de proapi » 03 Ian 2016, 12:07
Portretul Omului Nou
Omul Nou propus de ideologiile de extremă dreapta era puternic din punct de vedere fizic şi moral. El admira forţa, dispreţuia slăbiciunea şi, aşa cum spunea Hitler însuşi, era „rapid ca un ogar, rezistent ca pielea tăbăcită şi dur ca oţelul Krupp”5.
Omul Nou legionar era, cu deosebire, unul creştin, dar „actualizat”6, cum scria Horia Sima în 1949, sau „nou şi îmbunătăţit”, cum am putea spune noi, ca să rămânem în aceeaşi paradigmă publicitară în care am început această incursiune în istoria Omului Nou. De asemenea, ca element specific al modelului legionar românesc, spre deosebire de celelalte, care erau, cel puţin în principiu, accesibile maselor, cel legionar „întrevăzut de Căpitan”, spune tot Sima, „cere transformări lăuntrice atât de adânci şi o îmbinare de însuşiri atât de armonioasă încât numai puţini, foarte puţini pot să-l atingă în etapa lui finală”7.
Totuşi, cel mai celebru dintre toţi aceşti „oameni noi” ai ideologiilor totalitare ale sec. al XX-lea rămâne Omul Nou comunist, în varianta sa sovietică pură sau în cea adaptată la specificul altor societăţi cu regimuri de sorginte marxistă şi de tip totalitar.
Când vorbim de Omul Nou sovietic trebuie să facem o necesară distincţie între felul în care arăta el pe hârtie şi rezultatul obţinut în practică, adică acel Homo sovieticus de care vorbea Aleksandr Zinoviev.
Ca ideal-tip, Omul Nou era liber să acţioneze, fiindcă avea atât voinţa necesară pentru a face acest lucru, cât şi capacitatea de a înţelege legile naturii, ale propriei naturi şi ale societăţii8. Printre trăsăturile sale găsim: disciplina de fier, simţul datoriei, dorinţa de a depăşi dificultăţile, caracterul de luptător pentru valorile comunismului, precum şi atitudinea faţă de muncă, văzută nu ca o obligaţie exterioară sau ca un chin, ci ca însuşi centrul existenţei umane9.
În alte ţări comuniste, descrierea omului nou este asemănătoare. Spre exemplu, în China, Liu Shao-chi îl prezintă pe bunul comunist astfel: activ, energic, entuziast, decis, lipsit de ambivalenţă, puternic, masculin, neclintit în gândire şi fapte, logic, adept al materialismului ştiinţific şi dispreţuind misticismul şi idealismul filosofic, lipsit de egoism, total dedicat cauzei, subordonându-şi propriile interese celor ale partidului şi poporului şi gata de sacrificiu, inclusiv cel suprem, ceea ce l-ar face cel mai fericit dintre oameni. De asemenea, el este: sincer, cu moralul ridicat, încrezător, cu picioarele pe pământ, cu gusturi simple, modest, auto-critic, progresist, conştient de rolul său în eliberarea oamenilor din lanţuri şi de apartenenţa la o mişcare internaţională măreaţă. În acelaşi timp, este mândru că e chinez, este patriot, naţionalist şi conştient că face parte dintr-o veche şi mare civilizaţie şi dintr-o naţiune care le depăşeşte pe toate în populaţie şi putere potenţială10.
În textele unora dintre sovietici, descrierea omului nou este chiar mai entuziastă. În ceea ce priveşte capacităţile intelectuale şi artistice, „omul de rând se va ridica la înălţimea unui Aristotel, a unui Goethe, sau a unui Marx. Şi, deasupra acestei culmi, noi piscuri se vor ridica”11, afirma Troţki. Fizic, „corpul îi va deveni mai armonios, mişcările mai bine ritmate, vocea mai melodioasă” şi, căpătând valenţe de supra-om, „va reuşi să-şi stăpânească procesele semi-conştiente şi inconştiente ale propriului organism: respiraţia, circulaţia sângelui, digestia, reproducţia”12.
În această perspectivă optimistă, imortalitatea nu era decât următorul obiectiv de urmărit, considerat, şi acesta, perfect tangibil. De altfel, ideea că moartea poate fi învinsă sau că aceasta nu este decât o boală curabilă nu le aparţinea ideologilor sovietici. Dacă, în sec. al XVIII-lea, Condorcet se limitase la a vorbi despre prelungirea nedefinită a vieţii, fără a pretinde că omul ar putea deveni nemuritor13, tot în aceeaşi epocă William Godwin mersese mai departe, crezând că omul ar putea trăi veşnic după abolirea proprietăţii private14. În următoarele ediţii ale operei sale principale, Enquiry Concerning Political Justice and Its Influence on General Virtue and Happiness, Godwin a revizuit unele dintre afirmaţiile anterioare considerate prea speculative şi a eliminat subiectul imortalităţii15, pe care l-a mai abordat doar într-unul dintre romanele sale.
După circa un secol şi jumătate, savanţii sovietici au devenit vârful de lance al căutării secretului vieţii veşnice şi inclusiv în presa occidentală de stânga li se dedicau, periodic, articole elogioase. Dar, în ciuda tuturor rezultatelor pe care pretindeau că le obţin, cercetătorii înşişi mureau la aceleaşi vârste ca şi confraţii lor capitalişti, ba chiar statisticile arătau că speranţa de viaţă în ţările socialiste din Est a scăzut între 1964 şi 1981 cu aproximativ trei ani şi jumătate16, spre deosebire de statele occidentale în care aceasta creştea, împreună cu nivelul de trai, contrar previziunilor marxiste.
Retorica socialistă continua să susţină, însă, că numai propaganda capitalistă este cea care împiedică omul să se elibereze de dominanţa naturii animale, cu toate constrângerile inerente. Într-un roman din Germania de Est din 1952, eroina tematizează problema omului nou printr-un discurs asupra sexualităţii, astfel: „Vechea fiinţă umană, cu instinctele sale josnice, este ca un animal înăuntrul nostru. Trebuie să luptăm ca noua fiinţă umană să poată ieşi la suprafaţă. Capitalismul ne umple cu această natură animală prin intermediul gunoaielor sale de romane, picturi, filme fără ruşine, fiindcă are nevoie ca noi să fim astfel pentru războiul său împotriva umanităţii. Dar ordinea lumii noastre bune, morale, ordinea socialistă a bunăstării şi păcii eterne, cere ca noi să fim liberi de dominanţa acestei naturi animale”17.
Rezumând, Omul Nou comunist pare a fi un om-maşină, care îşi putea controla perfect atât corpul, cât şi pulsiunile sau instinctele, un fel de ascet18 ce-şi canaliza toată energia doar pentru edificarea societăţii comuniste, muncind din plăcere, neconstrâns, preocupat de a depăşi, stahanovist, normele, şi fiind, în tot acest timp, fericit.
Teoreticienii comunişti nu au oferit răspunsuri clare referitoare la modul în care vor avea loc schimbări de o asemenea magnitudine în ceea ce priveşte natura umană. Elliot Goodman opinează că aceştia nici măcar nu şi-au pus anumite întrebări care să indice că sunt pe deplin conştienţi de complexitatea naturii umane pe care intenţionau s-o transforme, ei afirmând că modificările necesare sunt posibile, ba chiar că nu sunt foarte dificile, doar fiindcă au evitat să exploreze măruntaiele tenebroase ale personalităţii umane19.
sursa: sferapoliticii.ro
ci sunt recunoscute USOR si reproduse rapid ; cand mergi la cumparaturi ''gandeste'' partea logica =pozitia, culoarea, muzica potenteaza dorinta respectiva .
!
