Prima pagină APICULTURA GENERALA PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?

In aceasta rubrica iti poti prezenta stupina proprie , metode de lucru , tehnici personale si in general tot ce te reprezinta pe tine ca apicultor .
Reguli forum
Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii implica acceptarea lor. Afla mai multe detalii : viewtopic.php?f=35&t=6168

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 11 Sep 2018, 23:00

MUICĂĂĂ, NOI SUNTEM UN NEAM

ATENȚIONARE ! Această narațiune este o imaginație, iar orice asemănare cu fapte sau personaje REALE este pur întâmplătoare

Măine 12 septembrie sărbătoresc prin prezență a patra cercetare disciplinară în al cincizecișiunulea an al vieții. Să dea Bunul Dumnezeu să fie în ceasul cel BUN și SFÂNT.
Pentru modul cum îmi țin gura mică-mare ( că nici nu mai ști cu ȘEFIMEA asta cum e cu gura), cms.sef BUGA CRISTINEL și soția Domniei sale de la asistenșă PSIHOLOGICĂ îmi aplică (cică) o terapie șoc să poată să le meargă lor PARANDĂRĂTUL și GOLĂNEALA.
Sunt cei mai cei ofițeri ai POLIȚIEI DE FRONTIERĂ GIURGIU din moment ce de ZIUA mea de naștere mi-au DĂRUIT și făcut CADOAIE o cercetare disciplinară conform procedurii de asistență psihologică
DOAMNE AJUTĂ LA CÂT MAI MULTE.
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 588
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22

Re: M.S.COSTACHE

LINK-URI SPONSORIZATE

SPONSOR
 

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde Cristian IONITA » 12 Sep 2018, 07:25

La multi ani sanatosi si voiosi domnule Costache

Si suficienta vointa ptr a depasi .... cercetarile :D
Mircea_63 - bosorog senil si isteric
lucky5strike - parvenit si profitor
Avatar utilizator
Cristian IONITA
 
Mesaje: 3591
Membru din: 23 Feb 2011, 16:33
Localitate: Bucuresti

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 24 Sep 2018, 06:56

Bună dimineața !

MUICĂĂĂĂĂ.....!!!!!!!!!!!!!!!?????

Se spune că BUNUL DUMNEZEU este IUBIRE.
Este adevărat că IUBIREA este DUMNEZEU, numai că IUBIREA este și cea care ne judecă și ne dă răsplata după faptă.
De aceea uneori ne întrebăm, de ce ??? Doamne, fără să CONECTĂM și creierul atunci cînd gîndim și vorbim.
Trei momente CRUCIALE are VIAȚA.
1.) NAȘTEREA prin taina botezului și legătura cu toate astea prin biserică.
2.) UNIREA (CĂSĂTORIA) prin taina nunți și legătura cu toate astea prin biserică.
3.) MOARTEA( trecerea de la cele LUMESTI la cele CEREȘTI) prin taina înmormântări și legătura cu toate astea prin biserică.
Mai este un moment aparte al vieții, care este mai puțin important și nu mai este o taină pe care o PECETLUIEȘTE biserica.
Acest moment ține de LIBERTATEA fiecăruia dintre noi și IUBIREA (puterea) fiecăruia de a înțelege cine este Bunul Dumnezeu și de ce nu putem fi precum EL.
Dacă vom sta cu gândul, cuvântul, fapta, alături, împreună și lângă Dumnezeu, vom avea IUBIREA(puterea, forța, tăria și înțelegerea) necesară pentru cei din jurul nostru și FAMILIILE noastre.
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 588
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde peterneamt » 24 Sep 2018, 16:26

Scrisoarea secretă a lui Albert Einstein către fiica sa Leiserl. Dezvăluie care este forța supremă din univers, singura noastră salvare!

Este una dintre cele 1400 de scrisori donate în anii 1980 de Lieserl, fiica lui Einstein, Universității Ebraice din Ierusalim, cu mențiunea de a nu fi publicate decât după minim două decenii de la moartea tatălui său.

Albert Einstein vorbeşte despre legea supremă a universului, cea mai puternică forţă ce poate există:

„Când am propus teoria relativităţii, foarte puţini oameni m-au înţeles, iar ceea ce urmează să destăinui umanităţii acum, se va ciocni de neînţelegerea şi prejudecăţile din această lume.

Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.

Există o forţă extrem de puternică, pentru care, cel puţin până în prezent, ştiinţă nu a găsit o explicaţie formală. Este forţă care include şi guvernează totul, este chiar în spatele oricărui fenomen care are loc în univers şi încă nu a fost identificată de noi. Această forţă universală este IUBIREA.

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forţă nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă şi o primesc. Iubirea este gravitaţie, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atraşi de alţii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun şi oferă umanităţii şansă de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune şi revelează. Pentru iubire noi trăim şi murim. Iubirea e Dumnezeu şi Dumnezeu este Iubire, notează suntsanatos.

Această forţă explică totul şi oferă sens vieţii. Această este variabilă pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru că ne este frică de iubire deoarece este singură energie din univers pe care fiinţă umană nu a învăţat să o controleze după voinţă să.

Pentru a evidenţia iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasa ecuaţie de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindecă întreagă lume poate fi obţinută din multiplicarea iubirii cu viteză luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forţă ce există, deoarece nu are nici o limita.

După eşecul umanităţii în a utiliza şi controla celelalte forţe din univers, care până la urmă s-au întors împotriva noastră, este imperios să ne hrănim pe noi înşine cu o altă formă de energie…

Dacă vrem că speciile noastre să supravieţuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieţii, dacă vrem să salvăm lumea şi fiecare fiinţă conştientă ce trăieşte, atunci iubirea este unicul răspuns.

Probabil nu suntem încă pregătiţi să creăm o bombă a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul şi lăcomia care devastează planetă.

Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a cărui energie aşteaptă să fie eliberată.

Când o să învăţăm să oferim şi să primim această energie universală, dragă Lieserl, vom putea afirmă că iubirea învinge tot, că poate transcende totul şi orice, deoarece iubirea este chintesenţa vieţii.

Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în linişte pentru tine întreagă mea viaţă. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îţi împărtăşesc că Te Iubesc şi datorită ţie am ajuns la răspunsul suprem!

Tatăl tău, ;)
Avatar utilizator
peterneamt
 
Mesaje: 3863
Membru din: 28 Noi 2011, 18:19

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 06 Oct 2018, 05:07

Buna dimineata !

Lectura se adreseaza celor CUNOSCATORI. Penru ceilalti(RESTUL, ca la orice socoteala precisa) LIBER la manifestare
Capitolul 3
ZAMOLXIS

Cine era Zamolxis? Toti cei din preajma Maestrului, stiau ca Zamolxis era cel caruia Pitagora ii acorda incredere deplina, si ca el de fapt conducea intreaga scoala si ca el numai in cazuri rare si extreme il deranja pe Maestru pentru incuviintarea in rezolvarea unor probleme in ceea ce privea organizarea si administrarea institutiei. Zamolxis era, pentru inalta scoala si adepti, ceea ce in zilele noastre se numeste, ca functie de conducere, director adjunct.

Spiritual, Zamolxis era initiat. Intr-adevar fusese cumparat de Pitagoram de la un targ de sclavi, dar situatia lui se schimbase traind in compania Maestrului. Sclavia lui Zamoxis nu durase practic decat sapte zile, timpul necesar transportarii lui de pe corabie in targ. Cum ajunsese Zamoxis, in sclavie, cand el spune ca face parte din cel mai de temut neam al tracilor? Unde le spunea el adeptilor, ca se va intoarce pentru a-si ajuta si cultiva neamul, dar nu inainte de a-si inchei misiune pe langa Maestru si parintele lui spiritual, pentru care are un profund respect si oricand si-ar da si viata pentru el daca ar fi nevoie.

Pe Zamolxis , desi fusese cumparat ca sclav, Pitagora nu il tratase astfel niciodata; de la inceput I-a spus ca il va trata ca pe fratele lui mai mic, si ca relatiile dintre ei trebuie sa fie fratesti, bazate pe respect reciproc, curatite de supunere. Bineinteles ca Zamolxis, la inceput a crezut ca aceasta este doar o strategie a stapanului sau. Mut timp I-a trebuit pana sa se convinga ca intr-adevar Maestrul nu exagerase in cele afirmate.

Zamolxis se afla de mai bine de douazeci de ani in slujba Maestrului. Acesta il scolarizase, il initiase in cele mai profunde taine esoterice, intre ei nu mai exista relatia stapan-sclav, ci relatia Om-Om, bazata pe inalta vibratie si cunoastere a tot ceea ce ofera esoterismul. Desigur ca respectul reciproc era una din temeliile acestei inalte vibratii si prietenii si oricata prietenie I-ar fi oferit Pitagora lui Zamolxis, acesta stia cat I se cuvine sa ia din ce i se ofera. Tocmai acest profund bun simt l-a convins pe Maestru ca in inima tracului Zamolxis vibreaza recunostinta vesnica si simtul masurii si al bunei cuviinte, care razbate peste vremi din generati si umple sufletul celui chemat sa se lase patruns si sa imbrace totodata aceste daruri existente si nevazute, simtite si aplicate prin cei ce le stapanesc si le mostenesc.

Zamolxis asa cum erau cei din neamul lui, era viteaz, voinic si cu o minte sclipitoare. Bucuria lui Pitagora a fost mare cand prin atatea greutati si sacrificii a fost nevoit sa treaca stiind ca are in apropierea lui un suflet curat si curajos. Tocmai aceasta l-a determinat sa se ocupe de tanarul Zamolxis si sa-i impartaseasca cele invatate de el. Desi era un copilandru cand il luase sub aripa Sa, acum era multumit ca a avut ocazia sa formeze un Om, asa cum stia El ca trebuie sa fie un om adevarat, un cunoscator al tainelor care trebuie stiute si aplicate, dar care totusi nu trebuie sa fie date pe mana si intelegerea celor nechemati pentru asemenea cunoasteri.

Lui Zamolxis I se prezisese de la nastere ca isi va ajuta neamul, dar nu prea intelegea cum, ursitoarele ii prezisesera parintilor lui acestea. El de mic copil dorea sa calatoreasca si sa stie cat mai multe, acel dor l-a impins parca sa coboare din inaltimile muntilor si sa se apropie de mare. Iata ca nu era multumit cu cele ce vazuse pana in apropierea marii celei mari, ci se imbarcase pe o corabie, vrand sa cunoasca ce se afla si dincolo de marea cea mare. Numai ca el nu cunoaste nici micimea oamenilor. S-a imbarcat ca om liber si a coborat de pe corabie ca sclav. Cum nimic nu este intamplator, nici acestea nu erau si trebuia sa se implineasca cele ursite. Astfel a ajuns sclav si vandut ca un pui de urs intr-un mare targ de sclavi din vechea Grecie. Tocmai acest fapt l-a adus in stare sa multumeasca cerului de multe ori pentru cele ce aveau sa I se intample. Multe tari si orase a strabatut tanarul trac alaturi de stapanul sau. stia ca daca I-ar cere voie sa il paraseasca, Pitagora I-ar acorda acea favoare, dar el voia si iar voia sa mai invete cate ceva si numai cand va considera ca stie suficient, numai atunci il va ruga sa il dezlege de firele nevazute ale sclaviei nestiintei si necunoasterii. In el se cuibarise dorul de cunoastere, setea de a-si ajuta neamul atunci cand se va simtii in stare sa o faca. Nu regreta de loc timpul petrecut langa cel pe care il considera parintele lui spiritual, domnul si stapanul luminii care ii umplea sufletul.

Capitolul 4
REVELATIA

A iesirea lui Pitagora din templu , unde statuse trei zile si trei nopti in post si rugaciune, in comuniune cu Divinitatea, Zamolxis a simtit ca maestrul detine ceva ce el nu cunoaste, dar invatase sa aiba rabdare si nu se indoia ca atunci cand ii este dat sa cunoasca, va cunoaste. Simtea ca va sti si el acea taina care acum il lumineaza pe Maestru, dar mai stia sa nu doreasca mai mult decat i se cuvine. Nu ar fi indraznit vreodata sa fie curios si sa-l supere pe Maestru prin curiozitatea sau nesabuinta de a-i cere ceva ce Maestrul nu considera ca este spre binele pregatirii lui sa stie. El era la dispozitia Maestrului si acesta ii picura in suflet atat, cat si cand trebuia. Acum Maestrul s-a apropiat de Zamolxis si i-a zis:

-Ridica-te fiule sa ma sprijin de bratul tau ca acum am cea mai mare nevoie de ajutorul tau.

Zamolxis s-a ridicat, fusese ingenunchiat la ivirea Maestrului, acesta l-a lut de brat, Zamolxis era mai inalt cu un cap decat Pitagora, au coborat treptele templului astfel si fara graba s-au indreptat spre cladirea locuintelor lor. Zamolxis era fericit cand se afla in apropierea Maestrului, acum mai fericit ca oricand , prin ceea ce I se transmitea, prin vibratia emisa de Maestru. El stia ca acel fluid de inalta vibratie il lumineaza si pe el, ca este ceva ca in principiul vaselor comunicante, cand te afli in preajma unui mare initiat: chiar fara sa doresti, ceva din luminozitatea lui te va patrunde si vei beneficia, fie constient fie inconstient, de acea hrana spirituala care emana din spiritul celui mai luminat. Iata de ce uneori cautam sa fim in preajma unor persoane, simtind ca apropierea lor ne este benefica si dorim cat mai des sa fim in preajma lor.

Iata ca a ajutat-o pe Theano sa vizualizeze acele imagini, Puterea fluidul, luminozitatea Maestrului erau atat de mari, incat ea, Theano, a beneficiat de acest camp vibrational de la distanta mare la care se afla.

Pitagora si Zamolxis au intrat in casa acolo au avut o discutie.

Seara dupa incheierea programului zilei I-a convocat pe toti discipolii –invatatori pentru o comunicare importanta. Zamolxis a fost rugat de maestru sa o cheme si sa o insoteasca pe Theano, la aceasta intrevedere. De data aceasta, nici Zamlxis nu stia ce anume urmeaza sa le comunice Maestrul. Era printre putinele intrevederi cu invatatorii cand Zamolxis nu cunostea dinainte motivul sedintei. S-au adunat cu totii in sala consiliului. A aparut Theano insotita de Zamolxis. Maestrul I-a spus:

-Zamolxis, ofera-i lui Theano cel mai ales loc asa cum i se cuvine unei mari preotese si unei alese doamne.

Ceilalti toti aveau locurile stabilite si stiau care unde sa se aseze. Apoi Maestrul a continuat.

V-am chemat sa va comunic o hotarare de mare importanta pentru toti. De astazi in sase zile ma voi casatorii cu Theano. Am considerat ca e de datoria mea sa va anunt aceasta.

S-a lasat o grea liniste. Cine a crezut ca Maestrul va rosti vreodata asemenea cuvinte? El, care era un impatimit al ascentismului! Apoi a mai spus.

Vrea sa stiti ca nu fac altceva decat voia Divinitatii. Ce altceva suntem noi decat instrumente prin care Divinitatea se manifesta? Oare va puteti indoi de spusele mele? Acum doresc sa cunosc parerea voastra. Daca are cineva ceva de spus, acum este momentul sa spuna pentru a lamuri toate neclaritatile, daca exista.

Primul consilier, discipol invatator, cel care vorbea in numele tuturor a spus:

-Maestre nu poate fi vorba de neincredere in hotararile si faptele tale, dupa cum bine stim cu totii ca astazi ai iesit din templu dupa trei zile de comunicare cu Divinitatea. Increderea noastra in intelepciunea ta este neclintita, stim si credem ca si de data aceasta cuvintele tale au reprezentat voia Divina. Dar, de ce sa nu recunosc, nu nea-m asteptat sa auzim o asemenea comunicare si am ramas uimiti de cele auzite. Suntem aici pentru a realiza cele ce ne-am propus inainte de a ne incarna si prin aceasta sa ne ducem la realizare misiunea acestei vieti incarnate. Faca-se voia Divinitatii.

-Va multumesc pentru incredere si multumesc Tatalui Ceresc pentru increderea sadita in voi. Va rog sa multumiti si voi Divinitatii pentru rasplata care o acorda slujitorilor devotati, atunci cand crede de cuviinta si cum crede de cuviinta. Ne vom revede peste cele sapte zile cand va avea loc celebrarea casatoriei anuntate, in cerc restrans.

Discipolii au inteles ca intrevederea s-a sfarsit si, ridicandu-se, s-au inclinat in fata Maestrului si au plecat. A mai ramas Theano si Zamolxis. Maestrul a continuat.

-Theano, , doresti sa iti inviti parintii sa asiste la ceremonie?

-Da, Maestre, daca nu contravine institutiei.

