MOLDOVEANCACosmin avea vreo trei ani de când ajunsese în Spania. Lucra în construcții cu echipa de vidanjori a lui cumnatu-so. Treaba mergea ca unsă. Doar că cam păta...Se săturase de ping-pong. Ăla de-l juca soră-sa și cumnatu-so. Cu el. Îl aruncau de colo colo ca pe un always cu aripioarele înroșite...Da' până când ?...Avea un prieten la Londra care îl tot bătea la cap să urce la deal, prin Europa. Și ăla lucra tot în construcții (zugrăvea-n strop băile la văduvele fără soț și dacă nu aveau faianță, el le-o punea. Până când erau mulțumite...de cum se vede de la intrare...).
Zis și făcut. Și-a strâns catrafusele. Nici nu a dat mâna cu cumnatu-so (că era plin de obiectul muncii). Ajuns la Londra a fost preluat de Bibicu, prietenul lui și condus spre mansarda pakistanezului la care plăteau pe din șase cele 900 de lire sterline (el era al 7-lea). A intrat repede-n horă. Se întorceau toți șapte la comandă pe salteaua dublă întinsă peste linoleu. Dormea fiecare cu o mână sub cap și cu cealaltă liberă, ca să se poată scărpina reciproc în părțile moi (altfel, nu mai era loc să bagi mâna...). Se acopereau cu o prelată furată de pe șantier fiindcă era mare și îi cuprindea pe toți...Mai nasol era cu baia. Dacă trăgea unu apa neplanificat nu mai aveau ceilalți cu ce se spăla pe dinți sau cu ce să își facă cacaua. Pe budă se așezau prin tragere la sorți. Doar doi câștigau acasă. Ceilalți patru câștigau pe șantier...Ciorapii îi rezemau de peretele din hol ca să alunge hoții de la intrare și pt ca să nu cadă tencuiala din cameră...fiindcă acolo mai primeau din când în când și musafiri (după ce ieșeau patru dintre ei pe casa scării ca să încapă musafirii)...
Pe șantier treaba fusese deja aranjată de Bibicu. Cosmin era un copil săritor, sprinten, prinzaș și destul de bine închegat...
- Hai bă, bagă dribling cu pendularea gambei la spate să-i placă la englez. Că dacă bagi șpan și te mufezi bine pe filet, te scot deseară la un pub, la "The Cow Pub", la un sufleu...acolo unde mâncăm noi de obicei...îl dădăci Bibicu.
La pauza de masă a făcut cunoștință cu Van der Kun, electricianul de origine flamandă venit din Anvers. Curios de felul lui, flamandu a început să îl descoase pe român :
- Cosmin, cum se face că voi, ăștia din est, sunteți așa...mai bine făcuți ?
- Păi (începu Cosmin tacticos), noi ne menținem în formă regulat pt că ne batem nevestele zilnic.
- Serios ? întrebă flamandu cu ochii cât cepele
- Foarte. Le batem în gură ca pe coasă, le dantelăm bena. În modul ăsta le ținem pe ele cu ciocu mic și pe noi fără dureri de cap. Pe noi cu mușchi neatrofiați iar pe ele fără chef de...idei gen 'make love not war'...Că la urma urmei războiul nu a omorât pe nimeni, dar sexu da...Mă refer la SIDA... În folclorul nostru, pe gard stă și cântă cocoșu, iar la baza gardului ciugulește supusă găina...Ce pana mea...Nu ca la voi, cu găini feministe cocoțate pe același gard cu cocoșeii făr' de ouă...
- Holy shit ! izbucni flamandul. Păi voi sunteți mai răi decât musulmanii !
- Greșit ! Suntem mai buni ! Musulmanii dau o grămadă de bani ca să își cumpere femeile...Noi le batem gratis.
- Holy moly...păi ce vină au ?
- Van dere, esti creștin ?
- Să zicem...
- Păi cine i-a vârât măru pe maț în jos la Adam ? Nu femeia ? Și de atunci, nu noi suntem ăia care pleacă pe front ? Iar ele rămân acasă așteptând selecția naturală din care se întorc cei mai bine adaptați, cele mai reușite exemplare...? Că fraierii au rămas cu mecla-n tranșeu...Ăăăă ? ia zi ...
Van der Kun de-a dreptul năucit își ceru scuze că el n-are nevastă, iar pe concubină nu îndrăznește să o contrazică fiindcă e campioană la aikido...
Optul productiv a trecut iar Cosmin s-a descurcat. Engleza o știa din țară, unde începuse o facultă...Managementul Persoanelor cu Resurse Umane...(ceva de genul), dar o abandonase după primul an când a aflat că nu era acreditată. Conform promisiunii, s-au așezat la masă toți șapte.
