatul a fost brevetat abia in 1991, fiind construit la Institutul de Tehnologie Avansata al SRI. In 1993, in urma demersurilor cotidianului Evenimentul zilei, aparatul a primit medalia de aur la Targul de Inventica si Inovatii de la Nurenberg. Pentru ca autoritatile romane au refuzat pur si simplu sa se ocupe de aceasta incredibila inventie, cu o rata spectaculoasa de vindecare a unor boli considerate incurabile, aparatul nu a fost omologat din punct de vedere tehnic si medical. Deci, nu a putut fi folosit oficial. De aici si denumirea nemeritata de vraci pentru Carol Przybilla. Care avea o vorba: "Tata, as fi vrut sa inventez un aparat sa vindece prostia, dar n-am reusit. Noroc ca prostia nu doare". In prezent, am auzit opinii ca inventia lui este deja depasita de aparatele care functioneaza pe principiul luminii bipolare. Ne-am bucura daca aceste aparate ar atinge macar un sfert din performantele aparatului lui Carol Przybilla.

UN SAVANT PENTRU ALTE TIMPURI

Carol Przybilla nu era un vraci. Era un savant cu peste 1.000 de inventii la activ, dintre care unele se folosesc si astazi. S-a nascut pe 14 noiembrie 1902, la Campina. A facut studiile medii la Bucuresti si a absolvit Institutul Politehnic din Mittweida si Institutul Politehnic din Charlotenburg, Germania. A fost prieten cu Albert Einstein, a locuit in casa acestuia, iar ideea construirii unui aparat de tratamente bilogice i-a incoltit in minte din acele vremuri, bazandu-se pe teoria luminii a lui Einstein. Chiar i-a cerut parerea acestuia in privinta construirii unui astfel de aparat, iar Einstein i-a spus ca nu-si da seama cum ar putea actiona asupra organismelor vii, dar are toata increderea ca, daca i-a incoltit in cap, are sa iasa "ceva" valabil. I-a si prevazut multe neplaceri, ceea ce s-a si intamplat. Carol Przybilla este autorul inventiilor: "Avion cu reactie prin arderea gazelor" - 1932, "Turbina cu combustie interna combinata" - 1958, vanduta de statul roman uzinelor "General Motors" din SUA, "Motor eliptic", folosit in Japonia, la celebrele motociclete si inca o inventie in domeniul militar, declarata secret de stat. A primit trei premii de stat. Este membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania.

Toate cele bune
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 399
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22
Localitate: Gavanesti-Nedeia-Craiova

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 03 Noi 2015, 20:11

Buna seara.

INTERESANT. Doar cei ce mai cred in natura mai pot da inainte

VIRAL PE NET. O româncă dezvăluie tratamentul care i-a salvat tatăl deși avea arsuri de gradul III



În aceste zile, românii sunt solidari cum nu au fost niciodată cu victimele incendiului violent din Clubul Morții din București. De la condoleanțe, compasiune, participări la marșuri, donare de sânge, până la sfaturi. Românii încearcă să se implice fiecare cum poate în ceea ce a devenit drama unei națiuni.

Gabriela Ionescu a publicat pe Facebook tratamentul cu care tatăl său a supraviețuit după ce a avut arsuri de gradul III pe tot corpul. Postarea a devenit virală pe internet, fiind distribuită în câteva ore de peste 4.000 de persoane.

„ In 1980 tatal meu a fost surprins de explozia unui bidon cu motorina care i-a provocat arsuri de gradul III la cap, gat si maini. Fiind iarna, avea un pulover pe gat care a ars impreuna cu pielea, lasandu-i venele gatului expuse. Nu mai avea piele pe fata, par pe cap si urechile erau arse pe jumatate. Dupa 2 saptamani de chin in spital capul ii era, citez: « o mare coaja de sub care supura puroi ». Dupa cele 2 saptamani de chin, tatal meu si-a intalnit salvatoarea : o batrana care a convins-o pe mama ca leacul ei ii va aduce inapoi chipul sotului. Mama si un unchi l-au rapit (fara exagerare) pe tata din spital si l-au dus acasa unde batrana s-a si mutat pentru 2 saptamani.

