Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ INTRETINEREA ALBINELOR

[catalin.profiri]

Partea I
De Randy Oliver.
Textul original il gasiti aici: http://scientificbeekeeping.com/old-bee ... es-part-1/
Text tradus cu permisiunea autorului.
Va rog sa scuzati eventualele greseli de traducere sau de tipar, am tradus acest material in timpul turelor de noapte, "printre picaturi".

[catalin.profiri]

“Se intampla ceva aici / Ce este, nu este foarte clar ”. Aceasta observatie a lui Stephen Stills facuta in 1966 ar putea descrie bine situatia de azi in apicultura. Ceva rau pare sa fie in populatiile de albine. A fost un numar exagerat de colonii care mor/dispar, uneori cu lucratoarele disparand “pe neasteptate”. Numele de “CCD” cu siguranta a ajuns in ziare. Cu toate ca pierderile pot cauzate de o varietate de probleme, “disparitia neasteptata” a albinelor adulte poate avea un numitor comun.

Boala care dispare
“In aprilie 1973 un apicultor care facea pastoral in Rio Grande Valley din sudul Texasului … a raportat pierderea inexplicabila a 600 din cele 3500 de colonii… Coloniile crescusera puiet mai devreme cand polenul si nectarul erau disponibile in natura. Apoi vremea a devenit neasteptat de rece… si ploioasa pentru aproape 2 saptamani, populatia de adulte lucratoare a scazut rapid la o “mana” de albine si regina; erau doar cateva duzine de albine moarte pe fundul stupulu isi in fata lui. In ciuda celor mai bine de 30 de ani de apicultura de success, apicultorul nu a putut tine sub control declinul familiilor hranind cu sirop de porumb si suplimente cu polen timp de mai multe saptamani” (Wilson & Menapace 1979).

Dr Wilson a revizuit literatura asupra ceea ce atunci s-a numit “Boala disparitiei”, si a gasit pierderi inexplicabile de albine datand cel putin din 1800, si a notat ca AI Root a folosit termenul “diminuare de primavera” pentru a descrie pierderile care apar in timpul rece din Februarie pana in Iunie. Nimeni nu a putut explica fenomenul.

O decada dupa raportul lui Wilson, doctorii Lilincevic, Rothenbuler si Rinderer (1983) au descries din nou boala disparitiei, si din nou cele mai illuminate minti din business nu au putut identifica inculpatul. Si, din nou, “boala” parea sa dispara.

Toamna trecuta, Brett Adee a primit neajutorat cum zeci de mii din coloniile lui au intrat in colaps in California, incepand cu primul val de frig. Inca sunt bantuit de frustrarea din vocea lui in timp ce descria cum priveste coloniile sale murind una dupa alta. Cei din familia Adee nu sunt apicultori amatori, si totusi s-au vazut fara ajutor in a opri pierderile.

Din nou, cativa din cei mai buni oameni de stiinta lucreaza in a elucida pierderile curente pe care le experimentam. Articolul dr. Gard Otis in numarul din Decembrie din acest Jurnal a detaliat cateva din aspectele implicate. Au fost multe incurajari (asa cum un supporter priveste un meci la televizor) venite din partea bloggerilor si a apicultorilor, de multe ori fara date care sa sustina acele teorii. Personal nu pot banui un vinovat anume, chiar daca am petrecut timp cu majoritatea cercetatorilor CCD. Cu toate acestea, voi incerca sa clarific mai multi factori “generic” implicate in micsorarea populatiei, si sa explic posibilele contributii ale diversilor suspecti. Ca intotdeauna, scopul articolelor mele este sa incerc sa sumarizez sis a explic cercetarea apicola, ca apicultorii sa poata gandi pentru ei insisi dintr-un punc de vedere informat.

