Tristeţea trenului ce pleacă Noi n-am trâit-o niciodată, Căci - călători ades cu trenul - În clipa când plecăm din gară, Noi stăm pe loc - Doar trenul pleacă!... (Ion Minulescu)
Ieri seară mă simteam ca după o bătaie, dar nu una aşa, ca din obligaţie, de mîntuială, nu ... una dată cu competenţă şi simţ de răspundere. Căutam ceva de alean, o muzică instrumentală, fără versuri care să sperie depresia care tocmai ce venise.
încep uşor cu un cover, înainte de original
Mulţi au interpretat-o şi am ascultat versiuni "fără număr" cîteva ore. Cred că am pus-o cîndva pe VRS, o mai ascultasem dar parcă niciodată n-a mers mai bine ca ieri. Tot ascultînd, mi-am amintit şi de vorba Lupului ... aia cu coaja, pe care n-o laşi să se prindă
La finalul unui cuvînt introductiv la una dintre versiuni, l-am auzit pe George Clinton folosind titlul unui album ca pe un îndemn: "Free Your Mind...and Your Ass Will Follow" şi am reuşit să ies din starea aia.
Cu toţii suntem sclavi...doar că speranţa ne împiedică să vedem asta.
Alergăm după un tren ce-a plecat, Ne luptăm pentru un loc ocupat, Mai sperăm într-o ploaie târzie de toamnă, Ne-ndrăgostim de o adolescentă doamnă, Când ne e frig, nu simţim nimic, Când ne e cald, ne amintim de frig.
Toţi visăm la un ţărm depărtat, Toţi am vrea ce nu s-a întâmplat, Fuga noastră e un zbor întrerupt, Ce avem e ce-am mai avut. Mii de ani s-au scurs în neant În acelaşi ritm deprimant:
Visuri de ceară se aştern mereu, Lumina răzbate tot mai greu, Pânze de păianjen atârnând de nori, Stropi de speranţe lipsiţi de culori.
Gemete adânci făr’ de ecou, Gustul amar al vrerii de nou, Luptă-n zadar, chin prelungit, Zbaterea a sute de ani însutit.
Lacrimi, sudoare, gât încordat, Ceasul de odihnă sfărâmat, Palid de toamnă, vânt răscolit, Ţipăt de groază neauzit.
Nici libertate, nici adăpost, Fără dreptate, făr’ nici un rost, Lanţuri în umbra unui cuvânt, Cu moştenirea-ngropată-n pământ.
Câte şanse să ni se dea, Să putem spune că am luptat, Ca viaţa de mâine, dreptul la ea, Să nu rămână un vis spulberat?
LUPU’ ALBINELOR
You know how it goes.Everybody knows: Life's full of SHIT.That's why, HONEY is so expensive... (Dj LU' - MAXIME și CUrGETĂRI) http://damblarin.blog
Poveste scurtă: Cu ani buni în urmă, distracția noastră preferată era karaoke cu căștile pe urechi. Mai clar, unul avea muzica în căști și trebuia să cânte partea vocală. Ce-i puneau ceilalți. Ei îl auzeau doar pe el. Toate acestea într-un apartament de bloc. Când m-a apucat pe mine să mă produc, piesa pe care mi-au trântit-o a fost Bohemian Rhapsody . În 30 de minute omul în casa căruia ne-am adunat a avut Poliția la ușă. Chemată de vecini... Morala: Nu știu să cânt, nu știu nici măcar să fluier. Știu doar când ceva sună bine sau prost.