Mi-am sunat astazi tatal care mi-a dictat cu galsul tremurand de emotie reteta. M-a rugat sa precizez ca «nu ii doare, dimpotriva, tratamentul le ia durerea ». Stiu ca multi vor fi reticenti, insa eu nu as fi putut trai impacata stiind ca exista un tratament care pe tatal meu l-a facut CA NOU in aproximativ 2 luni iar eu nu l-am facut public! I-a crescut carnea la loc, i-au crescut urechile, i-au crescut barba, parul, unghiile i-au picat si i-au crescut la loc de 2 ori ! Iar singura urma pe care o mai poti vedea astazi este pielea putin incretita pe gat, sub urechi, acolo unde acum 35 ani i se vedeau venele! Tin sa precizez faptul ca de cand ma stiu pragul nostru a fost calcat de oameni care veneau plini de speranta sa isi ajute rudele, copiii, iar mama le pregatea si le arata cum sa aplice tratamentul iar ei plecau covarsiti de recunostinta”, scrie Gabriela Ionescu pe Facebook

Reteta este urmatoarea (cantitatile pot fi inmultite in functie de cat este de mare suprafata arsa) :
– 200 grame ceara de albine pura ! (de la apicultori care sa va garanteze ca nu exista nimic altceva in ceara decat ceea ce au produs albinele)
– 200 grame unt de vaca proaspat NESARAT (mama recomanda sa fie facut in casa din lapte proaspat)
– 200 ml ulei de floarea soarelui
– 2 cepe albe

Gabriela explică și procedura: Intr-un vas curat se pun impreuna la foc mic ceara, untul si uleiul. Cand se topesc toate se adauga ceapa taiata marunt (ca pentru mancare). Se lasa la foc foarte mic pana cand ceapa devine aurie (ea va incepe sa fiarba in amestecul de ulei, unt si ceara). Aveti grija sa nu ardeti ceapa! Cand ceapa e aurie se stinge flacara.

Arsurile se vor spala cu multa grija cu ceai de pelin si fasa sterila. Atentie: se inmoaie fasa in ceai, se spala rana, apoi fasa se arunca si se foloseste alta. NU introduceti in ceai fasa cu care ati spalat deja rana. Dupa ce arsura este curatata cu ceaiul de pelin, se lasa cateva minute pana se usuca rana bine.

Mai departe se va aplica pe arsuri tratamentul in urmatorul mod: se ia fasa sterila de colturi si se inmoaie in tratamentul caldut ( daca e rece se incheaga de la ceara). Veti obsera ca adera la fasa si incepe imediat a se intari. Aplicati cu grija pe arsura fasa astfel inmuiata (si in totalitate inmuiata). Continuati pana cand toata rana e acoperita.

IMPORTANT de stiut: fasa inmuiata NU se va lipi de rana datorita ingredientelor pe care le contine. Mai mult, datorita caldurii corpului si a stratului de vata care va fi asezat peste ea se va mentine unsuroasa si va hidrata si regenera carnea si pielea.

Dupa ce toate ranile sunt acoperite cu fasa inmuiata in tratament, peste ea se va aplica un strat de vata care va avea rolul de a mentine caldura necesara regenerarii . Dupa ce corpul va fi acoperit de startul de vata, peste vata se va folosi un nou strat de fasa curata care va mentine vata si fasa cu tratament la locul lor.

Acest pansamanet se va mentine 24 de ore dupa care va fi inlocuit urmarind exact aceiasi pasi, de la spalarea cu ceai pana la securizarea cu ultimul strat de fasa. In momentul in care pansamentul se da jos tatal meu spune ca nu e dureros pentru ca tratamentul este extrem de emolient . La stratul de fasa cu tratament va adera carnea moarta care se va indeparta astfel cu usurinta si fara durere.
De asemenea, pe dedesuptul carnii arse va incepe procesul de regenerare a celulelor, ceea ce va provoca mancarimi. Mancarimea e semn bun.