-Nu contravine. Doar bine se stie ca nu s-a mai intamplat asa ceva in aceasta institutie, dar se vede ca trebuie sa ne obisnuim cu ineditul.

Vei avea nevoie de binecuvantarea lor iar eu la varsta mea voi cere binecuvantarea Tatalui Ceresc. Vezi, Theano, de ce a trebuit sa mi te adresezi? Vezica tu nu faceai altceva decat sa executi ceea ce se stabilise acolo Sus? Acum Zamolxis te va conduce, Vei locui pe mai departe in casa fetelor pana la ceremonie, apoi vei avea locuinta in aceasta cladire.

Zamolxis, prietenul nostru se va ocupa de cele necesare in vederea evenimentului, pentru ca trebuie sa recunoastem, este vorba de un eveniment.

Apoi Zamolxis a condus-o pe Theano, dar nu inainte ca aceasta sa ingenuncheze in fata Maestrului si sa ii sarute mana, fara sa spuna nici macar un cuvant. Era prea tulburata de cele intamplate in ziua aceia ca sa mai poata comenta cele ce o uimeau.

Stupefactia si stupoarea erau coplesitoare nu numai pentru Theano, ci si pentru intregul corp de discipoli-invatatori, insa increderea lor in Maestru era de nezdruncinat.

Timp de sapte zile s-au facut pregatirile necesare, in ce-a de a saptea zi s-a celebrat casatoria lui Pitagora cu tanara si frumoasa Theano, eveniment ce i-a bulversat pe cei care trecusera prin scoala pitagoreica si nu numai pe acestia .

Capitolul 5
TAINA FAMILIEI

Dupa celebrarea casatoriei, Theano s-a mutat in cladirea principala unde i s-a pregatit un frumos si spatios apartament cu toate cele necesare in el. In acea cladire pana atunci nu locuia decat Maestrul si Zamolxis, desi era imensa casa. Fiecare incapere avea o destinatie precisa, ca dormitoare , camere de studiu, biblioteca sau camere astrologice si regenaratoare etc. Iata ca acum Theona ocupa, la primul nivel, cele mai luminoase camere. Odata cu incheierea ceremoniei si a sarbatoririi evenimentului, dupa retragerea invitatilor care nu au fost decat cei foarte apropiati celor doi, Maiestrul i-a cerut tinerei Theona o scurta convorbire, o discutie pentru a fi foarte clare intre ei orice relatii.

-Theano, doresc sa avem o discutie foarte sincera si sa nu existe intre noi ceva ce ar putea intuneca lumina acestei zile.

Iata-te Theano, sotia mea. Poate nu ai sperat asa ceva, dar vreau sa stii ca nu am facut decat cele ce mi s-au cerut sa fac si cele ce am inteles ca trebuie sa infaptuiesc. Acum pentru ca esti sotia mea , vreau sa te rog sa ai intelegere fata de mine si multa rabdare. Tu sti caeu nu sunt tanar, asa cum s-ar cere unui insuratel. Eu o vita intreaga am slujit credinta, religia si Divinitatea. Te rog sa ma crezi ca mi-ar fi peste putinta sa ma schimb, sa imi schimb modul de viata si de a gandi asa intr-un timp record de o saptamana. Deci te rog sa ai rabdare pana cand voi reusi sa imi schimb mai intai mentalul si sa fiu pregatit sa indeplinesc cele ce revin unui sot. Nu iti cer altceva decat rabdare si intelegere. Doresc ca aceasta sa ramana taina noastra pana cand va fi timpul dezvaluirii tainelor, iata ce te rog. Deci ne vom continua viata cu tot programul ei asa cum il, aveam si inainte de eveniment, deocamdata relatia dintre nevoia fi cea dintre frate si sora ca maestru si discipol. Eu iti acord toata atentia si cinstea unei sotii dar te rog rabdare. Cand voi considera ca pot trece la indeplinirea drepturilor de sot, voi avea grija sa sti aceasta.

-Maestre si onorate inalt sot, sunt fericita sa traiesc in preajma ta chiar toata viata in aceste conditii. Nu cred ca mi-as dori mai mult decat a fi in preajma ta. Imi ajunge patrunderea vibratiei tale chiar de la distanta si sunt fericita. Nici nu sper mai mult, iti multumesc pentru cat ai binevoit sa-mi oferi. Sunt fericita si iti multumesc. Eu nu vreau sa fiu altceva pentru tine decat cea care se supune dorintelor tale, indiferent care sunt acestea. Asa am inteles eu ca trebuie sa fie o sotie, sa se supuna intru totul sotului ei, asa am invatat in chiar scoala asta in primii ani de studii, cand se preda despre ceea ce si cum trebuie sa fie o sotie, despre rolul sotiei si menirea ei.

-Iti multumesc Theano, acum am intr-adevar in fata mea rodul muncii mele de o viata. Da, asa se cerea fetelor care parcurgeau doar primele doua trepte de initiere din aceasta scoala, sa fie bune sotii, sa fie supuse si iubitoare si sa-si indeplineasca cu cinste menirea de sotii, mame si femei integre. Inca o data multumiri pentru cele invatate si afirmate de tine.

Pitagora a imbratisat-o pe Theano si a sarutat-o pe frunte apoi s-a retras in apartamentul sau. Viata celor doi nu se schimbase cu nimic in afara faptului ca Theano locuia in imediata vecinatate si se vedeau la mese si comunicau mai des si faceau uneori cate o plimbare in parcul scolii sau mai rar prin imprejurimi, fiind insotiti de Zamolxis.

Zilele se scurgeau, fiecare isi continua munca, studiul si obligatiile ce-i reveneau din derularea vietii, Theano era fericita ca il vedea pe Maestru zilnic, serveau mesele impreuna cu Zamolxis si la cate discutii nu participa si ea. Abia acum intelegea multe taine care poate altfel nu le-ar fi inteles niciodata Fericirea ei din acest punct de vedere era nemarginita. Este drept ca uneori ar fi dorit ca Maestrul sa treaca mai repede acel timp cerut pentru acomodare dar… se multumea doar cu titlul de sotie si recompensa era mult mai inalta si mai benefica prin patrunderea in profunzime a unor tine esoterice care o multumeau si prin care incepea sa intrezareasca impliniri mult mai marete si mai subtile decat cele dorite de o sotie care nu si-a desavarsit studiile. Theano a inceput astfel sa aprofundeze studiul esoteric si incepea sa uite de faptul ca era sotie; era si nu era.

Din ce in ce mai rar ii venea sa se intrebe si nu o deranja ca, in fapt, nu era soti Maestrului. Era fericita ca oricand ii putea cere ajutorul pentru elucidarea, inlaturarea neclaritatilor care se iveau in studiile ei.

*

Multe taine ale metafizicii a dezlegat cu ajutorul Maestrului, facuse pasi uriasi si numai rareori ii cerea ajutorul. Ajunsese sa poata comunica cu ghizii ei astrali si tot ce dorea I se revela, daca avea voie sa stie. Multe taine si fenomene a inteles, se simtea atat de fericita si recunoscatoare Maestrului pentru cele ce ajunsese sa parcurga incat nu mai avea nevoie de nimic. In acest fel se scursesera primele sase luni ale vietii de sotie. Multumirea ei fata de Maestru s-a transformat in recunostinta si cu timpul a inceput sa I se transforme flacara iubirii in flacara recunostintei si manifesta fata de Maestru o iubire calda, calma si plina de intelepciune si puritate. Cand il insotea in plimbarile lor, nu mai simtea acea flacara mistuitoare, ci o iubire si o afectiune filiala si pura. Incepuse sa se gandeasca cu groaza la ceea ce insemnau indatoririle sotului fata de sotie. Acum ar fi vrut ca sotul si Maestrul ei sa nu doreasca sa-si impuna acele drepturi asupra ei, desi il iubea dar iubirea ei era de alta natura si abia acu si-o explica ei insesi. Il iubea pe Maestru, il venera chiar, dar acum era constienta ca nu era acea iubire prin care sa se ofere lui ca femeie, ci era iubirea pura inchinata Maestrului si nu omului. Se intreba nedumerita de cate feluri o fi iubirea si de ce nu a fost capabila sa inteleaga de la inceput ca iubirea ei pentru Maestru nu era iubirea pe care o simte o femeie pentru sot, ci de cu totul alta natura.

Framantata de asemenea ganduri care nu-I mai dadeau pace in suflet, intr-una din seri I-a solicitat Maestrului o discutie, o intrevedere,

-Maestre acum doresc sa ma adresez Maestrului si nu sotului meu. Iata-ma, Maestre, din nou ingenunchiata la picioarele tale si rugandu-te sa ma ajuti sa pot sa-mi explic cele ce ma nedumeresc. Eu nu mai pot pricepe unele stari si am mare nevoie de ajutor.

-Theano, sunt aici pentru a te ajuta si pentru a ne ajuta reciproc.

-Maestre, cred ca nu te poti indoi de iubirea si veneratia ce ti-o port, dar nu mai stiu ce sa cred despre cele ce se intampla cu mine.

Incep sa cred ca sunt instrumentul unor entitati farsoare, stiu cat te-am iubit si cat de mult te iubesc, dar desi iti sunt sotie in fata lumii, iata maestre ca nu mai doresc sa-ti fiu sotie in fapt. Poate daca aceasta s-ar fi intamplat atunci imediat ar fi fost altfel, dar acum nu mai doresc, desi iti port vie si pura iubire. Imi este rusine sa spun aceasta, insa consider ca asa se cuvine si imi deschid inima in fata celui ce m-a onorat cu inaltul grad de sotie. stiu ca sentimentul ce ti-l port este pur si nu doresc sa ascund cele ce simt. Nu pot sti ce voi simti in viitor, dar acum asa simt; ca trebuie sa raman pe mai departe asa cum sunt, si as dori ca cele spuse sa nu te indurereze, si ca poti intelege ca in inima mea nimeni nu ocupa un loc mai inalt decat tine, desi nu doresc sa-ti fiu sotie in fapt. Acum, Maestre, astept sentinta si lovitura de gratie ce stiu ca mi se cuvin.

-Theano, copila, eu iti multumesc pentru increderea ce mi-ai dovedit-o prin cele destainuite acum. De ce sa nu recunosc ca am asteptat sa-mi spui toate acestea, nu eram strain de sentimentele tale pure inca de atunci, de la prima noastra convorbire, cea de dinaintea casatoriei noastre.

Eu am avut rabdare ca tu sa-ti elucidezi singura sentimentele fata de mine si apoi sa mi le spui, si iata ca timpul le-a rezolvat si de aceasta data. Daca voia Divinitatii a fost ca lumea sa ne creada sot si sotie si tot voia divinitatii a fost ca noi sa nu fim sot si sotie in fapt, ce ne pasa noua de lume?

In fata lumii vom ramane asa cum ne stie ea, iar noi care stim mai multe si putem mai multe, vom respecta voia Divinitatii. Sa stii, Theano, ca noi nu suntem decat instrumentele manifestarii voii Divine, atat. Deci faca-se voia cerului prin noi. Acum afla ca nu doresc sa intru in drepturile si indatoririle de sot. Doresc aceasta mai putin ca tine desi si eu te iubesc, dar sa nu confundam iubirea inimii cu descatusarea si epuizarea fizica. Ma bucur ca ai ajuns sa cunosti acest inalt grad de a iubi, care nu are nimic comun cu satisfactia fizica, cu care mulsi, chiar foarte mulsi il confunda.

Cei neinitiati cand simt iubire pentru cineva, incearca sa si-o manifeste prin Muladhara-Chakra, iar initiatii prin Anahata-Chakra. Vezi ce distanta trebuie sa parcurga cei care sun la nivelul Muladharei? Bineinteles, nu sunt de condamnat de condamnat nici unii, nici altii, pentru ca vita trebuie sa-si urmeze cursul. Toate sunt hotarate acolo SUS, si noi am participat la programul acestor destine care le urmam, dar, spre regretul nostru, cand am imbracat haina de carne am uitat tot ce ne-am propus si pentru ce ne aflam aici.

Cei care, prin spiritualizare si cunoastere, ajung sa-si reaminteasca, sunt cei alesi, cei fericiti, si acelora nu le mai poate cauza nimic di plan terestru, pentru ca ei stiu ca aici e doar scena cu piesa in care au primit sa joace un rol, pentru a cunoaste o experienta anume.

Dar, vai, cati nu mai stiu ca aceasta este doar scena si ca adevarul se afla dincolo, dupa ce pleaca de pe scena. Cei care reusesc sa cunoasca aceasta nu se mai lasa furati si impresionati de tragedia piesei si privesc cu detasare evenimentele de pe scena. Iata, Theono, tu in piesa aceasta in care ne aflam noi aici si acum, trebuie sa joci rolul sotiei.

Eu te rog sa ai bunavointa sa joci acest rol cu toata raspunderea si cu tot talentul tau disponibil pentru aceasta piesa de teatru care se manifesta acum pe scena terestra. Nu este singura noastra manifestare artistica, ci doar una din miile de piese jucate si din cele pe care trebuie sa le jucam, poate, pe alte scene in alta parte, prin turneele noastre de sub soare. Doar bine se stie ca cei mai buni artisti-actori sunt invitati pe scene mai inalte unde se desfasoara piese mult mai subtile si de mai inalta tinuta. Deci, Theano, iata piesa noastra actuala.

Eu ma aflu aici ca si tine sa-mi interpretez rolul primit, deci pentru toti spectatorii sunt sotul tau; aceasta nu inseamna ca trebuie sa fiu sotul tau in fapt. Deci, fara nici o grija, vom respecta aparentele, pentru a nu compromite munca regizorului si ne vom urma calea, scena cu scena, secventa cu secventa si etapa cu etapa. Iti multumesc ca ai ajuns la cunoasterea necesara pentru a putea fi sincera cu tine insati si totodata cu cei din jurul tau. Iata marele merit pentru care sunt mandru ca esti discipolul mei si… sotia mea in aceasta frumoasa piesa de teatru. Pentru toate aceste trebuie sa multumim mai intai Tatalui Ceresc.

Ce vreau sa mai retii, Theano, este ca, venind aici pentru a ne juca rolurile pregatite acolo sus, avem de trecut mai multe examene, nu se poate ca cineva sa apara pe scena in rol principal fara a trece prin examenele necesare detinerii unor roluri importante. Deci si eu, si tu si fiecare la randu-l sau, are de trecut acele examene. Theano, examenele noi ni le dam, nu altcineva, iata eu te-am ales pe tine ca proba a examenului meu. Acum ma bucur nespus ca am reusit sa trec examenul si piesa actuala.

Poate acum nu intelegi in totalitate ceea ce spun, dar va veni o vreme cand vei intelege si vei sti ce am vrut sa spun acum. Doresc ca si tu la randul tau sa treci cu maximum de punctaj examenul echivalent acestui examen trecut de mine cu ajutorul tau, Theano, ca nimic nu se poate obtine fara efort si fara sacrificiu. Pentru fiecare pas obtinut in ascensiunea realizarii noastre va trebui sa dam ceva, sa oferim ceva nevazutului, nu exista inaintare fara obstacol.

Depinde de noi cat suntem dispusi sa muncim pentru a trece barierele ce ne stau in cale, depinde de fiecare cat este dispus sa sacrifice pentru a merge mai departe. Cei care nu mai vor sa lupte, sa ofere ceva, se opresc. Obositi, se opresc si apoi bat pasul pe loc nemaiinaintand spre alte cunoasteri si impliniri.

Deci nu uita ca aici esti doar un personaj intr-o pisa de teatru si ca esti intr-un anumit rol ales de tine datorita pregatirii si muncii tale. Eu iti ofer pe mai departe intelegerea si afectiunea mea, a unui sot si a unui Maestru care doreste ca tu sa nu te poticnesti din drum pentru a inainta spre locul unde se afla cu adevarat recompensa muncii tale. Deci, tanara mea sotie, nici un nor nu trebuie sa umbreasca lumina care razbate cu atata stralucire prin ochii tai, lumina care vine de dincolo de rol si scena. Iti urez sa-ti indeplinesti cu mare cinste misiunea pentru care esti aici. Iti ofer ajutorul si afectiunea mea si iubirea mea pura si neconditionata.

-Maestre, aceste cuvinte pline de intelepciune vor ramane in sufletul ti inima mea pentru totdeauna.

Nu indraznesc sa spun ca am inteles, ca am patruns cu intelegerea mea tot talcul spuselor tale, dar ma voi stradui sa le patrund si sa inteleg ceea ce trebuie.

-Theano, vei intelege totul atunci cand vor fi implinite cele ce ai parcurs in revelatia avuta in ziua iesirii mele din templu, cand asteptai un raspuns, o hotarare din partea mea; atunci cand le vei fi priceput in totalitate. Pana atunci mai ai de facut multi pasi si de jucat in multe piese diferite roluri, fara parcurgerea carora nu poti pricepe spusele mele. Atunci vei pricepe cand vei fi parcurs toate etapele pregatitoare pentru a avea posibilitatea patrunderii tainelor. Calea iti este deschisa si luminoasa, depinde de tine cat vei dori sa strabati acum si cat in… piesele urmatoare.