- Stai să o vezi pe Marșica, moldoveanca de peste Prut, lucrează aici...că mai mult de aia venim noi aici...i se confesă Ciubotă (unu din cei șase).
Cosmin era de prin Sighetul Marmației, tipul slavic, cu ochii albaștri și părul blond. Întotdeauna i-au plăcut brunetele extreme, fatale, cu ochi ucigași de felină.
Când apăru Marșica în câmpul vizual al lui Cosmin acesta a intrat în șoc anafilactic cu pareză pe partea frontală...Privea neputincios, neputând să mai miște decât ochii și urechile. Ea se făcu că nu observă dar zâmbi cu coada ochiului (era obișnuită cu tipul ăsta de pareze). Ceilalți pufniră cu toții în râs după plecarea ei (fiindcă și ei pățiseră rușinea asta). Pariurile fuseseră făcute înainte să plece de pe șantier (a câștigat Mardare care surprinsese cel mai bine reacția prin termenul 'paraplegic').
Marșica era de sorginte cumană (despre cumani se spune că erau oameni frumoși, mândri și viteji), o brunetă cu tenul măsliniu, părul atât de negru încât bătea în reflexe albăstrui și ochii de un negru care camufla pupila. Când unduia din șolduri ca o viperă, nu te omora din prima, te lăsa să te stingi încet, în agonie. Cu ochi dramatic migdalați, sprâncenele ușor arogante, gene lungi ca un evantai și cu un contur al buzelor senzual și perfect ca al zeiței Afrodita. În partea de sus a bustului avea aruncate de la natură peste talia subțirică o pereche de airbaguri croite-n ciuda șoferului, cu supapele-n sus...Cum ? Am înțeles ! (m-a atenționat CNA-ul să nu mai continui cu descrierea fiindcă mai sunt și bolnavi cu inima pe forum... și cică trebuie și ei înțeleși).
A doua zi a cerut bani împrumut ca să poată servi ceva la pub-ul Marșicăi în fiecare zi din săptămână. Dar de câte ori se apropia jivina ca să-i ia comanda, se scurtcircuita ceva la mansardă (cu subsolul tehnic nu avea probleme că era...beton). Dacă reușea să miște buzele se bloca compresorul și nu avea presiune, când avea presiune și putea mișca și buzele nu reușea să culeagă literele de tipar ca să completeze și el măcar un cuvânt în...rebus...în fața ei...Așa că ea îl întreba de fiecare dată, scurt :
- Ca di obișei ?
El dădea (tot scurt), din cap.
A cerut părerea tuturor despre ea, despre cum ar fi mai bine să o abordeze ca să nu fie respins...In ce stil să pozeze, să se prezinte...etc etc.
- Faraoane, ascultă la mine ce te-nvăț, că io îs maistru la femei ! îi spuse sigur pe el Bibicu într-o pauză pe șantier. Marșica-i faină da-i fată de la țară bă. Cu asta nu țâne să-i plângi pe umăr, 'țăleji ? La asta-i tră unu țapăn mă, hotărât, 'țăleji ? Fi antenă, tre sa fi cât mai dur, sigur pă tinie...Macio bă, ce dracu, doar vi din Spania...Fi bă Latino Lover bă...Bagă-te tare, că cum o-nveț din prima așa o ai...'țăleji ?...
S-a perpelit o săptămînă. Ziua-n care s-a hotărât decisiv a fost de fapt o noapte în care nu dormise toată după amiaza. S-a prezentat singur a doua zi. A stat la masă până a terminat ea tura și nu mai rămasese nimeni în local. Mototolise de emoții un coș de șervețele...Ea s-a apropiat de masa lui și l-a întrebat :
- Mai poftiești șiva ?
- Da...ăăă...aș vrea să beau o cafea cu tine...(fiindcă și pe ea o rodea curiozitatea s-a întors cu două cafele).
C: - Mă numesc Cosmin. Am înțeles că pe tine te cheamă Marșica, nu ? (debută el controlat)
M: - Puoț sa-mi zâși Mery !
C: - Mai lucrezi și în altă parte ?
M: - Mai mî duc la o ienglezoaică, undi îs babysitter...Fac di tătii...di ixemplu ca sî tiermin mai repidi îl cocoloșăsc pi ăla micu într-un coșulieț di șela mititel, îl așăz pi parchiet, încalic în patru labi pisti coșulieț, îi bag țâța-n gură la copchil șî în așielașî timp înșep șî șî spăl pi jios...Cân tre să mă mut mai în fațî, copchilu strânji din jinji șî sî țîni di țâță...coșuliețu alunică pi parchiet, că-i dat cu lac...Așa tiermin șî cu alăptatu șî șî cu spălatu, di am timp șî di o tielenovielă până vini ienglezoaica.
C: - Ești căsătorită ?
