Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[peterneamt]

[mircea]

Moralitatea nu-i o boala cu care te pricopsesti la scrierea in catastifele bisericii. ............

Ioane
Moralitatea....imi pare mult prea pretios cuvantul asta , asa de pretios si abstract incat reuseste sa puna regula inaintea omului si a vietii . Moralitatea nu vine din reguli, ea este a omului prin trairile si actiunile lui si vine in primul rand din caracter, din ce ne-a fost dat , ori daca acceptam asta, trebuie sa acceptam si faptul ca moralitatea este ca o boala pentru o buna parte din oameni .

De fapt nici macar o boala nu este, este un corp strain care grefat pe un anume caracter, va fi respins , izolat si in final eliminat total....asa se intampla si la un transplant nereusit sau poate trai in simbioza cu alt tip de caracter, completandu-l.

Nu intamplator aduc ca exemplu nebuniile colective care duc la orori de neimaginat, pentru ca in astfel de situatii iese la iveala tot ce este mai rau in om . Cu toate ca religia si credinta isi fixeaza obiective marete, mai mult idealiste, personajul principal ramane tot omul , luat ca individ . Cine reuseste ca in astfel de situatii limita sa-si pastreze umanitatea (termen corect pentru morala), acela poate sa spuna despre el ca este un om.

Moralitatea care se construieste zi de zi, adica aia domestica care nu presupune situatii limita, este la fel de importanta si tot caracterul este factorul determinant . Din tot ce isi doreste omul, cele obtinute pe cai imorale sau care se presupun a fi imorale, sunt cele mai ravnite . Fara exceptie...

Daca este sa vorbim despre impunerea moralitatii si reguli (excluzand caracterul),...... Intre cinci ani de puscarie si o eternitate de viata vesnica, tot prima varianta ramane optiunea moralizatoare.

-----------------------------------

Ioane, ce spui tu este frumos si inaltator, insa trebuie sa recunosc ca sunt mai aproape de parerile "fetei cu ghena" sau a pretenului cu "nimic din ce-i uman nu imi e strain".

[Shrek]

Pana la urma ce este moralitatea? Un set de norme scrise ori nescrise ce jaloneaza cultura unei comunități? O componenta a caracterului uman? Un simplu substantiv ?
Daca ar fi un set de norme, cine este cel ce decide ca au fost încălcate si de cine? Exista " imunitati"? Exista pedepse? Daca este o componenta a caracterului uman cine decide ca un individ este sau nu imoral ori lipsit de moralitate? Este " arbitrul" corect sau mergem pe principiul " crede si nu cerceta"?
Pe de alte parte, ceea ce pare imoral intr-o comunitate ori intr-un moment al istoriei ( poligamia ori sclavia) este ceva normal intr-o alta comunitate ori epoca.
Poate cineva cu mai multa inspirație si educatie sa încerce sa ne lămurească si pe noi, cei de la talpa iadului ce insemna de fapt moralitatea ce sa stim ce povestim.

[Mircea_63]

Acelasi lucru -moralitatea- privita din unghiuri diferite!
Mircea, crestinismul are subtilitati nebanuite la prima vedere:
Iisus intreaba -retoric- la un moment dat: "cu ce sunteti voi mai buni decat ceilalti, daca faceti bine doar fratelui?" -citat aproximativ.
Nietzsche afirma: "Dumnezeu a murit!" Controversata afirmatie. Hai sa o citim altfel: prin credinta (religie) nu s-a ajuns acolo. Poate reusiti prin ratiune, ca tot opuneti ratiunea credintei.
ACOLO, adica unde?
Tot el afirma ca omul e o franghie intinsa intre om si supraom. Adica "acolo" fiind supraomul. Controversata denumire si a dat, la randul ei, interpretari.
Supraomul lui Nietzsche fiind acelasi la care ne propune Iisus sa ajungem. Treapta urmatoare omului animal.

Exista "moralitate" instinctuala. Necesara in evolutie pentru protejarea propriei specii. Cum spuneam, o au si cainii, dar si alte animale sociale.

Parafrazandu-l pe Iisus: cu ce sunteti voi diferiti de animale daca aveti doar moralitatea instinctuala precum celelalte animale? Cu ce e deosebit omul de animal?
Nietzsche ne indeamna sa facem pasi spre a ajunge la treapta urmatoare, diferita de om= animal social.

Daca alte "norme" morale sunt strict legate de interesele comunitatii si motivate de interese, chiar si cele 10 porunci duc doar la buna functionare a societatii, iar prima, "iubeste-l pe Dumnezeu..." este de fapt "respecta sceste porunci", in schimb Iisus cere lucruri nelegate, ba chiar opuse intereselor comunitatii. Cum sa-ti iubesti dusmanul? "Omul asta vrea sa ne iubim ocupantul, cotropitorul roman? Precis invataturile lui sunt otravitoare sau nebunesti" De fapt Iisus ne cere sa ne straduim sa trecem mai sus de instincte.

Asa ca avem: "morala" innascuta, cea a speciei. Morala impusa de regulile societatii si ... morala necesara depasirii stadiului de om ca animal social, adica morala crestina, franghia de la om la supraom.

In orgoliul lui omul se considera superior animalelor. El are constiinta, animalele nu, considera omul. Asa ca deseori oamenii nici nu concep ca ar fi animale.

Tutea spunea: "Fara credinta, omul devine un simplu animal rational"
Sigur, s-a gasit repede interpretari cum ca doar credinciosii ar fi oameni, iar ceilalti ar fi animale. Lipseste doar inchizitia care sa-i arda.

[Bezna Zorilor]

Omul nu s'a nascut nici altruist, nici egoist. In orice parte s'ar afla va fi in conflict cu cealalta parte. Omul insusi este arbitrul.

[Mircea_63]

Daca nu se nastea egoist, disparea ca specie! Pare-se ca odata cu ridicarea omului, are loc extinctia celorlalte specii.

[Bezna Zorilor]

Am spus'o in sensul ca nu s'a nascut doar egoist sau doar altruist, ci cate jumatate de masura din fiecare. Cand o jumatate de masura creste...mai mult decat jumatate, cealalta se simte si o amendeaza. Asta e arbitrul despre care intreba Shrek.

[mircea]

Am spus'o in sensul ca nu s'a nascut doar egoist sau doar altruist, ci cate jumatate de masura din fiecare. Cand o jumatate de masura creste...mai mult decat jumatate, cealalta se simte si o amendeaza. Asta e arbitrul ...........

De fapt aici este descris omul moral , care tinde spre un ideal de umanitate , ori asta nu se intampla la majoritate .
Excluzand caracterele extreme, mecanismul este cu totul altul, oamenii "obisnuiti" nu stabilesc echilibrul in mod natural, dictat de felul lor de a fi, oamenii obisnuiti nu fac decat sa tranzactioneze parti ale caracterului , functie de interesele momentului . Nu de putine ori , multi nici nu au ce tranzactiona, dau numai impresia ca ar avea ceva si aici putem recunoaste omul fatarnic .

Nu cred ca cineva dintre noi este ferit de a ajunge intr-o anume situatie, cred insa ca sunt oameni care au capacitatea de a se smulge de acolo indeajuns de repede incat sa nu aduca suferinta in jurul lor. Indiferent ce tranzactionam in viata, o constiinta prea incarcata poate fi reparata pentru sine pe la vreo biserica , dar nu poate sterge niciodata suferinta prin care au trecut altii din cauza noastra.