Voi incepe seria de articole cu o discutie a factorilor care pot cauza regresul sau colapsul unei colonii. In articolele urmatoare, doresc sa discutam despre “suspectii obisnuiti” cu o atentie speciala pentru virusii coloniei de albine, o introducere in sistemul imunitar al albinei si implicatiile lui in cresterea albinelor, si in final o privire la genetica albinelor, si o examinare a strategiilor folosite de noi pana acum in cresterea albinelor in aceasta tara. Sunt foarte constient ca este o actiune indrazneata, dar simt ca industria apiculturii este intr-un punct in care trebuie sa reevaluam cunostintele de baza din spatele a tot ce facem sau ce nu facem.

Actul disparitiei

Spre deosebire de coloniile care regreseaza datorita bolilor puietului ( loca Americana, loca europeana, puiet pietrificat), care sunt de obicei usor de recunoscut, colapsul “brusc” si neaspretat al coloniei este cauzat de pierderea albinelor adulte. Observati ca am folosit termenul “pierdere” in locul celui de “disparitie” a albinelor adute. Au fost ipoteze ca telefoanele mobile sau insecticidele fac ca albinele sa “piarda drumul” spre casa. Deci hai sa ne uitam la plauzibilitatea unor “albine dezorientate”.

Familia Adees au pierdut cam 25.000 de colonii (cam 40% din efectivul total) in California, inaintea culesulu ide migdal. Considerand o putere de 6 rame si 1800 de albine pe rama, aceasta inseamna 270.000.000 de albine, adica aproape 40 de tone de albine! Ablinele erau in curti mari, grupuri de cutii albe care ar fi sarit imediat in ochi pe dealurile pline de iarba verde. Sa crezi ca 40 de tone de albine nu au fasit sau mirosit drumul spre casa datorita reperelor din jur este mai degraba imposibil!

Ceea ce mai degraba s-a intamplat e ca albinele adulte au plecat, si nu au putut sa se intoarca pentru un anume motiv. Este clar ca trebuie sa ne concentram atentia asupra factorilor care ar face ca albinele sa nu se intoarca.

Update 4/22/2011: De cand am scris acest articol, a devenit clar ca albinele bolnave pot abandona intentionat stupul, intr-un process numit “auto-indepartare altruista”. Deasemenea am aflat ca infectia cu Nosema ceranae poate duce la pierderea zaharului din sangele albinei (si de aici abilitatea de a incalzi muschii necesari zborului).

Dinamica populatiei coloniei si colapsul.

Cresterea normal a coloniei este sa construiasca in primavera, sa roiasca, si apoi sa construiasca din nou in timpul verii. Ponta matcii atinge maximul in Iulie, apoi populatia incepe sa scada din nou in a 2-a parte a verii si in toamna (vezi grafic 1).

[catalin.profiri]

1

[catalin.profiri]

Pierderea unui numar mare de albine batrane e normala in toamna, si aproape jumatate din populatie poate fi pierduta in pregatirile pentru iarna. Acesta este un process senator, normal, din moment ce probabil inlatura din ghemul de iernare, albinele batrane purtatoare de boli si previne ca gramezi de cadavre sa a copleseasca colonia in timpul iernii. Culegatoarele nu ar fi trait mult in orice caz, din moment ce ele deja au renuntat la “fantana tineretii” lor – vitellogeninul – atunci cand au schimbat rolul din albina de casa in cel de culegatoare (Seehus 2006)

Atat timp cat albinele sunt incarcate de vitellogenin, ele pot trai pentru mult timp – ani ca si regina, sau chiar si 10 luni ca “albine de iarna” in nordul indepartat! Totusi cand albinele de casa, pline de vitellogenin, devin culegatoare, atunci se pare ca dau inapoi rezervele lor de vitellogenin, ca sa nu ia inutil proteina din stup la o munca riscanta precum culesul. Din nefericire, fara reserve de vitellogenin ele isi sacrifice o mare parte din sistemul imunitar, si abilitatea de a curata radicalii liberi, si de aceea incep sa imbatraneasca (Amdam 2003).

