Florin Dobre scrie:As avea o discutie cu invatatorul. Ca urmare invatatorul va discuta cu parintii copilului respectiv.
Asta cred ca s-a intamplat si in cazul prezentat. Doar ca in plus au intervenit si autoritatile responsabile cu astfel de cazuri. Legislatia la ei fiind aspra pe subiectul asta, a iesit ce-a iesit.
Un vechi proverb budist spune asa: " Nu exista atata piele incat sa faci pamantul neted. Fa-ti insa incaltaminte din piele si pamantul va deveni neted".
Ceea ce faci tu Florine, este sa imbraci pamantul in piele. In loc sa-ti formezi si sa-ti pregatesti propriul copil cu privire la diferitele situatii in care poate fi pus in viata, in loc sa-l inveti ca oamenii sunt diferiti si unii pot avea conceptii diferite fata de ale noastre , fapt ce nu-i face neaparat mai rai sau mai buni decat noi si nu trebuie sa-i condamnam, sau ca exista oameni care au idei si comportamente periculoase de care trebuie sa ne ferim, ca de exemplu colegul de scoala, cu alte cuvinte, in loc sa-ti pregatesti copilul pentru ceea ce inseamna viata, adica sa-i faci incaltari din piele ca-n proveb, tu incerci sa impui celorlalti sa gadeasca, sa actioneze sau sa se comporte conform pretentiilor si conceptiilor tale de viata astfel incat sa te simti tu confortabil. Cam ce sanse de reusita crezi ca o sa ai dintr-o asemenea abordare?
Pe de alta parte, tu insuti spui in urmatoarea postare ca societatea din care facem parte nu este ideala, ca ne educam copiii in functie de convingerile proprii care, tot tu afirmi, pe buna dreptate, pot fi bune sau rele, ca incercam sa ne educam copiii pentru a fi pregatiti cat mai bine pentru momentul cand vor trebui sa se integreze in societate - aici pierzand din vedere faptul ca ei deja sunt in societate, fapt ce deja implica responsabilitati, drepturi si obligatii. Adica, folosind alte cuvinte si fara sa-ti dai seama, te dezici, in a doua postare de ceea ce afirmi in prima postare. Cu alte cuvinte, nu ti-este prea clar ceea ce vrei/crezi/sti. Pai daca propriile convingeri pot fi bune sau rele, nu la fel pot fi si convingerile colegului de scoala al copilului si implicit ale parintilor lui? Adica bune sau rele?!
Pin urmare, nu ti se pare putin deplasat sa mergi tu sa vorbesti cu invatatorul sa-i puna la punct pe parintii ceilalti?
In sfarsit, am convingerea ca rolul scolii nu este numai acela de a transmite informatii, ci si de a transmite principii care sa creeze caractere, acestea impreuna fomand personalitatea viitorului membru al societatii. De fapt, am impresia ca scoala, chiar si sa nu vrea, tot ar face lucrul asta, formarea personalitatii fiind intrinseca procesului educational prin faptul ca educatia se face prin oameni, printre oameni si pentru oameni ( caracterizati prin vointa, ratiune si sentiment, adica nu suntem masini sau roboti - pentru noi fiecare cuvant poarta o incarcatura emotionala, simbolistica, conceptuala etc).
Ti-as recomanda, daca-mi permiti, doua lecturi: Emil - J.J.Rousseau si Cateva pareri asupra educatiei - John Locke. Ai fi foarte uimit sa vezi ce insemna educatia pentru "inapoiatii" secolelor XVII-XVIII