-Maestre, te rog ajuta-ma sa nu ma indepartez de lumina. stiu ca numai prin ajutorul tau pot inainta spre sferele inalte, poate inconstient am dorit sa fiu in preajma ta pentru a-mi desavarsi, sau, mai bine zis, pentru a-mi intregi cunoasterea; si, vai mie, nestiutoare, am confundat acel foc mistuitor al dorintei de cunoastere cu ceva pamantesc si impur, pentru care acum ma rusinez ca nu am priceput, nu am putut face o diferenta intre o iubire pura, si o iubire impura.

-Nu te mai invinovati, toate s-au intamplat asa cum au fost prevazute si programate de sus. Deci, fruntea sus si multa munca in continuare, fara munca si sacrificiu nu se poate inainta. Nimic nu se da si nu se ofera cuiva fara ca acesta mai intai sa ceara, sa ofere, sa sacrifice ceva ca apoi sa primeasca. Cand vei fi inteles si cand va fi timpul, vei pune in aplicare lectia aceasta.

-Maestre, da-mi voie sa-ti multumesc si sa-ti sarut mana in semn de recunostiinta pentru cele ce mi-ai oferit.

Theano I-a sarutat mana Maestrului, apoi s-a retras in camera ei pentru a incerca sa patrunda si sa priceapa cele spuse de Maestru.

Capitolul 6
INFLORIRE

Viata isi urma cursul in conditiile cunoscute. Zilele se scurgeau, studiile se inteteau mai ales pentru tanara Theano, totul parca se precipita ti se condensa, chiar si patrunderea in anumite taine esoterice I se parea ca are un anume scop si rost si incerca sa acumuleze cat mai multa cunoastere si intelegere atat in studiul esoteric, cat si fata de tot ceea ce o inconjura.

Dupa multe ore de studiu si meditatii urma cate o plimbare in mijlocul naturii. Din ce in ce mai des Maestrul il ruga pe Zamolxis sa o insoteasca pe Theona in plimbarile sale, intrucat el nu intotdeauna era dispus la asemenea deplasari obositoare. Prefera sa mediteze si sa aprofundeze cele stiute si sa cunoasca alte si alte teme care il impresurau parca din toate partile. Dar cum nimic nu este niciodata intamplator, iata ca nici plimbarile celor doi tineri nu erau gratuite. Cu timpul, intre ei s-a nascut o prietenie si o intelegere reciproca, parca nici nu mai aveau nevoie de cuvinte, de multe ori stiau ce urma sa spuna celalalt. Isi cunosteau isi intelegeau gandurile, iar cuvintele deveneau de prisos. Isi impartaseau din cele stiute si studiate, puneau in practica metodele esoterice prin care isi aprofundau cunostintele. Astfel au stabilit ore de comunicari telepatice, pentru inceput, apoi efectuau calatorii astrale aflandu-se in locuri diferite, ca apoi intalnindu-se sa-si confirme sau infirme reusitele. Desigur ca la inceput nu toate aceste experiente si experimentari s-au soldat cu nota maxima de reusita, dar cu timpul reusitele se tineau lant si bucuria celor doi nu mai cunostea margini. Uneori, in serile sale disponibile, Maestrul le asculta cu atentie si bucurie expunerile si se bucura alaturi de ei de cele ce li se aduceau la cunostinta. Dar dupa retragerea celor doi tineri Maestrul ramanea dus pe ganduri si totusi parca o unda de intristare ii umbrea chipul destins, plin de bunatate. Oare ce-i intrista pe Maestru? Ce stia el si cei doi nu percepeau si nu indrazneau. Dar sa lasam ca totul sa se desfasoare asa cum este prestabilit de acolo de unde se traseaza destinele.

Iata ca, usor pe nesimtite prietenia colegiala a celor doi, Theano si Zamolxis, isi schimba cursul. Cu cat erau mai increzatori in curatia lor, cu atat parca ceva din exteriorul fiintelor lor, si totodata din interiorul profund al eurilor lor, ii atragea si ii apropia fara sa tina seama de vointa lor. Nici unul dintre ei nu dorea sa depaseasca o anumita limita a prieteniei lor, dar destinul lucra si isi desavarsea opera. Pentru inceput, doreau sa se vada cat mai des. Apoi sa fie cat mai mult timp impreuna ca apoi sa-si dea seama ca intre ei se nascuse-vai, da!- se nascuse o iubire. Iata ca Theano, cea fericita, a ajuns cea mai nefericita fiinta de pe pamant si din univers, asa isi zicea ea in sinea ei. Tot ceea ce simtise in urma cu un an pentru Maestru, acum se transferase asupra lui Zamolxis.

Daca atunci a indraznit sa marturiseasca Maestrului sentimentele ei curate, acum nici nu se gandea sa le destainuire. Prefera sa sufere si sa astepte sa se transforme si acum in ceva nevinovat si pur. Nu acelasi gand il strabatea pe Zamolxis, traco-getul, obisnuit a lua taurul de coarne. El a dorit sa aiba o discutie cu Theano in aceasta privinta. Astfel ca, intr-una din zile, in lungile lor plimbari, a adus vorba despre cele ce dorea sa clarifice, asa cum intelegea el barbateste si cinstit.

-Theano , vreau ca astazi in timpul acestei plimbari, sa discutam ceva ce ne priveste pe amandoi. Nu are rost sa ne tot ascundem sentimentele unul fata de celalalt. Noi stim foarte bine amandoi ca ceea ce simtim nu poate fi ascuns. Oare crezi ca este cinstit, in primul rand fata de noi, sa ne ascundem sentimentele? Apoi consider ca este necinstit chiar fata de Maestru. Nu avem voie sa purtam in noi o taina atat de curata fara sa o aducem la cunostinta Maestrului. Nu poti spune ca nu este adevarat. stiu si stim ce simtim unul pentru celalalt, asa ca nu vad ce rost ar avea sa nu recunoastem si sa nu incercam sa salvam situatia in mod onorabil. Astept sa cunosc acum parerea ta.






-Zamolxis, nu pot sa te invinovatesc de nimic. Tot ceea ce ai spus este adevarat. stiu, stim ca intre noi este ceva cu mult mai mult decat o prietenie colegiala desi, sincer o spun nu am dorit sa fie mai mult decat atat.

Insa ceea ce ma indurereaza este faptul ca tocmai mie mi s-a intamplat aceasta. Mie, care am hotarat sa nu ma las robita de asemenea sentimente. Eu am dorit sa fiu pentru totdeauna stapana trupului si sufletului meu. Aceasta ma… necajeste acum, presentimentul ca ceva din afara vointei mele lucreaza la zadarnicirea celor hotarate de mine.

Lupt impotriva a ceea ce vine din afara vointei mele si voi lupta si in continuare pentru a-mi dovedi mie, in primul rand, ca pot sa supun spiritului si trupul, si sufletul. Doresc aceasta si o voi infaptui.

-Theano, te-ai intrebat vreodata daca aceasta este si vointa Divinitatii? Oare ai uitat ca noi nu suntem decat…marionetele celor din astral? Intreaba-te mai intai daca, prin ceea ce ti-ai propus, faci voia Divinitatii. Eu te rog sa mai cugeti la aceasta si pune intrebarea acolo de unde va veni raspunsul cel in acord cu voia divina. Nu trebuie sa uitam ca noi suntem aici pentru a implini cele ce s-au hotarat acolo de unde venim si noi. Te rog, mediteaza asupra celor spuse de mine. stiu ca treci prin momente de grea cumpana, dar nu uita ca avem pe cineva in apropierea noastra care ne poate ajuta. Eu, desi ii datorez vita Maestrului, nu voi pregete sa-i consult in legatura cu aceasta spinoasa problema. De ce? Tocmai pentru ca, traind alaturi de el, am ajuns sa-i cunosc mai bine decat tine si am ajuns, datorita bunavointei sale, sa patrund multe taine care tie iti scapa, desi ai parcurs cele trei trepte de pregatire initiatica si te afli in pragul ultimului examen acelei de-a patra trepte de pregatire spirituala din aceasta scoala.



si se pare ca examenul tau nu este numai in ceea ce priveste absolvirea celei de-a patra trepte, dar despre aceasta…

-Zamolxis, este adevarat ca nu-i cunosc pe Maestruin masura in care il cunosti tu, dar nu uita ca eu nu sunt pentru el ceea ce esti tu, ci cu totul altceva. Te rog sa ma crezi ca m-am gandit mult si cum sa procedez pentru a fi impacata constiinta mea, cum sa nu-l supar pe cel pe care il venerez, il respect si care s-a dovedit pentru mine atat de intelegator si de neegalat.

-Theano tu vei proceda cum vei crede de cuviinta, dar parerea mea este ca Maestrul stie in privinta noastra mult mai mult decat stim noi.

Deci nu vid de ce sa nu discutam chiar in trei cele ce ne preocupa.

Dar, asa cum de altfel spune Maestrul, toate la vremea lor.

A mai trecut un timp in care cei doi nu au mai abordat acest subiect spinos, desi erau dominati de… sentiment. Maestrul incuraja prietenia lor. Nu parea sa il deranjeze de loc. Vita isi urma cursul sau obisnuit, ghemul destinului se depana dupa legi bine stabilite, dar nu oricine avea posibilitatea sa patrunda in tainele viitorului.

Capitolul 7
DESTAINUIREA

Dupa cateva luni de discuti dintre cei doi, Zamolxis, care acum era convins ca si in sufletul tinerei Theano inflorise deplin acea spinoasa floare a iubirii, nu mai dorea sa taraganeze lucrurile. stia bine ca nimic nu este intamplator si dorea sa clarifice cele necesare pentru ca destinele sa-si urmeze cursul. In vederea derularii acestui curs solicitase Maestrului o intrevedere in particular. Bineinteles ca Maestrul nu era surprins, ci chiar astepta deznodamantul. Iata-I , dar, fata in fata, Maestru-discipol, stapan-sclav, sot si…

-Maestre, ma aflu in fata ta pentru ca am mare nevoie de ajutor. Niciodata nu am avut atata nevoie sa fiu inteles si ajutat ca acum. Tocmai increderea deplina respectul ce vi-l port m-au determinat sa ma infatisez inaintea Maestrului si stapanului meu cu cele ce urmeaza.

S-a lasat o tacere. Maestrul , cunoscand urmarea, nu a lasat sa planeze asupra discipolului greutatea destainuirii si I-a zis;

-Zamolxis nu te afli in fata stapanului si nici a Maestrului, te afli in fata prietenului , a celui care a impartit cu tine timp de mai bine de douazeci de aniatat arsita si lumina soarelui, cat si racoarea si intunecimea noptii. Acum sunt prietenul caruia ii vei vorbi. Te ascult si te inteleg inainte chiar sa rostesti cele ce te-ai hotarat sa-mi aduci la cunostinta.

-Maestre, prietene, de la tine am invatat sa fiu cinstit, bun si ingaduitor cu cei din jurul meu. De la tine am invatat multe di tainele ce altfel mi-ar fi ramas vesnic necunoscute. Pentru toate astea si pentru multe altele, acum vreau sa fiu cinstit sa nu ascund nimic binefacatorului meu din cele ce brazdeaza sufletul meu.

Maestre chiar daca ar fi sa pierd in ochii tai inaltul titlu de prieten, eu tot iti voi spune acestea. Eu, servul tau, o iubesc pe Theano, sotia ta. Ceea ce este mai grav si mai de neinteles este faptul ca si ea ma iubeste. Sentimentele noastre desi se afla sub control absolut, totusi nu vreau sa fie tainuite in fata ta: in ochii tai trebuie sa fiu cel care sunt cu adevarat. Iata motivul pentru care ma aflu in fata ta ingenunchiat acum. Maestre, nu doresc nimic, ci doar atat am vrut, sa stii. Sunt stapan pe trupul meu si nu trebuie sa-ti faci griji din pricina mea.

-Fiule, prietene, nu te invinovati cu nimic. Toate sunt de mult stabilite. Iti amintesti cand am iesit din templu dupa cele trei zile de autoclaustrare? Iti amintesti, ei, prietene, de atunci stiam cele ce tu mi le-ai… reamintit. Ce ti-am spus eu atunci?

Iata crucea pe care trebuie sa o ducem impreuna, aceasta este, iar drumul este lung si de loc usor. Dar vom incerca sa ducem greul si sa indeplinim cele ce avem de indeplinit.

-Dar, Maestre, sti ca am dus o vita de ascet, si la fel si Theano, si-a propus sa ramana in curatie. Atunci ce se intampla cu noi?

-Prietene, cum vreti voi sa oferiti ceva ce inca nu stiti cum arata? Ca sa oferi ceva mai intai trebuie sa ai, sa cunosti taina scanteia vie a ceea ce oferi. Cei care nu au stiut ce ofera, au oferit fara sa cunoasca taina in profunzime, oferta lor este fara greutate si cantareste putin in balanta ofrandei. Cand cel care ofera ceva cunoaste in profunzime subtilitatea ofrandei, atunci este cu adevarat infaptuita ofranda. Deci, daca ti-ai propus sa oferi ceva fara egal, atunci inclina-te in fata sortii si urmeaza-ti drumul, pentru ca nimic nu se intampla fara ca mai intai sa fi fost pregatit si stabilit in sfere inalte. Zamolxis prietene destinul tau este mare si de profunzime, tu nu faci decat sa implinesti cele ce face voia destinului.

In fata destinului nu putem sa ne opunem, caci oricum nu avem sorti de izbanda, firul trebuie sa fie depanat pana la capat.

Deci acum a sosit timpul sa faci dovada barbatiei neamului tau, nu in zadar ai venit aici din inima muntilor oare nu destinul te-a adus aici? Oare nu esti tu cel prin care primesc ajutor si nu sunt eu cel prin care tu primesti ajutor? Iata doua din instrumentele prin care Divinitatea lucreaza in opera Sa fara egal. Asa ca fara autoinvinovatiri si fara complexe, ca suntem altceva decat particule de viata prin care Viata se manifesta. si acestea se manifesta dupa niste reguli si legi pe care noi, din interiorul hainei noastre de carne, nu intotdeauna avem posibilitatea sa le percepem. Fii linistit si ai rabdare ca toate sunt hotarate si nu se vor intampla decat asa cum trebuie. Referitor la Theano, nici o vorba in plus, sa lasam sa se decida ea cand va dori sa se schimbe ceva in viata ei. De fapt, greul cel mai greu ei ii revine, ea si-a dorit aceasta si acum nu poate decat sa isi urmeze cele ce si-a propus si a primit sa infaptuiasca acum si aici. Deci, rabdare prietene si tacere.

Aceste fiind spuse, Zamolxis a inteles ca Maestrul a dorit sa ramana singur si s-a retras. Mult a mai meditat la spusele Maestrului, si a respectat intocmai indemnul sau.

Theano nu a stiut nimic despre discutia lui Zamolxis cu Pitagora. Se framanta, se zbatea intre cele ce simtea si intre cele ce ar fi dorit sa fie. Regreta liniste dinaintea acestei furtuni sufletesti. Uneori il invinuia pe maestru ca numai di cauza lui s-a intamplat acestea. Apoi venea randul ei la autoanvinovatire; si astfel ii devenise viata un chin, un iad adevarat. Cand a ajuns sa nu-si suporte situatia, atunci s-a infatisat Maestrului pentru a-I cere inca o data ajutor, numai ca acum nu stia nici ea ce sa-I ceara, dar simtea ca totusi de la el ii vine salvarea. Iat-o in fata Maestrului, ingenunchiata ca in urma cu aproape doi ani de zile.

-Maestre , iata-ma la picioarele tale, iata un suflet greu incercat care vine sa te roage sa il ajuti. Dar acum nu mai stiu ce anume sa-ti cer, Nu de mine depinde modul in care voi fi ajutata, ci de tine.

Eu doar atata stiu: ca sunt pusa in cea mai penibila conjunctura in care ar putea fi cineva care se bucura de lumina unui Maestru, asa cum m-am bucurat eu in ultimii doi ani.

Simt ca din nou sunt in…”atentia unor “ unor entitati farsoare care cred ca si-au propus sa isi bata joc de mine. Spun aceasta deoarece dupa hotararea mea de a duce o viata ascetica, iata ca, fara sa vreau, fara sa doresc, ma simt, sunt… da, de fapt sunt indragostita, asa, ca si cea mai vulnerabila scolarita, de… Zamolxis. De ce? Cum este posibil ca, inafara vointei mele, sa mi se intample asa ceva? Sunt revoltata profund si mi-e rusine ca tocmai mie sa mi se intample una ca aceasta.