M: - Nu !
C: - Păi atunci cum alăptezi ?
M: - Ia auz și gânduri ari el...și-l roadi pi iel dragă...Da' asta nu ti priviești pi mataluță...
C: - Ok Mery, cunoști bine engleza ?
M: - Uof cuors uăi! Da și gândiești tu...am fuost tri anișîori în Dublin șî vrio șinși îs di cân îs în Londra...Da' tu, tu și cauț...și vrai...?
C: - Cum spui pe engleză 'Sărută fata' ?
M: - Kiss the girl...
C: - Nu, nu cum se scrie, cum se pronunță ?
M: - Chis dă gărl !
C: - Ai înțeles ?
M: - Și vrai uăi...că nu prișiep di fiel...? clipi ea nedumerită.
C: - Cum spui în engleză: gheață, ceai, talpă ?
M: - Ice tea foot...
C: - Cum pronunți ?
M: - Ais ti fut...
C: - Acum ai înțeles ?...
S-a auzit un bubuit de gong care a vibrat mai puternic decât clopotul din Turnul Londrei și...brusc, s-a luat curentul în Londra. Cel puțin din punctul de vedere a lui Cosmin...
...Cum ? Nu există clopot în Turnul Londrei ? Extraordinar...Nu, că așa ceva nu se poa...Fantastic dom'le...Și pe ăla l-au furat ai noștrii ???!!! Pthiii...
Dar să revenim...s-a luat curentul în Londra. Așa i s-a părut lui Cosmin. De fapt, Marșica i-a făcut guler din tabla de inox pe care adusese cafeluțele. Frații Brothers, doi negri atleți până-n tavan (și campioni la box cu pumnii goi, pe deasupra) , cei care mențineau ordinea și disciplina în local, l-au acroșat delicat și cu grație de subsuori. Cosmin s-a încordat fioros, dar pe lângă cei doi stâlpi de telegraf din abanos transmitea mai mult ideea de fior și mai puțin de os...L-au târât până în spatele restaurantului la containerul cu deșeuri menajere unde l-au pliat cu capul în jos și cu piciorul.
Șobolanii care intraseră pe craci în jos i-au dat trezirea. S-a chinuit să înnoate printre deșeuri până a reușit să iasă. A scuipat maioneza cu hrean care-i intrase-n gură, și-a scos din urechi anșoa și a azvârlit cât colo 'pălăria' din carton de pița...
" ...La asta-i tră unu țapăn mă, hotărât, 'țăleji ? Fi antenă, tre sa fi cât mai dur, sigur pă tinie...Macio bă, ce dracu, doar vi din Spania...Fi bă Latino Lover bă...Bagăte tare, că cum o-nveț din prima așa o ai...'țăleji ?..." repetă Cosmin ca pt sine în timp ce se rezema cu brațele peste buza containărului. Făcu un efort și sări afară din containăr...
- Bibiculeee !...gâții mătii...păi nu o să-ți storc eu coșurile de pe deblă cu lopata ?...că m-am luat după capu tău prost de 'maistru la femei'... comentă tardiv Cosmin, șchiopătând și oftând din toate încheieturile.
Privit de la distanță, cu tăițeii curgând din adidasul drept, cu muștarul colcăind în cel stâng, cu un red hot chili peppers ieșindu-i prin fermoarul de la șliț și alte tipuri de salate asortate ce-i curgeau din buzunare...nu te puteai abține să nu te umfle mila...printre hohotele de râs. Parcă era decupat din pozele de pe topicul 'DE PRIN ȚARĂ ADUNATE - REȚETE CULINARE' de pe forumul STUPĂRITUL.
Avea un mers de dur (fiindcă i-au intrat chiloți-n c*r). S-a târât cumva până la adresă și lăsând după el o dâră suculentă de melc, a reușit să coboare toate scările până la mansardă...
- Bloody hell ! înjură Corcodel când intră Cosmin pe ușă. Ce-i cu duhoarea asta ?
- Lăsați-l mă că a fost la pub ! zise unul dintre ei
- Și ?
- Și se pare că s-a lăsat cu tochitură moldoviniască închisă la culoare (zise un altul).
- Bibicu îi acasă ? întrebă calm Cosmin, în timp ce era luat pe sus și băgat îmbrăcat sub duș...(nu era și nici nu a venit în noapte aia). L-au marinat în detergenți și l-au frecat cu peria de la budă până a început să râgâie clăbuci.
A doua zi i-a cerut șefului de șantier să-l lase să lucreze fără cască (fiindcă avea-n cap un cucui cât nasul lui Pinochio).
După două săptamâni i-a ținut calea lui Mery când a terminat tura de dimineață. Ea l-a evitat dar el se punea în fața ei de câte ori voia ea să-l ocolească. Afară ploua mocănește ca la londonezi. El s-a pus în genunchi în fața ei într-o ditamai băltoaca, scoțând de la spate un buchet de trandafiri roșii.
