Stiam, fara sa mi se confirme, ce inseamna taran de colo si taran de dincolo. Diferenta dintre cele doua e ca taranul de la tara nu face niciodata eforturi in a arata cine este el, ci te invita la interpretare...din cand in cand, ca sa nu te surmeneze. Taranul de la oras te agreseaza in fiecare zi...bine, depinde unde traiesti.
Anumite entitati ale acestui forum se releva frumos, treptat, si reusesc sa contureze ideea de o viata mai sanatoasa, o gandire mai normala, o filosofie mai frumoasa, o logica mai corecta samd...cu cat te deplasezi din centrul capitalei mai inspre...nu inspre Ferentari...ci inspre pasune. Sunt convinsa ca exemple mai sunt, cu atat mai mult din cealalta tabara, ca doar le'am citit si pe alea pe forum.
Sunt foarte obosita, si sictirita de a ma simti ca o taranca de la tara, dar infipta in oras. Am sa subliniez partea care lipseste cu un extras dintr'o carte...foarte frumoasa...intrebandu'ma daca LU'pul si'a pus roata, ce masina conduce, si mai ales pe ce drumuri...indolenta cu care probabil absenteaza reviziei ar putea fi trecuta la neglijabila. Patru roti luceste...pe drumul comunal.
De fapt voiam sa zic ca Jean Valjean e un personaj misto, pacat ca ultima versiune a filmului e una foarte proasta.
"Incestul si perversiunile nu erau pentru mine noutati demne de luat in seama sau care sa fi meritat vreo explicatie deosebita. Apartineau, impreuna cu criminalitatea, acelei scursori negre care-mi altera gustul de viata, infatisand cat se poate de limpede ochilor mei uratenia si stupiditatea existentei umane. Mi se parea de la sine inteles ca varza sa creasca si sa infloreasca pe gunoaie. Trebuie sa recunosc ca nu puteam descoperi aici nici o idee care sa ma ajute cu ceva. Toti astia sunt pur si simplu oraseni, care nu stiu nimic despre natura si grajdul omenesc, ma gandeam, de mult satul de toate aceste lucruri dezgustatoare. Bineinteles ca oamenii care nu stiu nimic despre natura sunt nevrotici, deoarece nu sunt adaptati la realitatile vietii. Ei sunt inca prea naivi, aidoma copiilor, si trebuie lamuriti, ca sa zic asa, ca sunt oameni ca toti ceilalti. Sigur ca prin aceasta bolnavii de nervi inca nu sunt vindecati si nu se pot insanatosi decat iesind din nou din mocirla cotidiana. Dar ei se complac in a ramane in ceea ce fusese inainte refulat, si cum sa iasa de acolo, daca analiza nu-i face constienti de existenta a ceva diferit si mai bun? Si daca insasi teoria ii tine fixati in aceasta stare si nu le da ca posibilitate de solutie decat decizia rationala sau "rezonabila" de a renunta in sfarsit la copilarii? Ei nu sunt in stare de asa ceva; si cum sa fie, daca nu descopera ceva pe care sa se sprijine? Nu se poate renunta la o forma de viata, fara a o schimba cu o alta. De regula, un mod de viata total rezonabil este, conform experientei, imposibil, mai ales daca cineva e prin natura sa atat de nerezonabil ca un nevrotic."