Culegatoarea batrana si uzata nu va fi de mare ajutor coloniei in timpul ierniim si ar putea fi un detriment daca ar fi incarcate cu virusi sau nosema. Deci lucreaza pana se uzeaza de tot pe camp, sau zboara pentru a se “sinucide altruistic”. Ghemul de iernare ramas e compus apoi din albine sanatoase, albine “grase” de iarna, pline de vitellogenin, ceea ce le ajuta sa nu imbatraneasca din cauza reactiilor de oxidare.

Colonia inca are mai multe trucuri in maneca ei colectiva! Prin ingramadirea pe puietul ramas si permitand ca temperature in afara ghemului sa coboare la 5*C, albinele pot conserva energia si rezervele de mancare pana au nevoie de ele pentru cresterea puietului dupa solstitiul de iarna. Centrul ghemului are o abilitate incredibila sa genereze caldura – poate produce o rata metabolica egala cu a unui chitcan (eng: shrew) (Kronenberg & Heller 1982)! Cu toate aceste, albinele fac orice effort posibil ca sa conserve energia, si sa retina caldura metabolica din centru, intr-o izolatie eficienta formata din impachetarea stransa a corpurilor lor.

Chiar si mai remarcabil, van Nerum & Buelens (1997) descriu cum colonia conserva energia si apa prin reducerea ventilatiei in ghemul strans pt iernare. Albinele permit nivelului de dioxid de carbon sa se ridice pana la 6% (5% este periculos pentru oameni) in interiorul ghemului. In acelasi timp, ele creaza o conditie de hypoxie (oxygen scazut), reducand nivelul de oxygen de la 21% in atmosfera la aproape 15%, ceea ce le face sa intre intr-o stare de “rata a metabolismului ultra scazuta” – similara diapauzei folosita de alte insect pentru a supravietui iernii. In aceasta stare, colonia foloseste minimul de energie si retine apa inauntrul ghemului (centrul experimenteaza o umiditate relative scazuta, iar exteriorul ghemului, mai rece, printe umiditatea umiditatea scapata). (Nici o mentiune nu a fost facuta asupra efectului unui nivel asa de ridicat de CO2 l-ar avea in cresterea aciditatii hemolimfei – acesta ar fi un effect care ar merita putina cercetare).

Autorii s-ar putea sa fi omis inca un alt beneficiu al hipoxiei - sa evite imbatranirea oxidativa (Fridovich 1977). Sistemul respirator al albinei este extrem de eficient in difuzia oxigenului in tesuturi - aproape de 200.000 de ori mai rapid decat sistemul uman care foloseste sange (Burmester 2005). El sustine ca "oxigenul este o sabie cu 2 taisuri: cu toate ca este necesar pt a sustine producerea de energie, este o potentiala sursa de componente toxice cunoscuta ca specii reactive de oxigen (reactive oxygen species (ROS)), care poate afecta proteinele, ADN-ul si lipidele. In ultimii ani ROS au fost recunoscute ca o amenintare majora pt supravietuirea celulei, iar efectele toxice ale ROS par sa fie substratul pt imbatranire si moarte celulara. De aceea, este benefic sa mentinem nivelul de oxigen celular la nivel atat de inalt cat sa permita respiratia mitocondriala eficienta, si cat mai jos posibil pentru a minimiza daunele oxidative".
"Sistemul traheal al insectelor este bine proiectat pentru o furnizare eficienta de oxigen in timpul perioadelor de activitate ridicata [ca si zborul], cand niciodata oxigenul nu se acumuleaza in concentratii critice in celula din cauza ca este repede convertit in apa de lantul respirator. Cu toate acestea, in perioadele in care respiratia scade, asa cum se intampla in ghemul de iernare, consumul de oxigen e prea scazut pentru a preveni acumulearea la un nivel daunator."
In plus, Hets (2005) sustine ca " cresteri ale nivelului de oxigen in atmosfera in care insectele respira duce la rate ridicate ale leziunilor oxidative si longevitate scazuta. Oxigenul s-a dovedit a fi o molecula toxica, necesara pt metabolismul oxidativ, dar care tb furnizata in cantitati si concentratii controlate." Si exact asta pare sa faca ghemul de iernare.
Deci albinele de iarna au 2 stratageme pentru a nu imbatrani in timpul iernii friguroase: pastrand nivelul de oxigen scazut si folosind vitellogenin-ul pentru a elimina radicalii liberi. Van Nerum & Buelens sugereaza ca principiul oxigenului scazut explica de ce familiile foarte mici sau foarte mari au probleme de supravietuire in iarna. Deasemenea ei subliniaza faptul ca orice deranj al ghemului de iernare in conditii de frig poate fi daunator intr-o masura surprinzator de mare. Asta ma face curios asupra efectului pe care il are transportul pe timp de iarna la migdali, si ar putea explica de ce ocazional, colonile mor la scurt timp dupa ce sunt descarcate.

