Poate vă interesează!
Există o strânsă legătura între nosema apis , nosema ceranae si varroua destructor. Acolo unde există varroua, sunt create condiţi de dezvoltare a nosemelor, şi condiţi pentru declanşarea bolilor virale şi împreună varroua + nosema creează condiţi pentru apariţia infecţiilor bacteriene. Bolile provocate de varroua +nosema pot fi la nivelul puietului în stadiu larvar cât şi a populaţiei de albine adulte.
Mecanismul prin care varroua ajută sau favorizează nosema este destul de complex.
Doar prin prezenţa lor, paraziţii stresează familia de albine şi în special pe perioada iernii, se produce un consum mai ridicat de miere, cea ce are ca rezultat uzura exagerată a albinelor ce constituie populaţia de iernare şi apariţia diareei.
Acţiunea nocivă a parazitului nu se rezumă doar la parazitarea coloniilor de albine cu hemolimfa cărora se hrăneşte, ci faptului că paraziţii produc leziuni albinelor adulte parazitate, cât şi albinelor în stadiul larvar în procesul de dezvoltare al parazitului.
Este ştiut că pentru a favoriza germinarea sporilor de nosema trebuiesc întrunite anumite condiţii prielnice.
Acarienii prin leziunile pe care le produc, cât şi prin toxinele introduse în hemolimfa albinelor parazitate, ajută sporii de nosema spre a germina.
Infestările severe cu Varroa în afară de nosema, sunt de obicei însoţite de o multitudine de simptome denumite generic Sindromul parazitic (PMS - Parasitic Mite Syndrome). Toate acestea slăbesc și mai mult sistemul imunitar.
Așadar acolo unde varoua şi-a facut simţită prezenţa sunt create condiţii prielnice pentru apariţia tuturor bolilor posibile în funcție de puterea familiilor, de gradul de infestare cu varroua, cât şi de ori ce condiţie de nutriţie sau mediu ce crează discomfort coloniei de albine.
În familiile de albine unde nosema este prezentă pe perioada sezonului activ, albinele lucrătoare care curaţa şi pregătesc celulele pentru ouat sunt infestate în cea mai mare măsură. De aici se porneşte un cerc vicios: albinelor doici li se reduce viaţa şi capacitatea de a secreta laptisor prin ingerarea sporilor. Nu mai ating stadiul de culegatoare si astfel observăm o famile cu o populaţie de albine lucrătoare mică în raport cu cantitatea de puiet aflat în stadiul de creştere. Totodată prin faptul că populaţia de doici este micşorată, cât şi datorită capacitaţii reduse a acestora de a secreta lăptișor, puietul nu mai poate fi îngrijit suficient.
În aceste condiţii perioada de evoluţie a puietului de la ou până la eclozare se măreşte cu 1-2 zile, fapt ce duce la o înmulţire mai accentuată a varroua.