Tratamenul ramas de la aplicare se poate pune la rece si poate fi refolosit la urmatoarea pansare, prin incalzire.

Sursa: Gabriela Ionescu


RESPECT SI PLECACIUNE in fata unor asemenea oameni.
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 399
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22
Localitate: Gavanesti-Nedeia-Craiova

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 04 Noi 2015, 21:08

Buna Seara.

Supercamionul lui Ceauşescu

Supercamioanele româneşti produse la sfârşitul anilor ’80 aveau înglobată o tehnologie folosită acum de maşinile hibride Toyota

În ’88 s-au exportat cinci asemenea „monştri” în Australia, pentru 1.500.000 de dolari

Ceauşescu a vrut ca inginerii români să-i facă un „camion-gigant” care să poată duce în benă o încărcătură de 120 tone la un singur transport. După zece ani de proiectare, în ’88 era omologat monstrul „DAC 120 DE” cu diametrul roţilor de 3,2 metri, lat cât şoseaua, ce cântărea 90 tone cu bena goală şi a cărui înălţime de 5,4 metri ajungea până la demarcaţia dintre etajele unu şi doi ale unui bloc.
Propulsia electrică dezvoltată la Electroputere Craiova utiliza o tehnologie similară cu cea întâlnită azi la maşinile Toyota Prius, având amplasate în roţile de pe puntea spate două motoare electrice ce dezvoltau 520 de cai putere fiecare, care îi permiteau camionului „DAC 120 DE” să ruleze cu 70 km/oră gol şi cu 55 km/oră încărcat. Prin circuitele electrice ale supercamionului curgeau curenţi de 1.200 volţi debitaţi de un generator diesel-electric alimentat de la două rezervoare de 1.600 litri fiecare. Cu tancurile de motorină pline, camionul putea rula 24 de ore din 24 timp de o săptămână. Servodirecţia, servofrâna hidraulică, aerul condiţionat şi scaunul cu amortizor care echipau supercamionul erau importate din Occident.
Numai pneurile marca Michelin costau 10.000 dolari bucata, îşi aminteşte inginerul Adrian Novac, unul din proiectanţii „monstrului”. „Erau pneuri speciale, fără cameră, care trebuiau să ţină cel puţin unul-doi ani de rulaj pe drumuri de carieră. Un astfel de cauciuc n-avea voie să se spargă decât dacă vreun buldoexcavator intra accidental cu cupa în el”. Umflatul unei singure roţi de 3,2 metri în diametru dura o jumătate de oră cu o instalaţie de debit mare, presiunea aerului din interiorul pneului era de aproape 10 atmosfere.

Sistemul de frânare al „camionului-mamut” seamănă cu cel folosit în zilele noastre de japonezi: „ Erau prevăzute cu două pedale de frână: una de securitate pentru blocarea completă a roţilor şi o frână dinamică bazată nu pe frecare, ci pe disiparea sub formă de căldură a energiei cinetice. Pe pante lungi, motoarele electrice din roţi deveneau generatoare de curent, însă spre deosebire de Toyota Prius, energia produsă nu se stoca în baterii, ci se disipa prin nişte rezistenţe electrice de frânare puse lateral pe platforma camionului, ca să se răcească de la aer”. Privit de aproape, camionul părea „un elefant stând lângă un copilaş. Erai mic, iar el era ca un monstru mare lângă tine.

Ca să poţi ajunge la cabină, amplasată la înălţimea de 2,5 metri, aveai o scară cu balustradă şi urcai treptele ca şi cum ai fi urcat la etajul întâi. Sus era o platformă ca un balcon de apartament pe care stăteam cu aparatura noi, inginerii, când făceam probe privind tensiunile din şasiu, viteza de deplasare, frânările, viteza de basculare. Acolo era răcoare, că eram bine protejaţi de soare sub cozorocul benei”. Scara de acces la cabină a stârnit un val de veselie la vremea ei: „La uzină la Roman, când a fost Ceauşescu prin ’84 şi a urcat să viziteze cabina unui camion de 120 de tone, a făcut o scenă din asta că toţi am râs. La coborâre, el nu s-a dat jos cu spatele pe scara aceea, cum se procedează pe utilaje, ci s-a dat cu faţa, ca la el în vilă, şi era să cadă-n fund”.