De fapt , Maestre ce se intampla cu mine si in jurul meu? Cine se ocupa de asemenea farse ciudate si nedorite? Unde este linistea mea? Cine si de ce m-a lasat fara ea?

-Linisteste-te , copila, nu este vorba de nici o farsa, ci de un destin la care si prntru care te afli acum aici. La programarea acestui destin ai contribuit si tu si, mai mult decat atat, chiar ti-ai dat acordul inainte sa te incarnezi. Tu ti-ai acceptat soarta aceasta pentru a face pasi evolutivi. Nu ai altceva in viata decat ce ti-a lipsit din experientele incarnarilor anterioare si trebuia sa vi sa treci si aceste probe. Tu ai dorit aceasta, pentru a face un salt acolo unde te vei duce dupa dezbracarea acestei haine de carne. Deci nu te mai perpeli, ca tot degeaba. Calea ti-e trasata, ti-ai dat acordul pentru aceasta, asa ca acum este tardiv sa doresti altceva. Mai bine linisteste-te si vom face o calatorie in astral si vei citi din documentul Akasik ceea ce acum te nemultumeste. Vei vedea ca tu ai dorit sa parcurgi un anumit drum pentru a culege roadele acolo sus, Vom parcurge impreuna calea astrala si te vei convinge, dar vei vedea doar atat cat trebuie, si nu mai mult, pentru ca toate sa decurga normal, dupa cum au fost stabilite.

Maestrul si Theano au facut cele necesare indeplinirii unei asemenea calatorii, unde Theano s-a lamurit asupra celor spuse de Maestru. Calatoria a durat putin in timp terestru, o jumatate de ora, dar in timp astral- mult mai mult, caci timpul astral nu corespunde timpului terestru. Dupa cele vazute si intelese acolo, prin acea dedublare, la intoarcere Theano a spus:

-Maestre te rog sa ma ierti ca am fost atat de pornita impotriva… impotriva cui de fapt? Dar acum stiu si am inteles cele ce am facut si ma supun destinului si sortii, a sortii hotarate acolo, sus, si aprobate de mine, acum am inteles ca de fapt eu mi-am dat acordul pentru cele ce am vrut sa infaptuiesc acum in aceasta viata. Inca o data, Maestre, iti multumesc pentru ajutor si ramane ca timpul si ingerii sa ne fie favorabili.

Zilele se scurgea toate isi urmau cursul firesc, dar tot la fel si fiorul care pusese stapanire pe inimile celor doi isi amplifica de la o zi la alta intensitatea. Cand Maestrul a crezut de cuviinta ca este vremea potrivita, I-a chemat pe cei doi si le-a spus:

-Acum va gasesc pregatiti sa luati cunostinta de cele ce trebuie. Voi sunteti sortiti sa aduceti pe lume trei copii. Cu alte cuvinte prin voi trei spirite trebuie sa se incarneze pentru a-si urma si ele destinele. Pentru a va putea indeplini aceasta indatorire, voi amandoi ati avut nevoie de mine, de sprijinul meu. V-am promis ajutorul acolo Sus si iata ca acum imi respect promisiunea. De acum, voi sunteti sot si sotie, am primit pentru voi aceasta dezlegare si v-o aduc la cunostinta, dar… iata ca exista un “dar”: in fata tuturor, tu, Theano, vei fi sotia mea, dar in fapt vei fi sotia lui Zamolxis. Eu va leg din ordin Divin si va declar soti, in fata Divinitatii. Nimeni nu trebuie sa cunoasca aceasta taina in afara de noi, deci mare atentie. Acesta mi-a fost obligatia fata de voi. Acum vom convietui tot la fel in aceasta casa, insa voi va veti petrece viata de familie impreuna si in taina.

Tu, Theano, ii vei fi sotie supusa si ii vei oferi ce mie nu mi s-a permis sa am. Iata de ce a trebuit sa vi aici si sa te cultivi in stiinta isoterica. Oare cum ar fi fost posibil ca o tanara fata de neam ales sa devina altfel sotia unui om…desi initiat, totusi in fata socetatii in care traim –un sclav, desi i-am acordat de mult actul de libertate. Iata de ce a trebuit sa va aflati in apropierea mea atata timp. Iata ca zeii stiu sa rasplateasca altfel decat oamenii.

Acum primiti-va rasplata curatiei voastre si a fidelitatii voastre fata de mine. Considerati-ma parintele vostru. Sant de altfel parintele vostru spiritual. Toate aceste vor ramane taine pentru toata lumea, pana se va implini ceea ce tu, Theano, ai vazut in acea revelatie din clipa iesirii mele din templu. Abia atunci va fi vremea destainuirilor acestor taine. Dar pana atunci tu mai ai multe de invatat in aceasta scoala terestra. Cand se vor implini cele tainuite acum, tu, Theano, iti vei fi parcurs in totalitate pregatirea in plan terestru si atunci inainte de plecarea ta de aici vei dezvalui tainele ce ti-au incredintat de-a lungul vremilor, a pregatirilor tale in spatiul acesta. Cu dezvoltarea si dezvaluirea tainelor ce le deti in documentul Akasic, iti inchei si indeplinesti misiunea terestiana. Dar , pana atunci tacere.

Zamolxis, tu, in mare parte iti cunosti misiunea, insa in totalitate inca nu ti-o sti nici tu, pentru ca nu este bine sa sti totul, ci trebuie sa parcurgi ca un incepator si ca un necunoscator cele ce le ai de indeplinit. Nu intotdeauna este bine ca incarnatul sa-si cunoasca in intregime misiunea, pentru a nu se lasa influentat de cele ce le cunoaste anticipat. stiu ca tu ai facut multe investigatii pentru a patrunde tainele in profunzime, dar eu, care cunosteam mai inainte cele ce le vei intampina, am avut grija sa cunosti numai ceea ce isi este benefic. Va veni o vreme cand si tu vei sti tot ce vei dori si chiar si ce nu vei dori, dar acea vreme este tot atunci cand va fi si vremea descifrarii si dezvaluirii tainelor de catre Theano. Atunci va fi cineva in preajma voastra care va purta un nume foarte asemanator cu cel de Theano. Atunci va veti intalni in cu totul in alta conjunctura si va veti recunoaste ulterior si va veti reaminti de cele parcurse de voi acum. Toate asa cum sunt prevazute si hotarate. Urmati-va destinele, sunteti si acum si veti fi si atunci in traectoria luminii, bucurati-va de aceasta si nimic sa nu intunece calea voastra de lumina. Noi trei am fost in acelasi timp si spatiu si nici acum nu suntem pentru ultima oara. si atunci cand va fi ora adevarului ne vom intalni si vom conlucra. Ne vom recunoaste fiti pe pace, si va trebui si atunci sa conlucram pentru a absolvi ultimul nostru examen care il vom pregati impreuna in scoala terestra.




Capitolul 8


IMPLINIRE



Din dezlantuirea sentimentelor celor doi s-au nascut trei copii: doi baieti numiti Armneste si Telauges si o fiica numita Damo. In fata tuturora acesti copii treceau drept copiii lui Pitagora, si aceasta familie era admirata de toti cei ce ii cunosteau si ii respectau invatatura Maestrului. Copiii au fost de mici educati si familiarizati cu stiinta esoterica, iar cunoasterile Maestrului nu au incetat sa-si faca loc in sufletele si mentalul lor.

Pentru cei doi si de fapt pentru toti trei, Pitagora, Zamolxis si Theano, zilele isi urmau cursul si fiecare avea motive de bucurii impliniri si de…strangeri de inima. Cat timp copiii erau mici, era usor de a ascunde tainele ivirii lor; dar iata ca fiul lor cel mai mare implinise sapte ani si devenea din ce in ce mai atent la ce se intampla in jurul lui. Parca o neliniste se strecura in sufletul mamei si aceasta crestea vertiginos, insa nelinistea ei nu era ceea ce credea, adica tainuirea in fata copiilor a dragostei ei pentru Zamolxe, ci cu totul altceva, ce inca nu-si aratase intreaga dimensiune a… prapastiei.

Zamolx, si el presimtea ceva, fara insa a-si face ganduri negre, deoarece stia ca intotdeauna a avut un real ajutor in Maestru, iar acum ii venea sa lase toate spre rezolvare, de asemenea Maestrului. Totusi acum nu se mai putea; acum el era cel chemat sa rezolve sau sa inlature dilema in care se afla. stia de cand isi incepuse studiile pe langa Maestru si din bunavointa acestuia, ca El va trebui sa-si ajute neamul si sa il indrume pe calea evolutiei spirituale. Inainte sa se iveasca Theano in vita lui, de multe ori se gandi-se sa ceara Maestrului incuviintarea de a se intoarce in patria sa pentru a pune bazele unei scoli initiatice. Odata cu aparitia Theanei in viata lui, acest gand il cam lasase uitat. Acum iata ca se ivise ba chiar era ceva mai mult decat un gand era o dorinta de…indepartare de acele locuri si isi dadea bine seama ca se apropie implinirea destinului sau.

In acest sens a inceput sa faca investigati isoterice si a inteles ca sosise ora, sosise clipa in care el trebuia sa se intoarca acolo unde, cu treizeci si cinci de ani in urma, pornise in lume cu focul cunoasterii aprins. Iata ca acum cand isi dorea cel mai putin sa se intoarca la ai sai, acum stia si intelegea ca trebuie. Pentru el se ivise cu adevarat cea mai profunda si de nerezolvat ecuatie. Nimic nu mai putea fi amanat, parca cineva ii numara zilele si le insemna pe un raboj si cele care il desparteau de neamul sau erau insemnate cu rosu, sa se vada de la mari distante si sa se stie ca erau nepermise in fata Divinitatii. Astfel nu isi mai afla locul, un dor nebun il chema spre neamul vitejilor traci si o datorie il tintuia pe loc. Fiind in aceasta stare de… sfasiere, intr-una din zile se adresa Maestrului, pentru asi mai usura greutatea ce-I apasa sufletul.

-Maestre acum nu mai stiu nici ei ce vreau. De atatea ori ti-am expus dorinta de a-mi ajuta poporul din care provin incat sunt sigur ca nu ai uitat, desi in ultimii ani nu am mai vorbit despre aceasta. Iata, Maestre, ca acel foc naprasnic s-a aprins din nou in fiinta mea si acum arde cu flacara mult mai mare ca in trecut. Pe cat imi dau seama ca nu mai pot indeplini acea dorinta, pe atat focul ma mistuie mai tare. Maestre, acum sunt intradevar intre ciocan si nicovala si nu mai pot pricepe ce va urma.

-Ce sa urmeze decat depanarea destinului. Oare este corect in fata creatorului ca eu sa beneficiez de ceva si din surplusul meu sa nu dau si celor nevoiasi ceea ce mie imi prisoseste? Cum vezi tu aceasta? Iata, tu spuneai ca poporul tau trebuie educat spiritual si ca tu vrei sa faci acest serviciu inchinat Divinitatii. Acum a sosit vremea si sti asta foarte bine. Nu vad ce te-ar incurca.

-Dar , Maestre, acum am o familie, copii, m-am atasat lor si cum sa ma rup de cei pe care ii iubesc asa de mult?

-Gresesti, prietene, tu nu ai familie, si nici copii. Doar bine sti ca Theano este sotia mea si copii sunt copii mei in fata intregii lumi.

-Da in fata lumii asa este, dar noi bine stim ca faptic altfel stau lucrurile, si mi-e greu sa…

-Oare, daca era usor, mai aveai nevoie de o asemenea proba? Nu stii tu ca probele se dau pe masura initierii si in raport cu ceea ce vei dobandi ulterior trecerii lor? Iata ca acum ai ocazia sa dovedesti, tie in primul rand, daca ceea ce ti-am oferit in atatia ani am sadit in loc fertil sau in loc arid.

-Maestre, doresc nespus de mult sa-mi pot ajuta neamul, dar ce va spune Theano, nu vreau sa par in ochii ei ca am renuntat la ea si la fericirea nemarginita oferita mie prin nasterea celor trei copii. Desi gandul de despartre de copii ma chinuie cel mai dur.

-Tu sa nu uiti, Zamolxis ca sotia ta este o initiata si ca ea nu ar dori ca tu sa nu iti indeplinesti misiunea pentru care te afli aici, din cauza ei sau a copiilor zamisliti de ea. Nu uita ca si ea are probele ei de trecut, la fel ca si tu pe ale tale, deci fiecare are parte de ceea ce nu a infaptuit in alte “clase” ale scolii terestre. Deci, inainte de toate, indeplinirea misiunii. Copii tai vor avea tata, iata ca sunt si eu bun la ceva, sotia ta va avea un sot in fata lumii si o situatie care sa nu iti faca zile negre din cauza necesitatilor traiului, ramane doar problema strict de legatura afectiva si trupeasca. Oare nu crezi ca la un moment dat trebuie sa dovedim ca suntem stapanii trupului nostru? Iata, acum poti sa-ti dai seama ce inseamna aceasta ofranda a ascetismului, nu atunci cand nu cunosti fiorul carnii, acum se cere sa dovedesti ca poti face ofranda in toata plenitudinea ei. Deci acum este vremea scadentei. Vrei tu sa-ti indeplinesti cele ce tu ti-ai propus sa infaptuiesti? Daca vrei si poti, dovedeste. Nimic nu te poate retine aici decat slabiciunea trupeasca. Daca o vei invinge atunci vei ramane vesnic in sufletul neamului tau.

Gandeste-te, prietene, ce este mai maret si mai de pret: o secventa dintr-un joc de teatru, sau viata reala din exteriorul scenei? Alege cu mare atentie, prietene. Eu sper sa nu ma fi inselat in privinta ta. Afla ca eu stiam aceasta de mult si am asteptat sa se implineasca vremea pentru a te vedea la lucru cu adevarat. Tu esti acum cel ce hotaraste.

-Maestre, ma voi mai gandi si in curand iti voi comunica ce am hotarat. stiu, nu imi va fi usor in nici un fel, dar sper sa nu gresesc.

-Roaga-te Zeilor sa te lumineze ce trebuie sa faci pentru a nu gresii. Zeii sa te ajute si nu uita ca si tu poti fi zeu pentru neamul tau.

Dupa aceasta discutie cu Maestrul si prietenul sau, Zamolxis a intrat in templu si a ramas acolo timp de trei zile. Cand a iesit de acolo, Maestrul il astepta pe treptele pe care cu ani in urma el, Zamolxis, il asteptase. Cand s-a apropiat de Maestru a spus:

-Maestre, tu ma astepti?

-Da prietene de acum nu mai iti sun Maestru, ci coleg. Ma insel cumva?

-Nu, prietene . De astazi in sapte zile voi parasi aceste locuri si persoane care imi sunt atat de dragi si ma voi intoarce acolo unde imi este destinat sa fiu si sa ajut un mare neam care trebuie sa cunoasca adevarul. Acum am reusit sa stiu pentru ce m-am aflat atatia ani in preajma ta. Acum pentru mine nu mai sunt taine si nici moarte nu mai exista.

-Ma bucur sa aud toate acestea din gura ta. Desi eu le stiam de multa vreme, totusi tu trebuia sa hotarasti si aici jos cum ai hotarat candva acolo sus, inainte sa venim aici. Iata acum mi-am achitat datoria care o aveam fasa de tine. Urmeaza ca in timp sa imi achit si fata de Theano, cele ce ii datorez.

-Nu ma indoiesc nici o clipa, Maestre si prietene, ca nu iti vei indeplini misiunea. Acum stiu si recunosc a ai fost ghidul meu spiritual in aceasta viata. Vei ramane tot la fel ca si pana acum. Vom comunica telepatic si ne vom transmite rezultatele muncii noastre fara sa fie nevoie sa ne deplasam si sa fim in acelasi timp si loc odata.

-Theano, desi initierea ei era deplina totusi a suferit mult pentru hotararea lui Zamolxis. Pana la urma a inteles si ea ca acestea erau prestabilite si ca trebuiau indeplinite, pentru a nu-si prelungi stationarea aici in aceasta scoala, oarecum corectionala, a acestui univers, care este planul terestru.

