Cu multi ani in urma, am vazut o faza pe care am mai spus-o undeva dar o scriu si aici.
Era toamna, se ,,sparsese'' stana si pana venea zapada oile le tineam intr-o curte noaptea. Intr-o noapte a venit ursul, mama striga la el crezand ca e un om [era intuneric], a luat un carlan si a plecat. A trecut peste niste garduri de plasa impletita, a ajuns la stupi, a eliberat carlanul, a daramat stupul si s-a luat de treaba. Noi am dat foc la niste deseuri din cauciuc, focul s-a ridicat la cer dar el pana nu s-a saturat nu a plecat.
Am remarcat ce a scris Mircea mai sus;
Aveam un vecin cioban care avea un caine cat un urs, noi aveam caine destul de robust si niciunul nu s-a deplasat catre urs ci doar catelusa de talie mica, rosie s-a tinut dupa el hartuindu-l permanent, pana a plecat