„Ca să ajungi în bena cu un volum de 35 metri cubi, urcai o scară de cel puţin 6 metri. Era atât de mare încât câteodată, când ploua şi se strângea apa în benă, ziceai că-i bazin de înot”. Pe şosea, basculanta-gigant nu a circulat decât o singură dată, inginerii cerând aprobare specială de la autorităţile Braşovului ca să măsoare viteza maximă cu care camionul poate rula pe drum plan: „Am mişcat-o prin oraş în ’82. Era dimineaţă într-o zi de lucru, pe o şosea betonată uzinală între Rulmentul şi Tractorul, un fel de şosea de centură. Strada am golit-o de maşini şi singurele care mai aveau dreptul să circule şi cu care ne intersectam erau troleibuzele ce duceau muncitorii care urmau să intre în tură. Când ne vedeau camionul, oamenii îşi făceau cruce şi coborau din troleie, ţinându-se după noi cu


Mic spionaj industrial

Pentru ca proiectul „DAC 120 DE” să nu se transforme într-un alt eşec al industriei de maşini în care defecţiunile tehnice să apară la orice pas, românii au studiat reviste de specialitate de tipul „Truck and Diesel”, dar tot practica le-a elucidat nebuloasele, într-un final: „Când s-a făcut Canalul, s-a cumpărat o basculantă americană marca Lectra Haul, ce putea căra 100 tone la un transport. Maşina a fost dusă la Basarabi unde trebuia străpuns un deal de cretă şi basculanta trebuia să care dealul de cretă.

De fapt, motivul principal pentru care statul român a cumpărat camionul american n-a fost să transporte pământ, pentru că în final maşina a ajuns la Roman Braşov unde a fost demontată şi analizată. Câteva idei bune au fost în maşina respectivă şi ne-am folosit de ele”. De pildă, amortizoarele folosite sunt de acelaşi tip cu cele care echipau basculanta americană: „Suspensiile obişnuite ar fi cedat sub greutatea celor 120 tone cât cântăreşte camionul plin, ei le-au făcut din nişte pastile de cauciuc vulcanizat puse straturi şi introduse într-un cilindru, amortizarea şocului făcându-se prin frecarea pastilelor de cauciuc între ele. Am avut nevoie de şase ani, din ’82 până în ’88, ca să ajungem la o reţetă de pastilă de cauciuc fiabilă pentru un asemenea tip de amortizor”.

În prezent, fiindcă suportă greutăţi foarte mari, amortizoarele de cauciuc de tipul celor folosite acum 20 de ani de inginerii braşoveni la basculanta DAC 120 DE se montează sub terasamentul podurilor suspendate din beton. Inclusiv culoarea basculantelor „galbene cu nişte dungi albastre” a fost inspirată de la competitori: „Probabil ca o inspiraţie de la maşinile americane, care folosesc culori ce le fac mai vizibile în condiţii de şantier: orange, galben muştar”.


Exportate la preţ de dumping

Opt dintre camioanele uriaşe au ajuns la exploataţia minieră de cupru de la Roşia Poieni, trei la cariera de calcar din Mahmudia, iar pentru o vreme s-a lucrat cu ele şi la Canal, s-a transportat banatita din Moldova Nouă şi sulful din Călimani. La Mârşa (Sibiu) s-au fabricat cinci „camioane-gigant” care au luat calea unei exploatări deschise de minereu feros din vestul Australiei: „Una a fost cam 300.000 dolari, preţ de dumping, dacă ne gândim că basculantele americane de capacitatea asta se vindeau acolo de trei ori mai scump”.