Depopularea - Ce diferenta pot face cateva zile!

Ok, destul despre cresterea normala a coloniei si iernare. Hai sa vorbim despre populatii care se micsoreaza. Totalul populatiei coloniei este o simpla functie a ratei eclozarii albinelor minus rata mortii albinelor. Daca regina depune 1500 de oua pe zi, si majoritatea eclozeaza ca adulte 21 de zile mai tarziu, colonia va experimenta o "recrutare" de 1500 de albine pe zi. Cresterea potentiala este compensata de rata mortii albinelor din moment ce ele devin culegatoare si mor (sau, mai specific, esueaza sa se intoarca). Daca mai multe albine eclozeaza in fiecare zi decat cela care esueaza sa se intoarca, atunci colonia va creste. Daca sunt pierdure mai mai repede decat eclozeaza, atunci marimea coloniei va scadea.
Daca sunt raportate colapsuri, problema nu pare sa fie rata scazuta de eclozare, din moment ce este (sau a fost) mult puiet sanatos (aparent). Deci mai bine ne uitam la rata mortalitatii.
Din moment ce majoritatea albinelor albinelor traiesc aproape 3 saptamani facand diverse activitati in interiorul stupului in timpul primaverii si verii (Seeley 1995), variabila critica este cate zile traiesc ca si culegatoare (sau mai bine spus, numarul mediu de zile pana ele esueaza sa se intoarca). Uitati-va la cele 2 grafice de mai jos. Am folosit programul gratuit VarroaPop al dr. Gloria DeGrandi Hoffman (disponibil pentru download gratuit). In primul grafic (figura 2), am setat ca viata lucratoarei la 16 zile; in figura 3, la 4 zile

[catalin.profiri]

2

[catalin.profiri]

Figura 2: VarroaPop a rulat simularea cresterii coloniei in sudvest, incepand cu o colonie de 8 rame de puiet, o regina medie, neinfestata cu paduchi si longevitatea culegatoarelor setata la 16 zile. Populatia ajunge la 70.000 de albine, si in timpul verii are aproape constant 8 rame de puiet. Aceasta colonie puternica ierneaza pe 20 de rame cu albine.

[catalin.profiri]

3

[catalin.profiri]

Figura 3. VarroaPop a rulat folosind aceiasi parametri, exceptand longevitatea culegatoarelor redusa la 4 zile. Aceasta colonie nu ajunge niciodata la 20.000 de albine! (din pacate programul redimensioneaza axa verticala, deci graficul e putin greu de comparat vizual).Aceasta colonie experimenteaza "depopularea de primavara" din cauza ca lucratoarele incep activitatea de cules (prin aceasta imbatranind). Cu toate acestea, daca ar fi sa inspectezi familia in orice zi, ar arata sanatos, dar ramasa in urma, din moment ce ar avea doar 4 rame de puiet, plus o populatie buna de "albine de casa" - dar arajunge la doar 11 rame ocupate de albine. Aceasta colonie scade apoi la 4 rame si jumatate in toamna, apoi scade la 3 rame de albina in timpul iernii. (Daca se continua stimularea in sezonul urmator, colonia nu isi revine niciodata).

