Iosif, Ivan, Ion...cum vreti sa-i spuneti, Ivanovici. In acte Jovan Ivanovici. Clarinetist, dirijor si compozitor roman (de origine sarba), din Timisoara. (1845-1902)
Valurile Dunarii:
pentru ca imi place in mod deosebit, mai pun si urmatoarea:
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud) Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)
Unde a stat ascuns acest topic pana acum? Chiar daca nu vad nimic, sunt pe tableta si vad doar textul, este impresionant! Desi M63 ma asteptam sa fii un wagnerian convins! Dar daca ma gandesc totusi mai bine, cred ca suntem ceva mai sensibil! Deocamdata nu impart nimic pentru ca nu pot, dar va recomand Bohema..
Sezi bland si continua! NU moare Moldovanul cand vrea Mayasul!
“Tracii mai povestesc că teritoriile de dincolo de Istru ar fi ocupate de albine şi că din această cauză oamenii n-ar putea merge de ele mai departe“ (Herodot, Istorii, V.10)
Giacomo Puccini, La Boheme, o poveste de dragoste: Actul I. Rodolfo -poet, Marcello -pictor, Schaunard -muzician, Colline -filsof locuiesc într-o mansardă pariziană. In Ajun de Craciun vine proprietarul dupa chirie, dar baietii se roiesc la cafeneaua Momus. Rodolfo si vecina MImi se indragostesc instant, vine si Mimi la cafenea.
Actul II. Distractie! Musette este actuala iubita a lui Alcindoro, si fosta a lui Pictoru (Marcello), dar il recucereste si se intoarce la el. Asta dupa ce face un mic circ la cafenea.
Actul III. Rodolfo devine distant si rece fata de Mimi, desi o iubeste, deoarece aceasta fiind grav bolnava (plamanii) Rodolfo ii doreste un protector bogat, care sa o salveze. Se despart. Pictoru si amanta lui se iubesc si se certa mereu.
Actul IV. Baietii indragostiti tanjesc dupa iubite. Ceilalti incearca sa-i inveseleasca, dar intre timp Musette o aduce pe Mimi...muribunda. Cu toate eforturile materiale si afective, Mimi moare in locul in care a fost fericita, inconjurata de prieteni.
Un mic fragment: (dati un click)
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud) Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)