de Mircea_63 » 29 Dec 2016, 21:23
Recunosc! Visam candva o livada si doi-trei stupi, asa ca peisaj si ocupatie idilica, fara sa stiu mai nimic despre albine. Ba chiar credeam ca albinele secreta mierea precum elimina afidele...
La ora actuala sunt cu ochii pe profit, dar si asta daca se poate cu eforturi minime. Zilele trecute ma uitam cu vinovatie la un stup in care isi facuse soarecul de cap. Putem macar sa-l depistez mai din vreme, dar comoditatea...bat-o vina. Le iau mierea si le dau sirop pentru iernare. Consider ca e mai sigur asa, dar este MULT mai rentabil.
Am avut candva si porci! M-a prins Gerul Bobotezei la coada scroafei, in toi de noapte mosind purceii. Si n-a fost o singura scroafa. Mi-a ramas dupa vanzarea purceilor, Ghita...In fine, creste Ghita mare, noi buni prieteni, el afectuos, venea sa-l scarpin, el sa-mi grohaie pe limba lui si sa cerseasca un scarpinat sau o mangaiere, sa-mi dea un pupic cu botul lui rotund ca o stampila. Cand a venit vremea taierii, m-am indreptat insotit de macelar, spre cocina. Ghita ma intampina feriricit, ne pupam si ii dau o mana de boabe. El fericit, prietenos, eu i-am pus funia dupa picior. Grohaia multumind, ca in clipele urmatoare sa fie tarat si injunghiat. Guita din rasputeri si astepta probabil ca protectorul lui sa-l salveze. Se uita disperat la mine!
Mi-a fost rusine de Ghita! De atunci n-am mai tinut porci.
Fata de albine nu ma simt nici pe departe atat de vinovat precum m-am simtit fata de Ghita, dar nu inseamna ca ma simt chiar inocent. Cand un stup are probleme, ma bantuie un sentiment de vinovatie!
M-a trecut prin cap ca si D-zeu ne priveste pe noi cam cum privim noi familia de albine. Insa... nu m-am privit niciodata ca pe un mic Dumnezeu, ci doar ca pe un vinovat. Dar cati dintre noi nu-L invinovatim atunci cand dam de rau?
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)