Asa cum vedeti, scurtarea mediei de varsta a lucratoarei are un efect uimitor asupra populatiei coloniei. Daca culegatoarea traieste timp de 16 zile, colonia creste viguros atat timp cat este polen. Totusi, daca culegatoarea traieste numai 4 zile, colonia e in primejdie. Cu toate ca colonia ar parea sa fie sanatoasa, de fapt ea s-ar chinui sa supravietuiasca. Tot ce apicultorul ar observa ar fi o colonie "intarziata" care ar suferi si de scadere a efectivului si in primavara si toamna, o colonie care nu se dezvolta bine in ciuda faptului ca are rame cu puiet, si care se prabuseste in iarna fara nici un motiv aparent.

Lipsa prematura a culegatoarelor are un efect profund asupra coloniei, mai presus de dimensiunea populatiei. Mai putine lucratoare inseamna mai putina mancare in stup, nutritie mai saraca pentru puiet si doici. Albinele tinere compenseaza prin inceperea culesului la o varsta frageda, ceea ce scade numarul de albine doici disponibile pt a hrani matca si puietul.

Asadar, se pare ca factorul cheie ce cauzeaza aceasta diminuare a coloniilor aparent sanatoase este numarul de zile traite de o lucratoare pana esueaza sa se intoarca. Aceasta fiind situatia, ar trebui sa ne uitam la unii din factorii care micsoreaza viata lucratoarei. Multi nu sunt mari mistere. Cu toate aceste, apicultorul s-ar putea sa nu le recunoasca in timpul jocului!

Culegaoarele au o garantie scurta

Oare ce face ca o culegatoare sa fie "batrana"? Albinele adulte trec prin 4 etape de comportament, incepand cu munci in jurul puietului, apoi 2 etape la periferia ghemului, si in final muncind ca si culegatoare (Seeley 1995). Acest progres este determinat de genetica, dezvoltare fiziologica, nutritie, concentratia de hormoni(Nelson 2007) si nevoile coloniei. Imbatranirea albinelor este un subiect interesant, pentru ca este mai mult fiziologic decat cronologic. Albinele care nu au inceput culesul inca, sunt fiziologic pregatite de cules pe la varsta de 8 zile (Whitfield 2006), dar in general asteapta pana sunt mult mai batrane ca sa paraseasca stupul (cam 6 saptamani in primavara, sau 3 saptamani in vara (Nuekrich 1982).

Asa cum am mentionat mai devreme, imbatranirea albinelor nu incepe pana nu ajung culegatoare. Deci hai sa ne uitam la implicatiile acestui fapt. O regula generala in biologie este ca animalele care "se asteapta" ca sa traiasca mai mult (de ex testoasele) sunt rasplatite prin intestirea energiei si resurse pretioase in mententanta si repararea tesuturilor lor, in tip ce animale care cel mai probabil nu vor trai foarte mult din cauza pradatorilor sau a pierderii habitatului (de ex soarecii), preceda mententanta, si in schimb investesc energia in inmultire. De aceea ei tind sa "se uzeze" si sa moara la o varsta frageda, sau avand cele mai bune conditii.

Albinele urmeaza un tipar dublu: albinele doici sau albinele de "iarna" ( deasemenea numite si albine "diutinus") au constrangeri externe care ar duce la moarte, deci investesc in mentenanta corpurilor lor prin pastrarea nivelului ridicat de vitellogenin si glicogen, si prin pastrarea sistemului imunitar. Aceasta le rezistenta mai mare la factori de stress ca: informtarea, stess termal si oxidativ (Remolia 2007)." Albinele diutinus raman in stup si supravietuiesc perioadelor nefavorabile ca iarna... Ele se diferentiaza in albine doici si culegatoare cand conditiile se imbunatatesc si se reia cresterea puietului (Seehus 2007).