Acum stia si credea ca pentru a oferi o ofranda trebuie intradevar sa patrunzi mai intai tainele acelei ofrande pentru ca gestul tau sa fie deplin. Acum intelegea ceea ce a vrut sa spuna maestrul in urma cu multi ani, cand nu a prins talcul spuselor sale. Acum avea ocazia sa cunoasca pe viu ceea ce cunoscuse teoretic din lectiile oculte pe care le studiase, constientiza de fapt puterea de care trebuie sa dispui pentru a te putea numi stapanul trupului si sufletului tau. Acum realiza, de fapt, ce mare diferenta exista intre teorie si practica, intre a cunoaste din invataturile altora si intre a cunoaste prin propriile-ti forte. A primit cu resemnare hotararea lui Zamolxis. Ba, mai mult, nici nu putea sa se exteriorizeze fata de cineva, pentru durerea din sufletul ei. Singura persoana in fata careia ar fi putut sa-si exprime durerea era Maestrul, dar oare ce impresie I-ar fi facut Maestrului? Ce va crede Maestrul despre ea dupa ce de atatea ori I-a solicitat ajutorul? Nici nu putea fi vorba despre asa ceva. Era constienta ca trebuie sa sufere in taina ti sa multumeasca cerului ca avea copiii langa ea. Dar El, Zamolxis, El ce se va face de dorul lor? Astfel a inceput sa se roage pentru El, pentru a-I usura lui durerea care era de atatea ori mai mare decat a ei. Cei doi, inainte sa se desparta, s-au infatisat Maestrului si i-au multumit pentru darurile sale si i-au cerut voie sa intre impreuna in templu pentru a-si face urari si legaminte. Iata-i in templul inchinat Divinitatii unde au facut acel legamant peste vremi si ani si si-au urat cele de cuviinta pentru despartirea care era iminenta. S-au facut pregatirile necesare calatoriei lui Zamolxis. In cea de-a saptea zi El a pornit la drum, condus fiind de discipolii Maestrului si colegii sai. Doar Theano, era cea care il iubea si ii respecta dorinta, nu i-a condus decat cu privirea de dupa perdeaua ferestrei din camera astrologica, de unde avea o mai mare deschidere asupra drumului pe care il incepuse Zamolxis, pentru vesnicie.

Capitolul 9
REANTOARCEREA

Plecase Zamolxe un tanar dornic de cunoastere si de… aventura, in urma cu aproximativ 35 de ani, si iata-l, se intoarce Zamolxis, un initiat in tainele esoterice. Sigur ca nu isi mai gasise parintii in viata, dar isi gasise fratii si nepotii, care se bucurasera nespus de venirea lui. Venise, si nu oricum , ci foarte bogat, dar bogatia lui cea mai mare nu era de ordin material, ci era de ordin spiritual. La aceasta , putini au putut ajungem

Zamolxis, cunoscand multe despre tratarea bolilor, incepuse prin a-I ajuta pe cei apropiasi lui, familiei lui, vindecandu-I de diferite boli pe multi. Pe cei dornici ii invatase cum sa foloseasca plantele pentru insanatosirea bolnavilor. Ii invatase sa nu mai foloseasca in alimentatie carnea. Cei care s-au vindecat respectandu-I invatatura I-au urmat cu credinta indemnul. Mai mult decat atat au recomandat si altora cele invatate de ei de la Zamolxis. si asa , pe nesimtite, s-a inceput introducerea in initierea si invatatura lui Zamolxis, cel venit de peste mari si tari. Pe cei mai sclipitori la minte ii invatase si ii initiase in tainele astrologiei. Astfel merse vestea pana la curtea marelui Rege al tracilor. Cum regele nu mai era de mult in floarea vietii si dorea sa se foloseasca de multa invatatura a lui Zamolxis, l-a invitat la curte si l-a primit cu fast. I-a oferit inalte onoruri si titlul de Mare Preot si l-a rugat sa ramana la curte pentru a avea posibilitatea sa transmita si urmasilor invataturile lui. Zamolxis a primit cu bucurie, I se oferise de tot ceea ce dorea, posibilitatea infiintarii unei scoli de initiere in cunoasterea esoterica ti oculta, dupa metodele Maestrului Pitagora si a scolilor de initiere egiptene.

Timp de cativa ani Zamolxis a pregatit 12 tineri, initiindu-I si oferindu-le marea sa cunoastere. Acesti discipoli fiecare la randul sau, a dorit sa predea stafeta cunoasterii mai departe, pentru iluminarea neamului trac. Dupa ce s-a convins Zamolxis ca scolile de initiere functioneaza exact dupa cum a prevazut si a dorit, ca isi urmeaza cursul firesc cursurile si experientele metafizice, el a stiut ca acum isi avea rolul indeplinit. A cerut incuvintarea regelui, catva timp sa se retraga in sihastria muntilor pentru a medita in voie la destinele neamului sau.

Regele, fiind multumit si avand mare incredere in Zamolxe, Marele Preot, mai ales ca acum avea in apropierea lui pe discipolii Marelui Preot, a fost de acord ca Zamolxis sa se retraga in munti pentru a afla, in liniste si meditatie, destinele si viitorul neamului trac sia urmasilor acestui neam de viteji.

Zamolxis, cand s-a hotarat sa infrunte vitregiile muntilor si linistea lor, stia d ce o face. Nici un pas nu facea fara sa aiba o mare acoperire. El, in scolile superioare din Egipt, a avut posibilitatea sa descifreze niste vechi hrisoave, din care a inteles ca aici, in inima Muntilor se afla o mare taina si ca acea mare taina va fi descoperita de un Om-Zeu al neamului care stapaneste acel munte.

Era constient de puterile sale oculte si, acum mai mult ca oricand, I se trezise dorinta de a descoperii marea taina. Bineinteles ca nu se considera zeu, dar dorinta de a descoperii in continuare taine si cunostinte nu I se stinsese, dimpotriva, se accentua si ii domina fiinta. Asadar se pregatise de…drumetie . Cativa dintre discipolii sai, cei mai apropiati lui, au dorit sa il urmeze; sigur ca, la plecare, nu stiau cat va dura expeditia lor si care vor fi rezultatele ei.

Ceea ce stia Zamolxis la plecare in acea expeditie era faptul ca acel munte, acel mare munte, nu are farf si este inconjurat de alti sapte munti mai mici , avand rolul de veghetori ai marii taine. Mai stia ca in interiorul muntelui nu se poate patrunde cu corp fizic, numai dupa ce s-a patruns mai intai prin mijloace esoterice cu corp astral prin metodele dedublarii. Nimanui nu I se va permite astfel, aceasta era prima conditie de a ajunge cineva acolo pentru a patrunde taina tainelor.

Dupa ceremonia de… drum bun si rezultate depline, ceremonie desfasurata la curtea marelui tarabostes, Zamolxis si primii lui discipoli au luat calea muntilor.

Capitolul 10
TAINA TAINELOR- PIRAMIDA

Zamolxis , dupa venirea in locurile natale, a inceput investigatia mentala a patrunderii in taina tainelor. Dupa multe cautari si sacrificii a reusit sa localizeze unde se afla taina, ca apoi, dupa alte si alte sacrificii sa poata patrunde in interiorul ei. Pentru toate acestea I-au fost necesari cativa ani buni. Mai precis, patru ani. Abia dupa ce a cunoscut in cele mai mici amanunte taina, a pornit la cunoasterea ei in plan fizic. Iata-l asadar la drum, cu cei sapte dintre primii discipoli ai sai.

El a cutreerat muntii mult timp, nu din necunoastere ci din ordin ocult inalt. Nu I se permitea sa intre in acea taina inainte ca cel putin trei ani sa nu fi stat in totala detasare de tot ce este pamantesc si lumesc, se cere o viata ascetica de cativa ani ca sa poti patrunde in marea taina. Asadar dupa trei ani de… autoclaustrare, de ascetism, iata-i la poala muntelui, detinatorul marii taine. Discipolii lui au primit ordinul sa-i astepte pana va reveni, indiferent cat timp va trece, pentru ca va reveni, iar ei vor trebui sa-si dovedeasca increderea in el si sa astepte acolo unde isi pusesera tabara, pentru ca El , daca nu se va mai intoarce in corp fizic la ei, se va intoarce in corp subtil si le va spune, le va transmite cele ce au de facut. Bineinteles ca discipolii lui au fost intru totul de acord si au primit sa astepte cat va fi nevoie. Pentru ei timpul nu era altceva decat o notiune terestra, iar ei stiau ca ceea ce conteaza este apropierea de Lumina si nu altceva.

Zamolxis dupa ce a comunicat cele necesare discipolilor sai, a pornit la drum. Dupa trei zile de cautari a gasit locul pe unde se poate patrunde in interiorul muntelui. Pentru a avea acces in corp fizic a facut cele necesare. Printr-o ultima dedublare a patruns prin locul indicat si a parcurs drumul mental, apoi a revenit in trup si a inceput efectuarea aceluiasi traseu, dar aflandu-se in corp fizic. Sigur ca aceste doua calatorii sunt atat de diferite: cat este de minunat si de usor si placut o calatorie astrala si cat este de greoaie o calatorie in corp fizic! Ce diferenta si ce distanta! Ca de la cer la pamant. Nu a fost scutit de nici o greutate, de nici un obstacol posibil, Zamolxis, in acea calatorie spre telul vietii lui. Cu atat mai mult a savurat realizarea , cu cat a platit-o cu chin si sacrificiu in plan terestru. El stia ce este acea taina a tainelor: era o PIRAMIDa ascunsa in interiorul acelui munte. Acum sosise clipa sa o patrunda sa poata pipai si atinge de cele vazute acolo de atatea ori in calatoriile lui astrale. A patruns in acel loc pe unde I s-a indicat, pe unde il conducea de altfel ghidul sau astral. A patruns in pestera apoi, din acea prelungire a pesterii se facea… era un tunel; a inaintat, a fost nevoit sa se tarasca uneori ca sarpele, sa transpire sa sangereze ca apoi sa ajunga, la… lumina.

Iata ca dintr-o data se sfarsise acel… tunel si in fata lui un zid, da, un zid de… granit. El a cerut atunci ghidului sau sa-I comunice metoda patrunderii cu corp fizic prin acel zid si, bineinteles printr-o meditatie, a primit raspunsul. L-a folosit. Zidul se deschidea printr-o vibratie anume, trebuia doar sa stapanesti vibratia si sa o localizezi si apoi sa emiti unda ei spre acel zid.

Zamolxis a incercat si a reusit. Cunostea metoda stapanirii vibratiei o folosise de multe ori pentru a-si ajuta semenii. Iata ca zidul s-a dematerializat, iar el a patruns in interiorul constructiei. Daca in exteriorul ei era intuneric si ii luminase calea ghidul, acum aici era o lumina alb argintie despre care nu prea puteai sa-ti dai seama de unde… izvoraste, parca venea de peste tot. Era o lumina uniforma si benefica, simtea cum il invioreaza si ii da outeri. Unde era? Era doar intr-un culoar, apoi a inceput sa inainteze. Culoarul era an usoara ascensiune. A inaintat, apoi iar un zid in fata lui. Acum cunostea secretul deschiderii acelor ziduri prin dematerializarea lor. A patruns in interiorul incaperii, era aceeasi mare sala pe care o cunostea atat de bine din calatoriile astrale. Era in Sala Consiliului. Iata cele 24 de locuri ale discipolilor cate 12 pe fiecare parte a acelei… mese. In capatul mesei dinspre rasarit se afla ceva asemanator unui…tron regal, iata sala in care de atatea ori atunci ca si acum Zamolxis isi primea discipolii, in calatoriile lor astrale si ii initia in cele mai profunde taine oculte. Iata sala in care de atatea ori discipolii lui ii primisera invatatura si unde ar fi dorit sa-I aduca si in corp fizic nu numai astral, dar inca pregatirea lor nu era la inaltimea cerintelor pentru patrundere in corp fizic in acel loc sacru.

Din Sala Consiliului, se patrundea in camera Luminii, printr-o deschizatura prin dematerializarea zidului din spatele tronului. Aici, in aceasta camera, se face purificarea celor ce patrund aici, fie in corp fizic fie in corp astral. Dupa purificarea corpurilor in care s-a ajuns aici, numai dupa purificarea lor, se poate patrunde in cea mai importanta incapere a Piramidei. Aceasta incapere fara egal se numeste camera Marelui zeu RA, camera SOARELUI, cu alte cuvinte. Se patrunde in ea prin peretele dinspre apus. Aici, dupa ce ai patruns, iti trebuie un timp de acomodare, atat vibrationala, cat si vizibila. Dupa ce ai patruns aici, isi pierzi pe moment vederea, atat a ochilor fizici cat si a Ajnei, dar, dupa un scurt timp, iti primesti aceste capacitati cu mult mai intense decat le-ai avut vreodata.

Ceea ce exista in aceasta sala intrece orice inchipuire pamanteana. Imaginatia unui muritor nu poate concepe ceea ce exista aici, oricat acea imaginatie ar fi de… geniala. Parca Inusi ABSOLUTUL a lucrat la crearea si… fiintarea a ceea ce exista aici. In plan terestru nimic nu poate egala aceasta realizare fara precedent. In acest spatiu Dimensional, parca Insasi Divinitatea s-a materializat si s-a transferat, sau macar o parte a fiintei sale in acest mare Zeu Ra, existent in interiorul piramidei si al incaperii care ii poarta numele cu recunostinta.

Capitolul 11
TAINA TAINELOR

La intrare in camera Soarelui, in fata ta, pe peretele dinspre rasarit este EL, SOARELE. Stralucirea lui iti umple trupul, sufletul, spiritul de… fericire, de viata de iubire, de tot ce poate exista si se poate numi puritate si viata. Soarele nu este o… pictura, sau ceea ce s-ar putea cataloga acum “arta”, este cu totul altceva, este o entitate o energie benefica pe care o simti cum te patrunde si iti ia in stapanire trupul indiferent de… fluiditatea sau condensarea trupului sau corpurilor tale subtile. Simti si sti ca acea energie, acea entitate energetica iti cunoaste, patrunzandu-te, tot ce tu ai acumulat; patrunzandu-te stie tot ce tu stii, toata cunoasterea si evolutia ta, iti cunoaste in amanunt fiinta, nimic nu I se poate ascunde sau tainui. In clipa patrunderi tale acolo, entitatea a inmagazinat in constiinta ei cunoasterea ta si te trateaza apoi exact la nivelul cunostintelor tale. Iata , deci, entitatea care troneaza si dispune de tot ceea ce se afla acolo si patrunde in acea sala sau constructie. Dupa ce, prin vibratie s-a deschis intrarea, acea vibratie a fost preluata, iar informatia vibratiei este incorporata in entitatea marelui zeu Ra din interiorul acestei sali.

Deci pe peretele dinspre rasarit se afla un Soare. Razele soarelui se raspandesc si pe peretii laterali dinspre miazazi si miazanoapte. Toata incaperea este luminata de o lumina nepamanteana si feerica , o lumina aurie, calda si placuta. Cat timp te afli in fata acelui Soare, esti intr-o stare de iluminare si extaz permanent. Simti ca trebuie sa te apropii de Soare si doresti aceasta, dar un pas spre Lumina lui este greu de facut, este echivalentul pasilor facuti in plan fizic spre evolutia spirituala, nu se poate face mai mult de un pas intr-o ora terestra. Dar, apropiindu-te de El, ii simti mai pregnant stralucirea si te patrunde mai profund lumina si cunoasterea lui.

Ajuns in fata Marelui Ra, in fata Soarelui, vezi ca epicentrul sau se compune dintr-un numar de 49 de… placute de forma hexagonala. Acestea se imbina perfect, dar totusi exista ceva ce le delimiteaza. Pe fiecare placuta se vede clar un simbol, cava ca o hieroglifa. Atingand placuta, din peretii laterali se iveste, iese un sertar. Pentru inceput pentru a te convinge ce se intampla, esti tentat sa atingi placutele si astfel, ca intr-un joc, vezi cum din pereti se ivesc sertare. Aceste sertare sunt asezate pe razele care strabat peretii. Fiecare raza are un numar de sertare dar nu toate razele sunt prevazute cu sertare. Chiar si montarea sertarelor in interiorul peretilor, marcate prin raze simbolizeaza ceva anume. In total sunt 49 de sertare, in fiecare sertar un numar de 7 tablite, pe fiecare tablita sunt inmagazinate informatii; ar fi gresi sa spun ca sunt inscrise, deoarece nu este scris pe ele, ci informatia este inoculata, inmagazinata in ele. Tablitele sunt… parca metalice; dar nu este bine spus metalice, deoarece materialul din care sunt facute este maleabil, ca o foaie de… plastic, dar sunt din ceva material foarte rezistent si de culoare metalizata, de un alb argintiu. Comparatia este foarte relativa, cu nimic din ceea ce exista in plan fizic cunoscut de mine nu le pot asemui. Informatia care se afla inmagazinata in tablite a fost inoculata in timpul confectionarii lor, ceva solid. Apoi solidificarea lor, si patrunderea lor, intrepatrunderea acelor substante si contopirea lor…

Toate aceste detalii le primesti in timpul cand atingi tablitele. Daca vrei sa te indepartezi cu tablita de sertar l-a o anumita distanta tablita iti este…retrasa, smulsa dar cu blandete, luata din mana de o…forta, de o putere nevazuta si depusa in sertar; apoi, timp de 7 ore terestre, acel sertar nu se mai deschide. Cand incerci sa te indepartezi de sertar tablita devine opaca si nu mai poti ”citi” continutul informatiei ce-l detine. Citirea se face cu totul altfel decat in plan fizic. De fapt, nu este bine zis o citire, ci pur si simplu o transmitere prin imagini a informatiilor din tablita. Se face o transmitere telepatic-vizuala a ceea ce s-a inmagazinat in interiorul tablitei, incat nu esti dezavantajat ca nu esti pregatit sa cunosti acea scriere. De fapt, se cere o cu totul alta pregatire decat cea a planului fizic. Dimensiunea tablitelor este 21/14 cm, despre grosimea lor … este asemanatoare cu cea a unei coperti de caiet, dar ceva mai maleabila si mai fina, mult mai fina. Deci transmiterea informatiilor cuprinse in acele tablite se face pe cale esoterica-bineinteles, dupa ce ai ajuns sa cunosti si sa parcurgi anumite trepte evolutive. Se pot vizualiza imaginile si totodata sa primesti telepatic ceea ce in plan fizic se transpune prin cuvinte. Asa se citesc acele tablite informationale, care cuprind date despre civilizatiile existente pe pamant inainte de civilizatia actuala. Civilizatii mult mai evoluate si totusi disparute, dar care au vrut, stiind ca vor disparea la un moment dat, au vrut sa lase urme celor ce vor veni dupa ei.

