Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[ioanpuiu]

[ioanpuiu]

Salut Jimmule !

[ioanpuiu]

[ioanpuiu]

[modigliani]

... REMAKE ...( hmmm , nu i-as spune chiar asa .... )

[modigliani]

... REMAKE ...

[nicus]

Pentru domnitele care au disparut de la petrecere:

[LUPU' ALBINELOR]

- Mă întrebam astăzi, mai cum să fac să-i împac pe ăștia doi (ioan puiu și modigliani) ? Că am nevoie de amândoi...

Uite că între timp au crescut băieți mari și se pot juca amândoi cuminți în aceiași curte fără să-și zgârâie jucăriile...

Și...ați profitat de faptul că Dj LU nu a fost în studio astăzi, făcundu-vă de cap...

Dar mie teamă că odată ce ați prins gustul (că puteți da mână cu mână să-nvârtiți hora română), să puneți de câte un party în fiecare weekend, nu o să vă mai pot opri...Că uite că am ajuns să nu mai am loc de șoul vostru...Și stau cu ideile nepostate de vreo câteva zile (ceea ce nu mi s-a mai întâmplat până acum)...

Vreau să văd dacă vă ramoliți până weekendul viitor...Dar păzea că s-a întors LUPU și e ca...

UN GLONȚ ÎNTR-O ARMĂ ÎNCĂRCATĂ...

[LUPU' ALBINELOR]

- V R S ... ONE HEART ... ONE VISION ... ONE COMUNITY ...



Comunitate capabilă să declanșeze ISTERIA...dacă nevoia o cere...

[nicus]

- Mă întrebam astăzi, mai cum să fac să-i împac pe ăștia doi (ioan puiu și modigliani) ? Că am nevoie de amândoi...

Sa i urcam in "trenul vietii" fara bilete..

[nicus]

..Si pentru ca e deja luni dimineata le urez celor doi IOAN PUIU si Modigliani
mult soare pe strada fiecaruia

[LUPU' ALBINELOR]

- Bine ales nicus...Pt că viața e scurtă...Și ar trebui să zbori până când mai ai aripi și...timpul nu se oprește la popas...



Mai e un pic mai e un ceas...Până la marele popas...
Mai e un ceas mai e umpic...Până la marele nimic...

[LUPU' ALBINELOR]

- Ei... și acum că s-au potolit băieții după party-urile din weekend, eu zic că am putea începe săptămâna într-o manieră mai...contemplativă...

***Porniți prima piesă înainte de a începe lectura !!!

UITARE


În praful gros lăsat de timpul mut,
Se contura mumia imperială,
Întinsă-n așternut necunoscut
Privirilor profane, de afară.

S-a scurs o veșnicie , două sunt,
De când privirea ageră ca focul
S-a-ncețoșat în umbră de mormânt,
Lăsând uitării, datele și locul.

Când generații după generații
Trecut-au prin milenii făr’ să știe,
Uitată e istoria de altii...
Uitarea fiind copil de veșnicie.

Afară-i forfotă , culoare și viață,
Sunt drame , bucurii și rugăminți.
Aici, e-un întuneric ce îngheață
Un sarcofag scăpat de suferinți.

Înveșmântată-i gloria apusă,
În timp oprit de bolta unei cripte,
Tăcerea beznei țiuie-n timpane,
Uitarea grea îți scormone în minte.

Aceasta-i soarta unora ce-n viață
Doresc să construiască o piramidă.
O luptă inutilă , dar mareață,
I-a transformat în praf pe-o cărămidă.

UITAREA deci , e tot ce mai rămâne,
Dar e îndeajuns să-nnăbușe trecutul,
În care cineva ... fără de nume ...
Voise a schimba în aur, lutul ...

[LUPU' ALBINELOR]

[LUPU' ALBINELOR]

[LUPU' ALBINELOR]