Cu toate acestea, imediat ce ele chimba diresctia spre cules, ele primesc o speranta de viata finita datorita singurului lucru care se uzeaza: aripile (figura 4). O insecta nu poate sa isi repare aripile varfurile ferfenite, asa cum noi nu putem repara o anvelopa uzata la masinile noastre. Ca o analogie, imaginati-va ca sunteti intr-o insula pustie, si detineti un automobil cu un singur set de anvelope care nu pot fi schimbate. Nu ar avea nici un sens sa tineti motorul mai mult decat ar tine anvelopele. Si nu este nici un motiv pentru culegatoare sa isi mentina motorul zborului mai multe decat viata asteptata a aripilor. Probabil ca natura a facut calculele si a programat muschii zborului sa fie in stare sa sustina circa 150-500 mile de zbor cumulate (241-805 km).

Mai multe mecanisme sunt implicate in "uzura" motorului lucratoarei (acesta e un subiect bine dezbatut (Speakman 2005) asupra caruia nu vreau sa ma mai pronunt. Muschii zborului nu isi pastreaza mitocondria (Tribe 1972), isi pierd abilitatea de a reincarca glycogen (Corona 2005) si sufera de stres oxidativ. In plus, pe masura ce aripile rup in bucati, sarmanele albine trebuie sa dea din aripi din ce in ce mai tare doar pentru a zbura (Higginson 2004).

[catalin.profiri]

Fig 4. O culegatoare batrana pe flori de chimen/malura. Observati aripile uzate, zdrentaroase. Aripile sunt o componenta ireparabila a albinei si prin aceasta limiteaza finctionarea ca si culegatoare.

Adunati aceasta munca grea la expunerea repetata la pesticide (mai multe despre asta pe viitor), poluare si folosirea exuberanta a miticidelor si viata culegatoarei poate fi drastic redusa.

In anotimpul rece, aceasta problema este exacerbata, din moment ce culegatoarele mai mult tremura pentru a mentine calzi muschii zborului, si prin aceasta ele se pot "uza" chiar si mai rapid. Culesul pe timp rece ar putea accelera "imbatranirea" albinei.

Astfel, culegatoarele sunt un element de consum (sau care poate fi usor abandonat) intr-o colonie. Nu exista "ani de glorie" pentru albinele batrane - ele folosesc toate resursele limitate pentru a cauta si aduna polen, nectar, apa sau propolis, si pur si simplu lucreaza pana mor. Cu cat mai grea este munca, cu atat mai mare uzura. Cand stupinele contin mai multe colonii decat poate suporta zona, sau daca sursa de apa este indepartata, culegatoarele se vor uza in cateva zile din moment ce adusul alimentelor implica mai mult zbor.

Mesajul de retinut este refeitor la imbatranirea albinelor, este: se pare ca o albina are un numar finit de batai din aripi de cheltuit. Atat timp cat ea sta in stup si isi mentine concentratia de vitellogenin ridicata, ea poate supravietui mult timp. Dar din moment ce ea incepe zborul, ea are o garantie de maxim 800 km. Sunt mai multe numere implicate, dar aceasta ar insemna cam 8-12 zile de zbor pentru o culegatoare sanatoasa, bine ingrijita, ceea ce ne aduce la .............
Partea 2 (va urma)

[catalin.profiri]

Referinte
Allsopp, M (2008) Tracheal Mites. http://www.arc.agric.za/home.asp?PID=1& ... temID=3081

Amdam, G. V., K. Norberg, A. Hagen, and S. W. Omholt (2003) Social exploitation of vitellogenin. Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. 100: 1799Ð1802.

Bailey, L & EFW Fernando (1972) Effects of sacbrood virus on adult honey-bees. Ann. Appl. Biol. 72:27-35.

Carreck, N (2008) CCD – A View From Across The Pond. Bee Culture Jan 2008

Berényi, O, T Bakonyi, I Derakhshifar, H Köglberger, N Nowotny (2006) Occurrence

of six honeybee virus in diseased Austrian apiaries. Appl Environ Microbiol 72, 2414-2420.

Bromenshenk, J (2008) pers comm.

Burmester, T. 2005. A welcome shortage of breath. Nature. 433: 471-472

Corona, M, KA. Hughes, DB Weaverd and GE Robinson (2005) Gene expression patterns associated with queen honey bee longevity. Mechanisms of Ageing and Development 126(11): 1230-1238

Cox-Foster, D, et al. (2007) A metagenomic survey of microbes in honey bee colony collapse disorder. Science 318(5848): 283-287.