Iata unde si de ce a stat Zamolxis cativa ani buni sub pamant, acolo, in inima muntelui; si nu numai in inima muntelui, ci in insati inima piramidei, a acelei constructii facute si apoi acoperite de cei ce au trait in urma cu 14 mii de ani pe acest pamant. El, Zamolxis, neavand cum primi altfel informatia din tablite, a ramas in interiorul piramidei trei ani si a parcurs in acest timp, cu privirea mintii si cu intelegerea aceste informatii. Astfel a luat cunostinta de lumile apuse si de gradul lor de civilizatie mult avansata. Chiar si iesind din interiorul muntelui, Zamolxis nu a mai parasit muntele sacru si nu s-a mai indepartat de el. Simtea, cunostea ca acolo se afla intreaga istorie a pamantului.

si acum Zamolxis isi convoaca discipolii in Sala Consiliului, unde acestia patrund prin metoda blocatiei si in corp astral pentru a primi informatiile ti cunoasterile necesare, spre lumina si adevar, spre Marele zeu Ra. Toti discipolii lui aflati acum, aici, in zona Romaniei, se intalnesc cu el acolo, cei care au reusit sa-si infranga greutatea si intunecimea carnii. Atat El, Zamolxis, cat si discipolii sai, sun aici si se cunosc si efectueaza calatorii astrale, intalnindu-se acolo, in Sala Consiliului.

Atunci, Zamolxis, dupa ce a ajuns in posesia tainei tainelor, dupa ce a iesit din interiorul muntelui, a scris 7 mari documente si le-a depus, in sapte locuri distincte din zona. Acele 7 locuri sunt prelungiri ale celor 7 munti care vegheaza piramida detinatoare a tainei. Documentele depuse de Zamolxis vor fi scoase la lumina numai atunci cand va fi clipa, timpul potrivit pentru a fi descoperite, cand omul nu va mai fi tentat sa foloseasca impotriva semenilor lui ceea ce va primi prin acele informatii.

Acum omul este pregatit din punct de vedere stiintific sa cunoasca acele taine, dar nu este pregatit sa le cunoasca din punct de vedere spiritual-educativ. Cand oamenii de stiinta vor fi si spiritual pregatiti, atunci vor ajunge sa cunoasca, sa patrunda in Taina tainelor si sa faca filmari pentru a putea transmite si celorlalti informatiile despre ce au dorit civilizatiile vremilor apuse sa ne transmita. Atata timp cat stiinta-religia si esoterismul nu vor conlucra, acele taine inca nu vor fi cunoscute. Sau vor fi cunoscute doar de cei care le vor lasa sa…dainuie pe mai departe acolo, de cei ce, ajungand sa le cunoasca, stiu ce si cat pot impartasi semenilor lor.

Acum este timpul cunoasterii existentei tainelor. Momentul exact al oportunitatii cunoasterii tainelor in toata maretia si complexitatea lor, depinde de OM, de setea lui de evolutie spirituala si de cunoastere a ceea ce exista desi nu se poate pipai si demonstra prin actualele stiinte terestre.

Iata cu ce si-a petrecut Zamolxis timpul dupa reintoarcerea lui in locul natal, cu descrierea si depunerea acelor documente in care a lasat sa se stie atat cat el stia ca poate comunica semenilor lui peste aproximativ 25000 de ani, cand ii credea evoluati atat cat sa poata pricepe ce dorea el sa-I faca sa stie. Cele sapte locuri in care a depus acele documente sunt prelungirile celor sapte munti, ca o elice a unui aparat de zbor spre inaltimi astrale, iar insusi muntele se poate numi “hangarul” acestui aparat de zbor spre cunoasteri si inaltimi neatinse de Om pana in prezent.

Dupa cei trei ani petrecuti in interiorul muntelui si a piramidei, Zamolxis a iesit si mare I-a fost bucuria gasindu-si discipolii asteptandu-i asa cum se intelesesera, dar acestia la randul lor nu statusera de geaba si in apropierea acelui loc de asteptare infiintasera o inalta scoala de initiere. Apoi o lasasera si ei in grija celor mai evoluati si isi urmasera Maestrul spre curtea regala, divinizandu-l. Astfel l-au declarat Zeu si astfel au ajuns in fata regelui cu Zeul Zamolxis, care le-a dovedit nemurire. Acum stiu ca omul este nemuritor, ei erau convinsi, ii convinsesera Maestrul lor Zeul Zamolxis, care a iesit dupa trei ani de sub pamant.

Acesti primi discipoli ai lui Zamolxis, prin credinta lor in Zeul Zamolxis, au reusit sa-I convinga la randu-l lor pe discipolii si invataceii lor. Astfel, din generatie in generatie, s-a impamantenit pe aceste locuri credinta ca Omul nu moare, ca de fapt nu exista moarte, ci numai o trecere in alt spatiu si timp si apoi o revenire pentru a-ti continua calea evolutiei spre lumina si adevar.

Desi trecusera multi, nenumarati ani, de cand Zamolxis se reintoarse printre ai lui, in mijlocul neamului sau (si acesta il cinstise cum nici nu sperase vreodata) totusi, din cand in cand, isi amintea cu dor de cei ramasi in Crotona. Dar acestea erau ca un vis frumos care la ivirea zorilor se destrama si nu il mai pastrezi decat in subconstientul tau. Resemnarea isi spusese cuvantul pentru totdeauna in sufletul lui.

Nu tocmai asa statea faptele si lucrurile in Crotona, In familia marelui initiat Pitagora. Iata ca tanarul Arimneste, implinise de curand 21 de ani si isi exprimase dorinta de a vrea sa cunoasca lumea, de a calatorii si de a se aventura in valtoarea vietii. Mama lui auzind-l ce doreste, dupa multe framantari se consultase cu Maestrul si-I ceruse sfatul, daca crede de cuviinta ca este bine sa-I comunice fiului taina nasterii lui. Bineinteles ca Maestrul a gasit de cuviinta ca tanarul Arimneste este bine sa stie cine ii este adevaratul tata. La timpul potrivit si celorlalti doi copii li se destainui adevarul, si nu inainte de a fi implinit varsta majoratului si de a fi apti sa inteleaga tainele vietii in toata complexitatea ei.

Theano, intru-na din seri, intr-o plimbare, cand dorise sa o insoteasca numai Arimneste, ii destainuise acestuia ereditatea si marea taina a familiei. Il descrisese atat de minunat pe Zamolxis, incat tanarul Arimneste, a dorit pe loc sa-si cunoasca tatal, sa-l cunoasca pe cel care il crezuse numai mare prieten si maestru in primii lui ani de scoala. Acum isi explica de ce suferise atat de mult la plecarea lui spre zari necunoscute.

Capitolul 12
TATA si FIU

Asa cum marea cheama si atrage apa de munte, de la tasnire ei din izvor, tot asa si tanarul Amneste simtea chemarea nerostita a parintelui sau.

Iata-l asa dar pornit la drum. Doar mamei lui ii spusese ca nu se va reintoarce inainte de a-si fi revazut tatal si de a-I transmite jalea, dorul si resemnarea mamei lui, care, desi il iubise mult, a fost de acord ca el, Zamolxis, sa o paraseasca in favoarea implinirii misiuni lui spirituale. Dupa multe peripetii si pregatiri, a ajuns an inima statului Trac, unde foarte curand se dumirise ca Marele Preot Zamolxis era sfatuitorul regelui si acesta nu lua nici cea mai neinsemnata hotarare pana nu se consulta cu Zamolxis. Toti marii dregatori ii respectau cuvintele, sfaturile, insusi regele il trata cu cea mai aleasa si pretuita cinste.

Arimneste a fost condus de cativa demnitari in fata Marelui Preot Zamolxis. El isi amintea din fraged-I copilarie de marele lui prieten, care il alintase si ii oferise cea mai vie afectiune pe care a cunoscut-o vreodata. Dar iata ca la mult dorita intalnire dintre ei a gasit un om impunator si deplin autocontrolat pana in cele mai profunde cute ale sufletului sau de om varstnic si de inalt demnitar al imperiului trac. Nedumerit, Arimneste se intreba in sinea lui: “Acesta sa fie tatal meu, acesta care ma priveste cu atata inalta demnitate si raceala?” Dupa ce s-au facut prezentarile si tanarul s-a inclinat adanc in fata Marelui Preot Zamolxis, acesta a binevoit sa coboare cateva trepte si sa-l imbratiseze, dar destul… de rece si protocolar. Zamolxis I-a urat sedere placuta si s-a ingrijit ca tanarului sa nu-i lipseasca nimic si l-a rugat sa aiba rabdare pana va fi disponibil sa se ocupe de el si sa afle ce doruri l-au adus pana in inima muntilor, cand acolo, in minunata lui tara nu-i lipseasca nimic.

Dupa 7 zile de zbucium, Zamolxis l-a anuntat pe tanarul Arimneste ca doreste ca acesta sa-l insoteasca intr-o plimbare intre doua schituri, adica intre doua scoli de initiere.

Iata-i deci, fara alti privitori sau auditori, doar el departe de orice priviri indiscrete. Intr-un anumit loc, Cunoscut preabine de Zamolxis, acesta s-a oprit si i-a spus:

-Fiule, acum poti sa-ti imbratisezi tatal, asa cum ai dorit s-o faci la sosirea ta aici.

Arimneste, mai intai a ingenunchiat, i-a sarutat dreapta apoi s-a ridicat si s-au imbratisat prelung.

-Tata, iata-te asa cum te stiam de mic. Iubitor si plin de afectiune ca nimeni altul. Zeii m-au ascultat si mi-au harazit fericirea de a-ti spune cat de mult mi-ai lipsit si cat ti-am dus dorul; si , dupa cum sti, nu numai eu. Iata, parintele meu trupesc si sufletesc, iti aduc un semn de inalta pretuire de la cea care mi-a oferit aceasta fericire de a-ti fi in preajma si de a cunoaste una din tainele sufletului ei si de a ma minuna cat de mult a respectat voia Divina, daca s-a putut dezlipi si detasa de cel care I-a fost insasi fericirea tineretii ei, si nu numai a tineretii, ci a intregii ei vieti- prin nasterea celor teri copii din preplinul sufletului ei.

Tanarul Arimneste a scos din interiorul mantiei lui ceva ce putea sa fie un dar, sau, tot la fel de bine, o misiva bine mascata si I-a oferit acel obiect tatalui sau. Au ramas ore inregi discutand si comunicandu-si cele adunate in anii in care nu s-au vazut. Dupa mult timp si-au continuat drumul. Ce si-au spus? De ce sa dezvaluim cele ce ei au dorit sa ramana o taina intre ei doi. Continuandu-si drumul, Zamolxis, cu binecunoscuta-I voce joasa si calma, I-a spus:

-Fiule, dragul meu fiu, nici mie nu mi-a fost usor sa fiu departe de voi, de cei care insemnati pentru mine mai mult decat lumina ochilor, dar bine stiu ca de acum imi va fi si mai greu: revazandu-te toate chinurile dorurile din acesti ani au reinviat, dar nu pot decat sa multumesc zeilor si inaltei Divinitati pentru marea fericire de a te fi revazut; m-as fi bucurat de dragostea nestramutata chiar si in calitate de “prieten” al vostru.

stiu ca pentru Theano a fost mult mai greu decat pentru mine, dar totodata ea va avea pe voi pentru a-si alina chinul. Eu am avut doar multumirea realizarilor esoterice - si pentru aceasta multumesc zeilor. Acesta a fost destinul, chinul si bucuria vietii mele. Nu pot decat sa multumesc pentru toate acestea. Cu cat durerea a fost mai mare cu atat si realizarea era si este mai profunda. De aceea nu m-am razvratit, ci am primit cu resemnare tot ce a venit, caci toate erau hotarate. Noi doar trebuie sa avem rabdare sa asteptam Ziua, care vine negresit intotdeauna in urma noptii.

Fiule, eu a trebuit sa revin aici, in mijlocul neamului si al muntilor aveam misiunea – si iti pot spune ca nu regret nimic, deoarece pe masura durerii a venit si bucuria, pe masura intunericului se arata apoi lumina. Aici este neamul care va duce peste vremi Lumina nascuta din Lumina. Aici trebuia sa revin pentru a pregati calea Luminii. Aici, in acesti munti, am pus la pastrare documente care se vor gasi doar atunci cand va fi sosit vremea schimbarii si a trezirii neamului. Vor trece pana atunci mii de ani, dar cand va fi sa fie acel timp vom fi aici. Sa sti ca atunci ne vom regasi si recunoaste. Cel care acum a fost un liant intre noi, si atunci va indeplini acest rol, de a ne aduce pe unul in fata celuilalt, dar vor trece multi ani pana aceste taine vor pute fi intelese. Cand tainele va fi necesar sa fie cunoscute, noi ne vom reintalni, indiferent in ce colt de lume ne vom fi stabilit. Toate sun prevazute si inregistrate si se vor depana, toate, dupa cum sunt asezate in caietul destinelor. Cu timpul va fi aproape de dezvaluirea tainelor, insesi petrele acestor munti vor vorbi celor care le vor acorda atentie si iubire. Dupa ce graiul mut al pietrelor se va fi facut cunoscut, apoi ma vor recunoaste si pe mine cel de acum si cel de atunci, dar pana atunci rabdare, multa rabdare si cunoastere se cere.

Fiule, cand ne vom fi regasit din nou, atunci va fi atat de aproape descifrarea tainei tainelor, incat muntii, acesti Inalti preoti neclintiti di vechime, se vor bucura si bucuri lor va zgudui si dezveli una din cele putine minuni ramase tainuite pana atunci. Iata, fiule, bucuria noastra va fi si bucuria pamantului, a implinirii lui.

Arimneste a ramas timp de trei ani incheiati in compania Marelui Preot Zamolxis. Dupa sosirea lui in Tracia si-a trimis un sclav in Crotona, pentru a-si anunta familia ca va ramane aici mai mult timp. Dupa cei trei ani, s-a intors in Crotona, dar nu l-a asteptat nimic care sa-l bucure, dimpotriva.

Din cauza revoltelor politice , inalta scoala pitagoreica fusese incendiata, cei mai multi dintre marii discipoli ai Maestrului au fost ucisi, insusi Maestrul si mama sa nu mai erau de gasit. Dupa multe investigatii, a descoperit ca mama sa se afla intr-un templu, unde era mare preoteasa in templul Pythiei. Maestrul Pitagora se retrasese in mare taina in templul Muzelor din Metaponte, unde a murit dupa cateva luni, rapus de durere si disperare, dar iubit si respectat de locuitorii orasului de refugiu si inmormantat cu toate cele de cuviinta, dar in taina, pentru a nu atrage revolta politicienilor asupra orasului si asupra templului si a templierilor, a celor care au ramas fideli invataturii pitagoreice.

Arimneste il gasi pe fratele sau, Telauges, si pe sora sa, Damo, in cea mai crunta mizerie, dar in scurt timp s-au restabilit si au revenit in vechea Elada, unde, dupa multi ani, au deschis o scoala asemanatoare cu cele pitagorice.

Niciodata Arimneste nu adestainuit celor doi taina nasterii lor, a parintilor lor, a destinelor lor, atat de zbuciumate si impletite. In taina, el, se bucura, stiind ca, stiind ca peste vremi si vremi, il va revedea pe cel caruia ii purta o nestinsa si nemarginita afectiune si nu avea posibilitatea sa faca cunoscut si celor apropiati bucuria si durerea lui. Astepta sa se implineasca cele prevazute si rostite de… marele sau prieten.

