Ziua buna.
Mestecand un bob de propolis, m-am decis sa pasesc din anonimat.
Sunt Lucian Petrescu, casatorit, un copil de 1 an si o saptamana, locuiesc in Timisoara, am 33 de ani .
Sunt nascut in anul Domnului 1981, Octombrie 2, in localitatea Resita.
Am copilarit la bunici in satul Manastiur - langa Faget, o oaza de bucurie in mijlocul naturii, aventuri, zambete, libertate, fericire...
Domiciliul si scoala cu parintii in Lugoj. De la 18 ani am plecat la Timisoara la scoala si apoi servici..
Primul contact cu albina a fost in copilarie, in timpul culesului de struguri - veninul nu prea mi-a placut, de atunci ne respectam si ocoleam reciproc..
Un vecin a adus stupii in gradina bunicului si ma chema si pe mine sa asist..ma faceam atat de mic, cu mainile bagate in coaste, parul ridicat pe maini..ca un arici ghem, ascuns de primejdii..vorba tziganilor lui Adi Hodis "da cat de multe sunt"..
Au trecut ani, batranul a trecut la cele vesnice cu stramosii si mosii nostrii..si albinele au ramas de izbeliste..sotia sa le-a vandut dar mi-a lasat pe cel promis mie..O perioada a avut grija de el cel ce l-a cumparat, nu m-am lasat induplecat sa-l vand..ma tinea ceva legat de ele..un respect..o intelepciune..imi aminteau de batranul apicultor linistit si intelept...o cutie plina de mistere...
Am colindat prin lume cu lucrul, din Germania, Franta, Slovacia, Bulgaria, Serbia, Arabia Saudita, le-am cam lasat sa se descurce..si s-au descurcat foarte bine..Am rugat un vecin frate cu natura, binevoitor sa le mai verifice si sa le trateze, sa le pregateasca de iarna..au fost ani in care am primit miere, nu le-am dat nici o turta ani de zile, nici sirop, nimic, dar nici nu am luat daca nu a fost ce..un stup linistit, netulburat de nimeni..
Prin 2009 m-am intors dupa 6 luni din Germania plin de dor de natura, copilarie, viata...si m-am intalnit cu primul roi..am gasit cateva poze cu prima cutie de carton improvizata...