Cox-Foster, D, et al (2007) Supporting Online Material for A Metagenomic Survey of Microbes in Honey Bee Colony Collapse Disorder. www.sciencemag.org/cgi/content/full/1146498/DC1

Dall, D. J. (1985). Inapparent infection of honey bee pupae by Kashmir and sacbrood bee viruses in Australia. Ann Appl Biol 106, 461–468.

Fisher, FM Jr and RC Sanborn (1964) Nosema as a source of juvenile hormone in parasitized insects. Biol Bull 126: 235-252.

Fluri, P, M. Lüscher, H. Wille and L. Gerig (1982) Changes in weight of the pharyngeal gland and haemolymph titres of juvenile hormone, protein and vitellogenin in worker honey bees Journal of Insect Physiology Volume 28, Issue 1, Pages 61-68

Fridovich, I. 1977. Oxygen is toxic! Bioscience 27: 462-466.

Goodwin, R.M., Taylor, M.A. (2003) Diagnosis of Common Honey Bee Brood Diseases and Parasitic Mite Syndrome. http://www.hortresearch.co.nz/files/sci ... -small.pdf

Heinrich, B (1996) The Thermal Warriors. Harvard University Press

Heinrich, B (2004) Bumblebee Economics. Harvard University Press

Hetz, S.K. and T.J. Bradley. 2005. Insects breathe discontinuously to avoid oxygen toxicity. Nature 433: 516-519.

Higginson, AD and FS Gilbert (2004) Paying for nectar with wingbeats: a new model of honeybee foraging Proc Biol Sci. 271(1557):2595-603.

Kleinhenz, M, B Bujok, S Fuchs and J Tautz (2003) Hot bees in empty broodnest cells: heating from within. The Journal of Experimental Biology 206, 4217-4231.

Köglberger, H, I Derakhshifar, J Kolodziejek, H Homola, and N Nowotny (2006) Prevalence of six honeybee viruses in beehives collected at different Austrian locations during different seasons, and correlation with non-viral disease. Proceedings of the Second European Conference of Apidology EurBee

Kralj J, S. Fuchs, J. Tautz (2006) Disease removal by altered flight behavior of forager honey bees (Apis mellifera) infested with Nosema apis. Proceedings of the Second European Conference of Apidology EurBee

Kronenberg, F & HC Heller (1982) Colonial thermoregulation in honey bees (Apis mellifera) -. J Comp Physiol 148:65-76

Kulincevic, JM, WC Rothenbuhler, TE Rinderer (1984) Disappearing disease: III. A comparison of seven different stocks of the honey bee (Apis mellifera). Research bulletin 1160, Ohio State University

Manning, R (2008) The Effect of High and Low Fat Pollens on Honeybee Longevity. RIRDC Publication No 08/031.

Matilla, RM and GW Otis (2006) The effects of pollen availability during larval development on the behaviour and physiology of spring-reared honey bee workers. Apidologie 37:533–546

Schmickl, K & K Crailsheim (2004) Inner nest homeostasis in a changing environment with special emphasis on honey bee brood nursing and pollen supply. Apidologie 35: 249–263

Seehuus, SC, et al. (2006) Reproductive protein protects functionally sterile honey bee workers from oxidative stress. PNAS 103(4): 962-967.

Shen, M L Cui, N Ostiguy and D Cox-Foster (2005) Intricate transmission routes and interactions between picorna-like viruses (Kashmir bee virus and sacbrood virus) with the honeybee host and the parasitic varroa mite. Journal of General Virology 86: 2281–2289

Nelson, CM, KE Ihle, MK Fondrk, RE Page Jr., GV Amdam (2007) The Gene vitellogenin Has Multiple Coordinating Effects on Social Organization. Public Library of Science http://biology.plosjournals.org/perlser ... io.0050062

Neukirch, A (1982) Dependence of the life span of the honeybee (Apis mellifica) upon flight performance and energy consumption. Journal of Comparative Physiology 146(1): 35-40.