Iata ca vremile sunt in pragul implinirii tainelor, iata ca cei care atunci erau cunoscatorii tainelor, s-au regasit si recunoscut, dar inca nu a sosit clipa cea mare, clipa in care sa se dezvaluiasca tuturor marea taina din interiorul muntelui sacru, dar cei care au cunoscut-o candva sunt aproape si asteapta semnalul destainuirii celor tainuite prin vremi.
Ultima oară modificat de mircea.costache pe 06 Oct 2018, 05:22, modificat de 2 ori în total.
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 588
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 06 Oct 2018, 05:16

Melfior Ra


TAINA MUNTELUI




Capitolul 1





PITAGORA, ZAMOLXIS si THEANO



Impletirea destinelor celor trei entitati a ramas o mare taina pana in prezent, desi multe s-au scris despre marele filozof si matematician Pitagora. El a dorit ca toata invatatura si cunoasterea ce o detinea sa fie transmisa numai pe cale orala, prin scolile de initiere, in care adeptii invataturii sale jurau sa nu destainuiasca neavenitilor marile taine ale cunoasterilor esoterice. Putinele scrieri ale Maestrului Pitagora circulau numai in scolile de initiere si numai in scolile de initiere si numai in randul discipolilor sai, iar aceste scrieri contineau esenta invataturii pitagorice, care transmitea urmatoarele:

si daca tu ajungi, dupa ce ti-ai parasit

Corpul, in liberul eter.

Tu vei fi zeu nemuritor, incoruptibil si

Pentru totdeauna eliberat de moarte.

(Versurile de aur )

Acestea, patrunzand in sufletele discipolilor sai, dupa ani buni de studii isi aratau roadele prin insusirea invataturii Maestrului si prin dorinta si straduinta proprie de a ajunge la desavarsire.

Despre Zamolxis, pe care geto-dacii il considerau zeu, s-au scris multe, dar cele ce urmeaza sa le aflati acum nu au fost cunoscute si au ramas taine pentru omenire pana la implinirea vremii cand acestea vor trebui destainuite. Zamolxis a trait multi ani in preajma lui Pitagora, ca sclav la inceput, apoi ca discipol, ajungand cel mai apropiat si de incredere dintre discipolii Maestrului.

Dupa intoarcerea lui in Tracia, tracii, traind in mizerie si ignoranta, l-au ridicat la rang de zeu, fiind atat de invatat si dispunand prin invataturile acumulate de metode de vindecare care puteau sa tamaduiasca atat trupul cat si sufletul celor suferinzi. Zamolxis, dupa ce invatase de la Pitagora, ajunse mare saman si un civilizator al tracilor. Sanctuarele de la Sarmisegetusa si Costesti ii mai pastreaza si acum amprenta in Incinta Sacra, confirmata prin mai multe lucruri: printr-un anume calendar care a ajuns pana in zilele noastre; prin perpetuarea ti transmiterea initierii sacre-orale, argument forte al existentei lui pe aceste meleaguri; prin folosirea hranei vii vegetale; printr-o doctrina ascetica, ce s-a perpetuat pana azi in schiturile aflate la mari inaltimi in munti. In aceste schituri, cei care sunt cunoscatori ai vechilor tine continua sa faca vindecari si excorcizari cand li se cere ajutorul. Aici, urmasii zeului Zamolxis duc mai departe prin vremi stafete misterelor initiatice, dedicandu-se spiritului si nu trupului, care nu este altceva decat vehicolul, mijlocul de manifestare in plan fizic a spiritului.

Iata-ne ajunsi, asadar, cu ajutorul cunoasterii esoterice si folosind metoda dedublarii, intr-o calatorie astral - mentala: printr-o regresie in timp in urma cu aproximativ 2500 de ani, mai precis in anul 520 i.d.C, in orasul Crotona, din Italia meridionala, unde Pitagora infiinta-se de vreo zece ani o scoala de filosofie esoterica. Dupa modelul acesteia aveau sa apara mute scoli care vor fi respectat preceptele pitagorice initiale, in alte orase italiene si grecesti, scoli care cu timpul au fost numite de contemporanii sai “secte pitagorice”,

Pitagora infiintase aceasta scoala dupa ce el insusi a studiat si si-a desavarsit cunoasterea prin studiul religiilor tarilor si popoarelor pe unde a calatorit.

In primul rand, in Grecia acelor timpuri a trecut prin cele mai inalte scoli si a fost examinat de cei mai mari invatati ai timpului, care au gasit ca nu au ce sa-I predea intrucat asimilase intreaga lor cunoastere. Dupa aceasta, in scopul aprofundarii stiintelor oculte, a facut calatorii de studii in cele mai alese centre de initiere a acelor vremi. Astfel a cunoscut India, Persia, Egiptul, unde si-a petrecut douazeci de ani din viata desavarsindu-si cunoasterea in cele mai alese si discrete scoli de initiere.

Iata-l acum la Crotona, unde a fondat scoala de filosofie esoterica, impartita in doua mari sectii: intruna se aflau cei care studiau religia si esoterismul, iar in cealalta - matematicienii, care mai studiau astronomia si arhitectura. El marele Maestru, era un mare emitator de Lumina de cunoastere esoterica, intrucat reusise sa se detaseze de tot ce era material-iluzoriu. A reusit sa-si stapaneasca patimile carnii, trupul supunandu-si-l spiritului, cea ce i-a adus cunoasterea si realizarea spirituala. Pitagora a cerut discipolilor sai sa respecte cu strictete perceptele scolii sale, dar in asa fel incat sa ramana taine pentru restul lumii, sa ramana ingropate in interiorul templelor, in stapanire doar a adeptilor care treceau pragul scolii de initiere dupa examene riguroase. Din dorinta de a ajuta cat mai mult, din dorinta de a fi dreptate si armonie, s-a implicat si in politica vremii. Ar fi vrut ca la conducerea statului sa existe un consiliu stiintific la fel de respectat ca si secredotiul egiptean; ar fi vrut ca prin selectia inteligentei, a virtutii, a cunoasterii, sa-si slujeasca supusii. Din pacate, aproape in totdeauna inteligenta si virtutea unora atata si aprind mintile inguste ale celor care nu dispun de asemenea daruri divine. Tot astfel s-a intamplat si in Crotona acelor vremi. Despre acestea s-au scris si poate se vor mai scrie multe, insa acele intamplari nu fac obiectul lucrarii de fata.

Dupa multe interpretari reusite si de mare importanta, Maestrul ajunsese la varsta de 60 de ani si se dedicase cu toata puterea spiritului sau, scolilor de initiere si discipolilor sai. In acele scoli adeptii erau atat femei, cat si barbati (bineiteles, moralitatea inalta a adeptilor, mai mult decat necesara, innascuta si luminoasa). Pregatirea se facea in trepte de initiere, de cunoastere isoterica: 1. Noviciatul; 2. Purificarea; 3. Desavarsirea; 4. Epifania.

Discipolii care parcurgeau aceste patru trepte de initiere deveneau invatatori in aceste scoli pitagorice, dar pentru a absolvii cele patru trepte erau supusi la multe examene si probe, greu de trecut in primul rand pentru ca nu toti discipolii marelui Maestru erau dispusi la atatea renuntari cate se cereau.

Iata ca in scoala din Crotona, se afla printre multe alte fete si o tanara pe nume Theano. Aceasta fata ajunsese pe treapta a patra a studiilor initiatice. De cat timp studia aici, niciodata nu ceruse o audienta, o convorbire in particular cu Maestrul, cum se intamplase cu multe dintre colegele ei care simteau uneori nevoia sa discute cu Maestrul despre ceea ce li se parea de neinteles, dorind sa afle prin viu grai, din gura Maestrului, elucidarea si patrunderea adevarului. Pitagora se afla in salile de curs atunci cand considera ca o anume tema nu poate fi predata fara ca el sa fie prezent, pentru a intarii prin insasi persoana si fiinta lui taina cunoasterii. Ii indruma direct pe cei mai buni dintre discipolii lui si purta cu ei lungi convorbiri referitoare la predarea stiintelor esoterice. Cei care erau in prejma Maestrului si aveau posibilitatea sa-l vada zilnic, se considerau fericiti. Ei de fapt erau alesii, cei mai buni dintre cei buni, erau invatatorii treptei a patra de initiere, cei in care Pitagora, avea incredere absoluta. Acestia la randul lor aveau alti discipoli-invatatori de care se ocupau si carora le furnizau informatiile corespunzatoare gradului lor de pregatire.

Printre primii dintre cei citati se afla si un tanar discipol invatator de origine traca numit acolo in inalta scoala Zamolxis, asa ii spunea Maestrul, si asa il numeau si colegii si studentii din scoala. Zamolxis marturisise colegilor sai ca Maestrul il cumparase de la un targ de sclavi din minunata Elada, in urma cu multi ani. De atunci il insotise pe Maestru in toate calatoriile sale si astfel a avut ocazia sa cunoasca lumea alaturi de stapanul si Maestrul sau. Vazuse si el India, Persia, Egiptul unde il insotise pe Maestru si il servise cu cea mai profunda supunere. La randul sau, Maestrul isi facuse din acest sclav, discipolul cel mai apropiat sufletului sau. Il trata ca pe un prieten frate si invatacel. De-a lungul anilor se stabilise intre cei doi o afectiune si o prietenie neconditionata, ceva asemanator afectiunii dintre tata si fiu.

Acei adepti di scoala pitagoreica, ce ajungeau sa I se adreseze Maestrului in particular, mai intai se adresau invatatorului de treapta si acesta, daca nu putea satisface nevoia de cunoastere a studentului, cerea Maestrului aprobarea unei intrevederi.

Desi aceasta era calea de ajunge un invatacel in fata Maestrului, iata ca in una din zile, pe cand Maestrul se afla in locul sau preferat de meditatie, in apropierea templului Proserpinei, vede apropiindu-se o tanara discipola. stia cine este, o cunostea din vedere, stia ca este de neam ales si ca era printre cele mai inteligente si sarguincioase adepte din treapta a patra de studiu. Pitagora nu schimbase cu ea nici un cuvant in plus fata de cele necesare predarii si receptarii acelor lectii speciale tinute studentilor chiar de el. Era uimit ca aceasta tanara se apropia de el fara sa-I fi fost anuntata in prealabil.






Capitolul 2


THEANO



Tanara Theano, o fata de o mare frumusete fizica si morala, era fiica unui crotonian influent, pe nume Brontinus. Ea se apropia cu sfiala, dar si cu mare indrazneala, de Maestru, simtindu-se stapanita de un curaj dus pana la inconstienta si nesupunere, insa stia ca nu putea face altfel decat simtea acum. Aceste momente incercase sa le amane la infinit; iata insa ca sosise clipa adevarului si nu mai putea sa traiasca in incertitudine si umilinta spirituala. Cu alte cuvinte, isi luase inima in dinti si pornise sa rezolve problema chinuitoare care nu-I dadea pace sufletului si spiritului ei. Desi trupul invatase sa si-l supuna, acum parca din insusi interiorul eului ei ceva o impingea la acel pas pe care nici ea nu si-l putea explica, desi il faptuia.

Maestrul, vazand-o apropiindu-se singura se intreba: “cum isi permite sa ma deranjeze, sa vina neanuntata si neinsotita de invatatorul care ar trebui sa pledeze pentru intrevedere? Aici si la aceasta ora nici chiar Zamolxis, nu vine nechemat, niciodata. Dar sa nu uitam ca toate cele incepute au si un sfarsit odata si ca totul este supus schimbarii, si totodata sa nu uit ca si eu ma aflu aici acum pentru a fi la dispozitia celor care au nevoie de mine, de cunoasterea mea. Deci ma aflu aici si la dispozitia acestei tinere numita Theano, desi ea acum incalca regulamentul.”

Theano s-a apropiat chiar nepermis de mult si a ingenunchiat in fata Maestrului. Vocea parca ii pierise si astepta o minune sa poata vorbi in fata Maestrului venerat de atatea serii de discipoli. Maestrul; simtind emotia fetei si stiind ca este o buna studenta, despre care auzise numai cuvinte de lauda, a hotarat sa-i vina in ajutor, pentru a nu o lasa prada neputintei, disperarii pe care El i-o simtise, si spuse:

-Spune, Theano, de ce te afli ingenunchiata in fata mea? Ce putere nevazuta te-a indreptat spre mine? Spune cea ce ai hotarat sa-mi dezvalui inainte de purcede inspre mine, doar pentru asta te afli aici, nu?

-Maestre, iertare. Iertare ca te deranjez. stiu ca am gresit venind aici neanuntata ,dar nu puteam altfel. Trebuia sa vin sa-ti vorbesc cat mai grabnic. Maestre, am venit sa te rog sa-mi dai dezlegare, consider ca nu, consider ca nu mai sunt demna de a continua studiile in aceasta inalta scoala sacra. stiu la ce probe m-am supus venind aici, dar acum este de datoria mea sa cer plecarea mea de aici, constienta fiind ca nu mai indeplinesc conditiile necesare treptei a patra de studiu. Consider ca va trebui sa parasesc scoala inainte de a deveni o paria printre colegele si colegii mei. Te rog deci, Maestre, permite-mi retragerea din scoala, desi acesti ani petrecuti aici vor ramane pentru mine Lumina vieti mele, a sufletului meu.

-Theano, pentru a-ti aproba retragerea din aceasta institutie de invatamant esoteric, trebuie mai intai sa cunosc cauza hotararii tale si sa luam impreuna cea mai buna hotarare, cea mai inteleapta, pentru ca sa nu regretam mai tarziu. Deci astept sa cunosc cauza, nu numai efectul ei.

-Maestre, am stiut ca urmand aceasta scoala si mai ales cea de a patra treapta de initiere, renunt la desertaciune acestei lumi iluzorii pentru a atinge cele mai inalte culmi ale cunoasterii oculte prin ascetismul la care m-am supus, mi-am supus atat trupul, sufletul cat si spiritul din proprie dorinta de a ma apropia de Lumina si Adevar. Am dorit sa fac abstractie de trupul meu, de imboldul josnic al carnii si am reusit; am reusit sa-mi supun trupul, dar iata Maestre ca sufletul, spiritul nu se supun vointei mele. Credeam ca imi va fi usor si ca doar vointa nu ajunge pentru supunerea totala. Doream, si inca mai doresc, sa supun trupul spiritului dar parca ceva mult mai puternic decat mine ma coordoneaza si imi cere sa fac altfel de cum am hotarat la venirea mea aici. Sunt constienta ca mi-am asumat o raspundere mult prea mare si ca ceea ce am dorit sa infaptuiesc imi este peste putinta, acum. De aceea ma aflu in fata ta, Maestre, pentru a te ruga sa ma ajuti, sa ma eliberezi de o iubire care ma chinuie si care stiu ca nu poate fi implinita. Din start nu are sorti de izbanda; stiu ca puterea ta incomensurabila ma poate scoate din ghearele acestei patimase iubiri si imi poate reda liniste in suflet. Daca eu as fi avut o asemenea putere, acum nu ma aflam aici, indepartam singura pericolul care planeaza asupra fiintei mele. Deci te rog ajuta-ma sau da-mi dezlegarea de a parasii aceasta institutie pe care nu vreau s-o pangaresc cu chinul meu.

-Theano, copila, va trebui sa-ti deschizi sufletul in fata mea asa cum deschizi o carte. Doresc sa te ajut si te voi ajuta cu orice pret, isi promit ajutorul meu. Simt ca spusele tale nu au mare acoperire si ca intr-adevar o alta vointa se manifesta prin intermediul tau. Dar sa fim siguri ca aici si in acest loc nu se cunoaste o alta vointa decat voia Divinitatii, voia cerului, a Luminii, si a Adevarului Vesnic. Deci sa luptam sa cunoastem adevarul in toata plenitudinea lui, caci bine stim cunoasterea adevarului ne va elibera. Theano, te ascult, deschide-ti inima in fata celui ce trimis de cer se afla aici pentru a te ajuta, de aceea ne aflam aici fata in fata.

-Maestre am venit aici in aceasta institutie, cu cele mai profunde, alese si mai curate ganduri de implinire spirituala prin curatirea trupului, sufletului si spiritului meu. Venind aici am oferit acestea Divinitatii, deci consider ca nu imi mai apartin oferindu-ma din vointa proprie Divinitatii absolute. Prin aceasta ofranda inchinata Divinitatii am cunoscut fericirea fara de margini si o eliberare fara egal. Tocmai de aceea acum ma simt atat de nenorocita pentru ca sunt pe cale sa pierd fericirea eliberarii cunoscute anterior. Cum este posibil ca dupa sase ani de pace si liniste deplina in sufletul meu sa ma cuprinda teama de a pierde aceasta inegalabila fericire, sunt disperata din aceasta cauza, si va cer ajutorul Maestre. Oare a mai trecut vreo fiinta umani prin asemenea chin? De ce trebuie chiar eu sa cunosc aceasta?