Un an i-a luat echipei de şapte muncitori români să asambleze camioanele la mina „Mc Caimy Monster Pilbara” pierdută în deşertul australian, undeva pe Tropicul Capricornului: „Maşinile s-au dus bucăţi şi au fost remontate la faţa locului, în condiţii de atelier de mină, nu de uzină. Reasamblarea celor cinci camioane a durat un an, între ’88 şi ’89”. Până în 1992, o echipă formată din trei români a asigurat în permanenţă mentenenţa „DAC-urilor 120 DE” explică Adrian Novac: „Mârşa Sibiu oferise garanţie pentru 1.200 de ore de exploatare, aşa că aveam în containere sigilate subansamble pentru încă un rând de camioane, aduse special ca piese de schimb”.



În caz de defecţiune, dacă un agregat trebuia înlocuit, muncitorilor le lua o săptămână numai demontatul-montatul subansamblelor ca să poată avea acces complet la motor, încât, din cele cinci supercamioane româneşti, efectiv lucrau doar trei, prin rotaţie, iar două erau permanent în revizie, ca în cazul în care vreuna se defecta, să poată fi înlocuită imediat. Asta fiindcă, atunci când muţi munţii din loc, nu-i vreme de stat: „La mina Mc Caimy Monster Pilbara, în 24 de ore, cele trei basculante umpleau două garnituri de tren de câte 200 de vagoane, fiecare vagon având 100 tone”.

Dispariţia „dinozaurilor“

„Rămăşiţele pământeşti ale ultimelor «DAC-uri 120 DE» ar mai fi şanse să poată fi zărite la mina de cupru Roşia Poieni. Eu presupun că cel puţin trei ar trebui să mai fie acolo, dacă cumva n-au fost date la topit. Ultima oară când am fost chemat acolo în 2003 pentru o revizie, una lucra şi două erau în depou la reparat. Ultimul camion mamut a ieşit din fabrică în 1990. Fiindcă primele cinci basculante i-au surprins plăcut pe australieni, care ziceau că piesele sunt General Electric, în acel an scosesem o variantă îmbunătăţită numită «Australia Alfa», preparată pentru condiţiile de climă de la ei. Iar în ‘92 am avut intenţia să repornim producţia cu o variantă «Beta», pe care vroiam s-o trimitem în Rusia, la Krivoi Rog. Maşina ca idee era deja creionată, însă fabricarea ei însemna prea mult pentru puterile României acelor ani”.

„Aveam o teamă de fiecare dată când o conduceam. La cât era de mare, era totuşi foarte maleabilă. Fiind electrică, puteai să o dai uşor înainte şi înapoi şi, ca să iei curba, nu depuneai deloc efort, că direcţia era servoasistată”. - Adrian Novac, unul din cei 30 de ingineri proiectanţi ai autocamionului „DAC 120 DE”.

Şofer român versus şofer australian

Adrian Novac îşi aminteşte de luptele de culise care se dădeau între şoferi pe şantiere, ca să fie numiţi titulari pe supercamion: „Ca să scape de munca grea, mulţi vroiau s-o conducă pe asta, că avea servodirecţie, servofrână şi la cerere chiar şi climă. Spre exemplu la cariera de la Mahmudia unde era mult praf, la basculante s-au pus deasupra cabinei instalaţii de aer condiţionat nemţeşti, ca să nu deschidă geamurile şi uşile. Plus că, fiind plătiţi la cantitatea de minereu transportat, la 120 tone capacitatea benei, e clar că aveau salariu mai consistent. Cei mai mulţi dintre şoferi erau puşi pe pile şi erau dintre cei care aveau trecere la şeful de coloană care conducea mina”. După revoluţie şoferii celor câteva „DAC-uri 120 DE” au rămas tot nişte răsfăţaţi: „Ultima dată am fost în 2002 în Roşia Poieni şi una din ele încă căra minereu, iar şoferul ei avea salariul de 250 dolari, mai mare decât mine ca inginer proiectant”.