Nielsen, SL, M Nicolaisen, P Kryger (2008) Incidence of acute bee paralysis virus, black queen cell virus, chronic bee paralysis virus, deformed wing virus, Kashmir bee virus and sacbrood virus in honey bees (Apis mellifera) in Denmark. Apidologie 39 DOI: 10.1051/apido:2008007

Remolina SC, Hafez DM, Robinson GE, Hughes KA (2007) Senescence in the worker honey bee Apis mellifera. J Insect Physiol. 53(10):1027-33.

Seehuus S, Norberg K, Krekling T, Fondrk K, Amdam GV. (2007) Immunogold localization of vitellogenin in the ovaries, hypopharyngeal glands and head fat bodies of honeybee workers, Apis mellifera. Journal of Insect Science 7:52, available online: insectscience.org/7.52

Seeley, T (1995) The Wisdom of the Hive. Harvard University Press.

Speakman, JR (2005) Body size, energy metabolism and lifespan. Journal of Experimental Biology 208, 1717-1730

Stills, S. (1966) For what it’s worth. Recorded by Buffalo Springfield

Stoffolano, J (nd) Respiratory or ventilatory system http://www.faculty.ucr.edu/~insects/pag ... ano/14.pdf

Southwick, E (1992) The physiology and social physiology of the honey bee. In The Hive and the Honey Bee. Dadant and Sons

Tentcheva, D, L Gauthier, N Zappulla, B Dainat, F Cousserans, M E Colin, and M Bergoin (2004) Prevalence and Seasonal Variations of Six Bee Viruses in Apis mellifera L. and Varroa destructor Mite Populations in France. Applied and Environmental Microbiology, December 2004, p. 7185-7191, Vol. 70, No. 12

Tribe, MA and DE Ashhurst (1972) Biochemical and structural variations in the flight muscle mitochondria of aging blowflies, Calliphora erythrocephala. J. Cell Sci. 10: 443-469

Van Engelsdorp, D, D Cox Foster, M Frazier , N Ostiguy, J Hayes (2006) “Fall-Dwindle Disease”: Investigations into the causes of sudden and alarming colony losses experienced by beekeepers in the fall of 2006.

[alt stupar]

Cataline... STIMA !!!

Cand stupinele contin mai multe colonii decat poate suporta zona, sau daca sursa de apa este indepartata, culegatoarele se vor uza in cateva zile din moment ce adusul alimentelor implica mai mult zbor.
Mesajul de retinut este refeitor la imbatranirea albinelor, este: se pare ca o albina are un numar finit de batai din aripi de cheltuit.[...] Dar din moment ce ea incepe zborul, ea are o garantie de maxim 800 km. Sunt mai multe numere implicate, dar aceasta ar insemna cam 8-12 zile de zbor pentru o culegatoare sanatoasa, bine ingrijita,

Cine are ochi de vazut... sa citeasca !

[filip]

La imbatranirea albinei iesite din iarna ,contribuie si apicultorul.Am vazut intamplator filmari cu profesorul Pacalici.La impachetarea pentru iernare avea pusa deja turta.Ori orice apicultor cu boii acasa stie ca asta inseamna uzura.

[sammy]

Foarte interesant articolul.Multumim!

[Mircea_63]

De retinut ca lipsa culesului uzeaza albina. Zboara in prostie pentru fiecare strop de miere.

[yokoz777]

Foarte buna si foarte amanuntita prezentarea.Multumim!

[sammy]

De retinut ca lipsa culesului uzeaza albina. Zboara in prostie pentru fiecare strop de miere.

Afirmatia interfereaza cu ceea ce spune Conufanica (aici viewtopic.php?f=6&t=62&start=16.) referitor la Carpatica: " in lipsa culesului nu se clintesc din stup".
S-ar parea ca, pe langa evitarea aglomerarii zonei de cules, e bine sa crestem albine adaptate conditiilor locale.