- Mery, te rog, mai acordă-mi o șansă...e tot ce îți cer...am intenții sincere și serioase...
- Așa ti dai tu uăi golani, la o fată cu cari ai intențî sirioase ? Ai ?
- Recunosc, am greșit, îmi pare rău Mery...m-am luat după sfatul prietenilor...Încă o dată, iartă-mă te rog! Uite, am putea bea o cafea peste drum...
Privindu-l cum se căia în fața ei stând îngenunchiat în apă cu scrotul pe post de flotor, s-a lăsat înduplecată...
- Oh Mary...Ești divină !...
- Nu țî rușâni ? Ba tu iești di vină ! explodă Mery iritată...
- Nuuu...Voiam să spun că arăți ca o zeiță...Uite Mary, după cum văd eu că merg lucrurile, de acum încolo...în țară nu am la ce să mă întorc... fiindcă acolo nu mai poți deosebi pe cei care au făcut facultatea pe bani de cei care au fost suficient de proști ca să învețe. Eu de aia am renunțat la facultate și am luat-o către vest...România e o țară cu un sistem bolnav, care nu funcționează...nici nu are cum...e formată dintr-un popor bolnav condus de o corupție nativă și perpetuă...incapabili să se unească în jurul unui ideal sau a unui proiect, nici dacă viața lor ar depinde de asta...Câtă vreme românii sunt conduși de români e ca și când un orb conduce un alt orb...Când ne-au condus alții dând cu biciul în noi, am făcut treabă...Dar nu eram liberi și stăpâni. Când am ajuns liberi și stăpâni, deci în măsură să ne luăm soarta-n mâini, am distrus și ceea ce au creat înaintașii noștri și am ajuns din nou să ne rugăm de alții să vină să ne scoată din rahat...Ce mai...nici nu vreau să mă mai gîndesc...România pt mine reprezintă deja un trecut pe care vreau să-l îngrop, să fug de el cât mai departe, să-l las în spate...Dar nu știu de ce m-am aprins eu așa tare pe subiectul ăsta-n fața ta...Ideea este că am intenții serioase, vreau să mă căsătoresc, să întemeiez o familie, cu copii...Dar nu-mi trebuie feministele astea lesbiene care-și schimbă partenerii mai des decât ciorapii și nu sunt în stare să-ți gătească nici o cană de ceai fără droguri...Nu, mie îmi trebuie una de a mea, cu care să trag cot la cot, să fac casă, să fac masă, să ne luam un gipan ca tot românu care s-a ajuns în occident...Una pe care, când o sărut, să miroase a mâncarea pe care a gătit-o pt mine fiindcă mă iubește, nu pt că o plătesc...Mery, asta ai putea fi tu !
Ea oftă și lăsă privirea-n jos...El o prinse delicat de bărbie și ridicându-i capul în sus o privi pt prima dată adânc în ochi (așa cum visase de atâtea ori să facă) și îi spuse aproape șoptit:
- Mery, nu mă deranjează dacă tu ai deja un copil cu altul. Voi iubi tot ce este al tău !...
Peste o lună s-a mutat la ea. Acolo l-a cunoscut pe micuțul Dance (pe moldovenește: Zbânțuială), în vârstă de un an, cu tenul ca boaba de cafea, cu un păr creț ca boaba de piper și un zâmbet atât de larg că se mușca de urechi atunci când râdea. Când Cosmin l-a ridicat în brațe a făcut pipi pe pieptul lui, gângurind fericit pe moldovenește. Era fericit că își marcase și cel de al treilea tată. Fiindcă Marșica îl făcuse cu frații Brothers într-o noapte de revelion (pe ringul de dans). Când l-a văzut ieșind la naștere nu era sigură dacă e al ei. Dar l-a recunoscut după accent...
...După 20 de ani ...
Dance a ajuns primul corespondent londonez de culoare pt emisiunea Planeta Moldova de la Chișinău (de unde bunicii îl urmăreau cu emoție și mândrie). Cosmin și Mery au ajuns să cumpere pub-ul "The Cow Pub" și i-au schimbat numele în "Dobitoaca Năroadă". Acum se gândesc să deschidă un local asemănător și în Republica Moldova. Fiindcă gemenii Jewel (pe moldovenește: Odor) și Aida (pe moldovenește: Aiiiii Da!) pot deja prelua businessul din Londra în lipsa lor...
LUPU' ALBINELOR ( jivina di vină )
Printre stele? 
Mai ales ca cele cateva rezultate, din fata Pamfletelor din Bruxel, nu sunt cine stie ce de capul lor. In general bancuri.