În Australia, şoferii lucrau doar câte şase luni pe an, prin rotaţie: „Cum minele erau în mijlocul deşertului la 1200 kilometri de orice oraş, ca şoferi veneau în general cei care făceau surfing pe la Sidney. Stăteau la mină jumate de an, câştigau bine şi se întorceau înapoi să se dea pe valuri restul de şase luni, iar mulţi şoferi aveau gândul să se întoarcă în Europa pe banii ăia, că li se aplecase de-atâta izolare”. În ce priveşte confortul în cabină, australienii duceau un trai de huzur: „Aveau scaune încălzite că se lucra în două ture şi noaptea era destul de rece pe tropic, în jur de 10 grade, iar amortizoarele de la scaune erau niţel mai bune”.


Respect valorilor romanesti si de ce nu si mondiale
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 399
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22
Localitate: Gavanesti-Nedeia-Craiova

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 05 Noi 2015, 07:33

Buna Dimineata

Ioan Munteanu, cel mai cutrămurător adevăr spus de la Tribuna Parlamentului României, de la 1945 încoace:


„[b]Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere!”

Milioane de români sînt măcinaţi de aceleaşi probleme care, parcă, nu le vede nimeni din cei ajunşi în Parlament. Sîntem uimiţi, astăzi, de declaraţia politică făcută în Parlamentul României, de un deputat – Ioan Munteanu(colegiul 5 Neamţ)- în care ni se vorbeşte, şi, implicit, recunoaşte, despre cele mai mari tare care apasă asupra acestui popor.

Înainte de a citi acest document care ar trebui să facă înconjurul Europei pentru radiografia completă a societăţii româneşti, trebuie să vă spunem că deputatul Ioan Munteanu este singurul din Neamţ care, fiind la putere cînd s-a votat tăierea pensiilor, a refuzat să dea acest vot. A fost exclus, şi pentru verticalitatea sa, oamenii i-au dat buline albe şi l-au ales din nou. Ne-a surprins această săptămînă, cu această declaraţie politică, unică pentru peisajul post-decembrist românesc.

„ E din ce în ce mai clar că nimic nu mai e ca altădată. S-a schimbat vremea, dar s-au schimbat și vremurile. S-a cam terminat cu cei șapte ani de acasă, cu respectul faţă de profesori sau faţă de persoanele în vârstă. O nestăvilită bășcălie a luat locul bunului simţ și a comportamentului civilizat. Lumea s-a întors pe dos, copiii își bat ori își ucid părinţii, tineri netrebnici violează, apoi ucid cu bestialitate bătrâne neputincioase, nu mai există onoare, cinste, muncă,generozitate, nimic din ceea ce înseamnă valori morale și spirituale strămoșești.

Unde au dispărut cuminţenia românului și frica de mânia lui Dumnezeu? Neam de neamul nostru n-a cunoscut vreodată atâta violenţă, dezmăţ și nesupunere ca la acest început de mileniu. Sau, după cum spunea Alexandru Vlahuţă într-o poezie de o surprinzătoare actualitate, publicată, însă, în 1881): “vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!” . Îngrijorător este faptul că suntem conduși și de oameni de proastă calitate, de analfabeţi (cu sau fără diplomă), de parveniţi și de mojici . Incultura, prostia și obrăznicia au devenit criterii și atuuri de promovare. Grav e că aproape toţi acești indivizi , considerând că li se cuvin posturile și că pot lua orice hotărâre, trag după dânșii oameni de aceeași calitate îndoielnică. Așa se explică paradoxul din multe instituţii bugetare în care mediocrii și submediocrii ajung să facă legea și să reprezinte statul, obligându-i pe adevăraţii specialiști să-și părăsească locurile de muncă . Acești indivizi, aflaţi vremelnic în funcţii nemeritate, își fac loc în faţă dând din coate, le place să fie băgaţi în seamă, să se vorbească și săse scrie despre ei. Sunt nelipsiţi de la tot felul de sindrofii și ceremonii, de la evenimente mondene, dar și de la slujbe, parastasuri și pomeniri. Se închină cu falsă smerenie la icoane, în timp ce mintea le umblă la hoţii și șmecherii. Fac gesturi umanitare de ochii lumii, dar de fapt nu cheltuiesc nici 0,1 % din ceea ce fură. Trăiesc într-un lux deșănţat, risipesc fără măsură banii ușor câștigaţi, petrec vacanţe în locuri exotice, adună averi peste averi și îi sfidează cu neobrăzare pe cei care ar fi meritat să ajungă în locul lor, dar n-au făcut- o pentru că le-a lipsit tupeul lor nerușinat.