-Spune, Theano deschideti inima, sunt alaturi de tine si de puterea care te-a dirijat spre mine, spune deci.

-Maestre, de un an de zile, de cand am inceput cea de-a patra treapta de initiere, mi s-a strecurat in suflet, in inima, nici nu stiu exact cand si cum, nelinistea, veninul celei mai atroce si dulci otravi care a existat vreodata pe fata pamantului. Otrava numita IUBIRE. Dar, vai mie, nu acea iubire pura inchinata Divinitati, ci iubirea patimasa inchinata omului. Sunt chinuita de o iubire fara margini, de o iubire care este mai puternica decat vointa mea de a nu ii ceda, desi stiu ca aceasta iubire nu se poate implini niciodata, stiu ca realizarea si implinirea ei este imposibila. Iata de ce consider ca trebuie sa parasesc scoala, stiind bine ca indepartandu-ma de acest sacru lacas imi va arde sufletul si odata cu el si linistea la care nu mai pot spera decat in cazul in care imi v-a veni un ajutor de SUS prin tine Maestre. Constiinta care mi-a ramas treaza ma obliga sa cer favoarea de a parasi scoala, intrucat aici trebuie sa triumfe Lumina , prin renuntare prin ascentismul la care m-am supus si eu de buna voie venind aici si parcurgand anii de studii. Maestre, stiu ca puterile tale nevazute ochiului fizic sunt infinite, de aceea te rog dezleaga-ma de aceasta povara daca vrei sa ma ajuti, reda-mi te rog linistea si fericirea eliberarii de cele pamantesti, stiu ca poti , ai facut atatea minuni de tot felul si vindecari, te rog, vindeca-mi sufletul de aceasta boala numita iubire, iubire impura. Doresc sa imi pot indeplini si respecta cele propuse la intrarea mea in aceasta scoala si mai ales in treapta superioara, caci nu voi sa pangaresc nici macar cu gandul acest loc. Daca nu ma vei elibera de aceasta patima, atunci voi parasi acest loc prin ingaduinta pe care sper sa mi-o acorzi. Nu vreau sa pangaresc ce s-a obtinut cu atata truda prin cei care s-au aratat demni de a-ti urma invatatura si a urca spre Lumina cunoasterii, izvorata din fiinta si spiritul tau, Maestre.

-Theano simt in inima durerea ta. Simt ca vrei sa te indepartezi de acest loc, dat totodata simt si intensitatea regretului tau de a parasi scoala si drumul spre lumina. Chiar daca ai pleca de aici, nu vei avea pace si liniste in suflet. Povara ta este prea mare sa o poti duce singura. Aceasta povara ti-a fost data pentru a se implini prin tine un destin. stiu ca tu nu ai nici o vina, tu esti doar instrumentul prin care se vor implini cele ce trebuie sa se implineasca. Daca o mare si puternica iubire te-a patruns si daca tu lupti impotriva ei, noi trebuie sa stim, sa aflam care este voia Divinitatii. Noi suntem prea mici si neinsemnati sa ne opunem voii Divine. Noi doar trebuie sa cercetam si apoi sa ne inchinam voii Divine si sa ne supunem ei, sa facem ceea ce se cuvine, sa nu uitam ca toate sunt date de sus, de la Tatal. Oare avem noi voie sa nesocotim, sa ne impotrivim voii Lui?

S-a lasat o tacere grea apoi Maestrul a continuat:

stiu ce trebuie sa fac pentru a te ajuta, dar mai intai trebuie sa cunosc numele celui care ti s-a strecurat in inima, poate chiar fara voia lui. si el poate fi un instrument al voii Divine. Deci trebuie sa cunosc numele celui pentru care vrei sa renunti la cunoasterea deplina si sa duci povara neimplinirii si nerealizarii unor destine care s-ar putea sa fie sortite sa fie impletite si implinite tocmai prin ceea ce te-a patruns, si anume prin iubirea sortita oamenilor.

Din nou s-a lasat tacerea.

-Maestre, as vrea sa trec sub tacere numele persoanei care mi-a inspirat puternicul sentiment.

-Nu se poate ti-ai uitat juramantul depus la intrare in treapta a patra de studiu? Oare mai este nevoie sa ti-l amintesc? Nu sti ca Maestrului nu ai voie sa-I ascunzi nici cele mai tainice ganduri ale tale?

-Maestre, nu am uitat juramantul si tocmai pentru aceasta ma aflu aici, tocmai pentru aceasta doresc sa parasesc institutia, pentru a nu fi nevoita sa suport oprobiul tau si a tuturor celor de aici.

-Pana nu cunosc acel nume nu te pot ajuta, dar iti promit cel mai inalt ajutor dupa ce vei rosti numele. stiu ca prin tine este dat sa se infaptuiasca ceva, ce anume, acum nu cunosc, dar voi afla. Tu trebuie sa ma ajuti, ne vom ajuta reciproc, deci. Spune copila draga, spune.

-Maestre, as fi vrut sa-mi dau vita mai degraba decat sa rostesc acel nume, dar mai convins ca trebuie sa destainui numele secret al sufletului meu, desi mi-e nespus de greu si ma voi simti sfarsita rostindu-l. Deci, auziti-l Maestre, numele este PITAGORA, este El, care se afla in fata mea si in inima si sufletul meu, si caruia cu umilinta ii cer iertare.

Din nou s-a lasat o liniste de mormant. Insusi Maestrul era acum in mare incurcatura, uimit si tulburat, numai la asa ceva nu se astepta. Dupa cateva minute de tacere a rostit.

-Theano, voi cerceta si iti voi comunica cele ce trebuie. Eu sunt aici de vrere Divina si tu la fel si trebuie sa facem voia Tatalui Ceresc.Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne ajute sa ne indeplinim cu cinste misiunea pentru care ne aflam aici.

Theano s-a ridicat, s-a inclinat in fata Maestrului si fara sa mai spuna un cuvant s-a indepartat, asa cum a venit, ca o raza de soare, ca o boare, ca un fulg. Nici ei nu-i venea sa creada ca a avut curajul sa faca cele ce a facut. Era constient ca nu era decat un instrument, ca o mare forta actiona asupra ei si ea nu a avut de ales, ea doar s-a supus acelei puteri.

Maestrul, marele Pitagora care respecta pana in cele mai profunde structuri ale trupului si sufletului sau ascentismul, ramase stupefiat.

Era pentru prima oara in viata cand sufletul sau se zbuciuma si se simtea incoltit de o forta cum nu mai cunoscuse pana atunci. Orice problema I se ivise pe parcursul vietii ii gasise cu usurinta rezolvarea. Acum se simtea oarecum in dilema, se intreba: “Voi putea oare sa descifrez corect, fara partinire rezolvarea acestei probleme dintre cele mai spinoase cunoscute de mine pana in prezent? Cat de usor este sa elucidezi dilemele altora pe langa cele legate de tine!”

A ramas asa in meditatie mult timp, apoi l-a chemat pe cel mai apropiat sufletului sau, pe Zamolxis si i-a spus:

-Zamolxis, fratele meu intru lumina, voi intra in templu si doresc nespus sa nu fiu deranjat de nimeni li pentru nimic, indiferent ce s-ar intampla si cat timp voi ramane in templu. Tu esti cel care trebuie sa-mi asiguri linistea de care acum am mare nevoie pentru a nu gresi in hotararea pe care trebuie sa o iau.

Maestrul a intrat in templul de rugaciune. Trei zile si trei nopti a ramas in templu, in post si rugaciune. Cand a iesit era linistit, impacat si iradia de lumina. Ceva se schimbase in fiinta lui, in interiorul lui, dar era ceva ce raspandea lumina si pace. Ii simteai fericirea, implinirea, dar si o … raspundere pentru cele ce urmau si se simteau ca o…prevestire a unor evenimente de majora importanta si care nu puteau fi amanate sau anulate. Discipolul, sclavul, p4ietenul sau Zamolxis il astepta pe treptele templului. Cand l-a vazut si i-a vazut stralucirea de pe chip s-a inchinat lui cu profund respect. Pentru el, Maestrul era mult mai mult decat un OM, era un Zeu. Stralucirea pe care I-o vedea atat de clar, nu I-o mai vazuse atat de pregnanta si de… nepamanteana, desi il vazuse de multe ori in situatii similare. Maestrul apropiindu-se de Zamolxis i-a zis:

-Ridica-te am mare nevoie de tine, de ajutorul tau mai mult ca oricand, noi avem o grea cruce de dus, dar nu ne vom poticni sub greutatea ei, ci o vom duce un timp fiecare, pentru a nu ne indoi sub greutatea ei si pentru a ni se parea mai usoara; ne vom ajuta reciproc, pentru indeplinirea celor ce trebuie sa se infaptuiasca prin noi. Urmeaza-ma, fratele meu intru urcus, ca de abia de acum iti incepi cu adevarat misiunea pentru care nu in zadar esti in preajma mea de un numar insemnat de ani.

S-au indepartat de templu si incet s-au apropiat de cladirea in care isi aveau locuintele. Se vedeau de la distanta ca doi brazi, ca doua lumini contopite formand un con de lumina alb-argintie. Astfel au disparut in interiorul cladirii, au disparut privirilor celor care ii urmau de la distanta.

Undeva in umbra unor arbusti intunecosi, doi ochi luminosi si straniu de expresivi, urmareau impresionati, cu cea mai vie stralucire care le-a fost data vreodata pana atunci, urmareau cele ce se derulau in fata lor. Il vazusera pe Maestru iesind din templu si se apropiara de cladirea locuintei lor. Ca doua fulgere tasneau luminile acelor ochi intrebatori. Cat ar fi dorit tanara Theano, caci despre ea este vorba, sa stie ce spuse Maestrul, discipolului sau. Cat de mult dorea sa cunoasca ceea ce a hotarat Maestrul in privinta ei. Simtea, stia ca acum Maestrul era in masura sa-I decida soarta. Theano I-a urmarit cu privirea pe cei doi pana nu I-a mai vazut, apoi a inchis ochi si a ramas intr-o stare meditativa si, spre surprinderea ei si cutremurarea sufletului si spiritului ei, pe ecranul mental al eului ei au inceput sa I se deruleze imagini.

Desi invatase si stia multe despre calatorii mentale in timp si spatiu, niciodata nu le parcursese altfel decat cu imaginatia, dar iata ca acum vedea, da, vedea cu adevarat! Vazand, se intreba si se minuna si isi spunea in gand: “Doamne, dar ce vad? Ce pot fi aceste imagini pe care nu le cunosc. Vad orase, dar ce orase! Parca ar fi de pe alta lume. Bineinteles ca nu sunt din aceasta lume, ca aici nu exista asemenea cladiri nesfarsit de inalte. Ceea ce vad nu poate face parte din ceea ce este pe pamant. Doamne ce lume ciudata este in acele orase, in acea lume pe care o vad. Vai, oare este posibil? Da , iata ca in acea lume il va pe Maestru; da, el este, si discipolul sau, Zamolxis. Doamne, ce ciudat sunt imbracati, daca nu i-as cunoaste si nu i-as simti inalta vibratie nu as crede ca sunt ei. Insa ceva din fiinta mea si ceva din fiinta lor razbate pana in sufletul meu si stiu precis ca sunt ei. Iata acum ma vad si pe mine in acea lume; da, stiu ca sunt eu, desi arat altfel; si ce straie ciudate am! Acum nu as imbraca asa ceva pentru nimic in lume. Sunt eu ochii mei sunt neschimbati, ochii nu pot insela si mintii niciodata. Iata-ma in prezenta celor doi si acolo simt pentru ei veneratia de aici si acum, dar de ce suntem acolo si unde este acel loc? Va trebui neaparat sa-i intreb pe Maestru, sa vad ce imi va spune despre cele ce vad.

Iata, acum au disparut acele orase ciudate si vad muntele, dar ce munte vad? De fapt nu este un munte, ci o piramida; da, vad o piramida acoperita de un munte si muntele isi da jos platosa vie, platosa de pamant, ierburi si copaci si ramane piramida. Iata alta ciudatenie : din piramida apare Zamolxis. Da, el este, dar ce caut eu acolo in fata lui? Iata ce caut, dezgropam ceva, ceva ce se afla acolo in interiorul piramidei. Iata acum ecranul mental gol. Nu mai vad nimic. Toate au disparut. Voi vorbi mai intai cu Zamolxis despre ceea ce stie el despre acel munte. El ne-a mai povestit uneori despre un munte maret din tara lui, poate este vorba de muntele vazut de mine. Dar cum am vazut eu? Doamne, cum a fost posibil sa vad ceva cu ochii inchisi? Cine imi va spune ce a fost? si iata ca ma simt atat de usoara dupa cele vazute.

Iata ca acum pot spune si eu ca intr-adevar am pus in practica, si inconstient, si voit, una din lectiile Maestrului. si totusi nu imi pot explica nici mie macar cum s-a produs aceasta. Eu de fapt voiam sa vad, sa stiu ceea ce stia Maestrul la iesirea lui din templu, nicidecum nu voiam o calatorie in timp si in alta lume, mai ales intr-o lume atat de ciudata si diferita fata de lumea in care sunt eu. Ce interesant ar fi daca as putea reda in imagini cele vazute in acea lume. Dar ce lume o fi? Din care spatiu Dimensional? Neaparat va trebui sa il rog pe Maestru sa ma lamureasca despre acestea.

Vai , dar am uitat realitatea: daca Maestrul imi va spune ca trebuie sa parasesc scoala dupa discutia avuta cu El? Doamne in acest caz nefericit si nedorit, nu voi mai avea posibilitatea sa cunosc taina acelor viziuni din alte lumi. Nu doresc asa ceva, eu vreau sa stiu si voi sti, acum voi intra in templu si ma voi ruga Divinitatii Absolute sa ma ajute sa stiu sa cunosc si sa nu fiu indepartata de calea luminii si a adevarului. Doresc sa raman in calea luminii si sa imi pot indeplinii misiunea acestei vieti: “ Doamne, ajuta-ma”

Din nou mirare, cutremurare in sufletul tinerei Theano, intrucat a auzi o voce, o voce care venea din interior si nu din exterior ala cum era obisnuita sa auda. Acea voce a rostit - ce ciudat ce ciudat suna “a rostit”, deoarece era o altfel de rostire, de comunicare, de a … auzit-o spunandu-i: “Theano , vei fi ajutata prin oamenii mei.

“ Doamne , ajuta-ma sa nu-mi pierd mintile. Oare nu cumva sunt intr-un mare pericol?” Dar tot ea si-a raspuns: ”Nu. Acestea nu sunt decat lectiile predate de Maestru, doar ne-a spus de atatea ori: atunci cand veti merita veti culege roadele. Doamne, eu acum le merit cel mai putin prin cele traite, simtite si marturisite Maestrului. Cum se poate ca acum sa primesc daruri divine cand ma simt vinovata de ganduri si de o iubire irealizabile? Dar cine mai poate patrunde atatea taine? Totusi va trebui sa il rog pe maestru sa ma ajute sa elucidez aceste nelamuriri.”

Theano s-a dus in templu sa se roage Divinitatii pentru toate ce nu le intelegea atunci.





Capitolul 3
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 588
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22

Re: M.S.COSTACHE

Mesajde mircea.costache » 13 Oct 2018, 12:37

Buna ziua !

Postarea se vrea o retinere sau tinere pentru mine.Critici vor munci gratis

In acest an am inceput si cu acid formic . Am invâtat - pe stupii mei ( pe rehine ) cum se face tratamentul si la ce temoeraturi !!! Fac cu sol de acid oxalic solutie , pt o familie pe 10 rame : 2,5 g ac ox + 30 ml apâ + 10 g zahâr ( ca lipici ) = 40 ml se aspirâ intr- o siringa de50 ml ,40 ml solutie + 10 ml aer ( casâ- l piti picura . Tratamentul il fac di luna martie ( in italia ) aici D ja au 6-7 rame de puiet si li repet luna de luna pina in octombrie cind fac sublimat ( sau mai devreme ,depinde de puietul descâpâcit ) Anul viitor voi intercala tratamente cu ac formic inainte de a pune caturile de miere si dupa ce le iau . Asta- i filozofie grea pt unii !!!

De retinut personal
Unii sunt prea CREDINCIOSI ca sa priceapa,altii prea PACATOSI sa inteleaga.Noi cum trebuie sa fim?
Ceea ce este SEMANAT nu incolteste intotdeauna,dar ceea ce INCOLTESTE a fost intotdeauna SEMANAT.
Nimic nu este intimplator.Nimic fara DUMNEZEU!
Avatar utilizator
mircea.costache
 
Mesaje: 588
Membru din: 01 Oct 2011, 21:22

Anterior

Înapoi la PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?



Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: tricky_radu şi 35 vizitatori