Salut si bun gasit tuturor!
Numele meu este Nicu si locuiesc in Mioveni Arges.
Inca din copilarie am iubit albinele, aceste harnicute bine organizate.
Tatal meu avea pe atunci intre 2 si 6 stupi de care se ocupa cum se pricepea si el din auzite si din citirea ocazionala a articolelor din revista Asociatiei Crescatorilor de Albine si a unei carti de apicultura. Inmultea stupii, iar apoi, peste iarna mai pierdea din ei. Prea multa miere nu scotea sa mancam, si nu mi s-a aplecat. Dupa lupte crancene cu mama care nu vedea cu ochi buni sa prapadeasca zaharul (din ce in ce mai rationalizat in acele vremuri triste) pentru hrana albinelor a renuntat. Dintre toti fratii, eu cascam gura pe langa el cand lucra la albine (asta in timpul ramas intre un serviciu de navetist care-l facea sa lipseasca vreo 12 ore zilnic si tinutul unei gospodarii). De obicei ma fataiam pe langa el si albine fara masca, neavand frica de albine.
Anii au trecut, si intre timp el a capatat cativa stupi. Insa mai inainte de asta eu am capatat o alergie fara sa determin alergenul. Asa ca am prins si frica de intepatura albinelor, sau mai bine zis de reactia pe care as avea-o. M-am tinut cat mai departe de albine. Desi am fost nevoit si am intrat in contact cu albinele trecand cu mai multe ocazii printre stupi in plina activitate, am scapat fara sa testez alergia la venin.
Acum cateva saptamani a roit un stup si roiul a poposit intr-un pom la vreo 3 metri inaltime. Am fost chemat sa-l ajut sa-l prinda. Cu toata teama, si fara pregatire teoretica m-am imbalsamat bine cu otet, mi-am pus si eu o masca (pentru tantarii din delta) si ne-am catarat in pom cu un sac mare. Am reusit sa-l prindem si mi-am facut si eu botezul cu o intepatura. Am fost viteaz insa si nu am dat drumul sacului desi mi-era inima cat un purice de frica alergiei. Am fost foarte fericit ca nici macar nu mi s-a umflat mana, si am avut doar o mica mancarime.
Asadar aveam liber la apicultura.
Dupa ce am terminat si am revenit acasa la mine am batut internetul in lung si-n lat sa vad cum ar fi trebuit procedat la prinderea roiului. Asa am descoperit O MARE MULTIME de OAMENI care iubesc aceste fiinte Unii reusesc sa le puna la treaba chiar mai bine dacat o fac ele singure si scot si ceva profit din asta. Cu multa munca si stiinta.
Cum spuneam, am liber la apicultura. Dealtfel, deja ma pot numi proprietar de stupi. Asta iarna, un prieten apicultor beneficiar al programului de sprijin european nu stiu care masura, a cumparat niste lazi de stup. O comanda ceva in jur de vreo 20 de cutii, kituri complete, nemontate. L-am rugat sa-mi ia si mie cateva, pentru ca mi s-a parut un pret bun. Ma gandeam sa-i dau lui taica-miu sa-si inlocuiasca din lazile lui. Dar prietenul a venit cu o propunere si mai buna, sa-mi dea cutiile cu suflet. Asa ca le-a populat si le-a luat cu ale lui la pastoral. si le voi primi in curand cu totul.
Pana atunci m-am apucat de citit si de rasfoit forumuri si youtube ca sa se lipeasca si de mine ceva cunostinte macar teoretice.
Si m-am decis sa lucrez in stationar in cel putin 2 locatii. Eventual, pe cei primiti de la prietenul apicultor sa-i mai ducem impreuna in pastoral. Iar in rest sa am vatra undeva la tara la socri in sudul judetului Arges unde au cel putin rapita, salcam si floarea soarelui in apropiere. Sa lucrez pe multietajat, cam cum ne-a incantat Dan Margarit cu apicultura la distanta. Asta pentru ca nu voi putea sta prea mult cu nasul in ei.
Dar sa am si unii mai aproape de mine cu care sa lucrez. Pentru asta cred ca ar fi optim pentru un incepator sa iau cativa stupi bio cu familii cu tot de la profesorul Ioan Ursu. Am vazut un videoclip in care tot un argesean, Crino de la Campulung Muscel a cumparat de la el.