Încet, încet, printre nămeți, ne apropiem " pas cu pas" de sărbătorirea centenarului. La o ceasca cu ...."ceai "cald, după ce am încins lopata de zăpadă, intr-un moment de luciditate, stau si ma intreb : ce-mi doream de centenar?
Imi doream sa avem cel puțin două autostrăzi peste Carpați, care să lege provinciile istorice.
Imi doream sa avem un învățământ performant in care copii care doresc să învețe carte sa o poata face la scoala si nu " in privat" prin meditații.
Imi doream sa avem un sistem medical in care să mergi convins fiind că în cazul în care esti suferind sa te întorci acasă " ameliorat" si nu îmbogățit cu nenumărate bacterii aparținând de drept spitalulului.
Imi doream ca sistemul de justiție sa fie unul drept si nu pe principiul " lucru' ( procesul) bun la noua...ani".
Imi doream sa citesc in presa despre acțiunile caritabile ale primei doamne si nu despre faptul că este chemată la parchet.
Imi doream sa avem un presedinte care să ne anunțe de centenar ca, datorită lui, si numai lui, ca urmare a lobby-ului făcut , suntem acceptați în schengen .
Imi doream sa citesc in presa ca guvernul guvernează si , prin creșterea economică creată, sa-u creat nenumărate locuri de munca bine plătite care sa-i faca pe români să se întoarcă " acasa".
Imi doream ca Romania, sa fi trecut cu Moldova de mana, " Podul de flori" de peste Prut, pentru a fi împreună in Europa. Iar mai apoi sa fi fost una singură.
Bine, imi mai doream ca naționala de fotbal sa fi terminat pe primul loc în grupa , da' nah, noi ni-s precini cu sârbii si, ca orice popor ....educat , i-am lăsat pe ei sa castige.
Dar, io sunt un ...monstru optimist si de aceea nu pot sa închei decât asa : La multi ani România! La multi ani români, oriunde unde va aflati!
La multi ani Ivane, Ianoș, Iohannis, Janicek, sau cum te vei numi in limba maternă si va multumim ca sunteti cu noi de atâta amar de vreme!