Exemple de acest fel se întâlnesc la orice pas, fără ca oamenii din jur să mai aibă vreo reacţie. Într-o lume în care scara adevăratelor valori s-a răsturnat, nimeni nu se mai miră că X sau Y au ajuns acolo unde au ajuns. Şi, mai ales, cum au ajuns. ”Ei sunt mari și tari, nu au nici rușine, nici sfială //că-ntr-o zi urmașii le vor cere socoteală’’ ( tot Vlahuţă, 1881!).

În România va trebui să se ducă o luptă foarte grea cu această categorie care a impus regulile junglei. Doar un lider respectat și autoritar, un patriot, un român adevărat mai poate readuce ţara pe calea cea bună.

Îl vom găsi? Îl vom avea? Eu nu pot decât să sper!”
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 399
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22
Localitate: Gavanesti-Nedeia-Craiova

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde Bambucha » 05 Noi 2015, 08:28

"Langa oaie gasesti o frunza, langa o frunza nu poti sa gasesti o oaie" In strafundul analizei pentru fiecare!
Avatar utilizator
Bambucha
 
Mesaje: 2191
Membru din: 23 Feb 2011, 13:38
Localitate: Bucuresti

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde Jean Valjean » 05 Noi 2015, 09:20

M.S. , da' tu cu mintea ta poti sa gandesti?
Ca n-am vazut pana acum nimic postat de tine care sa nu fie spus de altii.
Cel mai mare risc in viata este sa nu-ti asumi nici un risc!
Avatar utilizator
Jean Valjean
 
Mesaje: 827
Membru din: 20 Sep 2011, 09:33
Localitate: Dambovița, in plina câmpie

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 08 Noi 2015, 20:59

Buna seara!

Citat:"PE TIMPUL LUI CEAUȘESCU, A CIRCULAT UN MANUSCRIS! PROFEȚIILE LUI SUNDAR SINGH DESPRE ROMÂNIA. CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE!"

Extras.

În România se va construi un canal care va uni Dunărea cu marele oraș reconstruit al Bucureștiului

Canalul bucuresti-dunare plan Pe timpul lui Ceaușescu, a circulat un manuscris! PROFEȚIILE LUI SUNDAR SINGH DESPRE ROMÂNIA. Citește și dă mai departe! Canalul bucuresti dunare planO multime de noi masini aeriene vor fi puse in slujba acestui oras model si tot ceea ce este mai nou in tehnica, pentru a usura viata, se va afla aici. Acest oras va avea patru sosele, iar accesul in el se va realiza prin patru porti monumentale. In Romania se va construi un canal care va uni Dunarea cu marele oras reconstruit al Bucurestiului, permitand astfel ca vapoarele, chiar foarte mari, sa ajunga pana in acest oras minunat. Toate aceste lucrari se vor realiza datorita Planului Divin, in viitor, intr-un interval de timp. Agricultura, viticultura, pomicultura si apicultura vor fi ocupatii de onoare, caci in aceasta tara aleasa se va sista sacrificarea vitelor si se vor consuma mai ales cereale, legume si fructe, lapte si branza, oua si numai vin curat. Apicultura va fi cea mai aleasa ocupatie, fiindca aceasta tara aleasa va aprecia mult mierea si produsele stupului, folosind pentru jertfa Divina numai ceara curata si untdelemn de cea mai buna calitate.

Cu respect
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 399
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22
Localitate: Gavanesti-Nedeia-Craiova

AnteriorUrmătorul

Înapoi la PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?



Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: mihai radoveneanu şi 38 vizitatori