Buckfast este o rasa(varietate) a albinei melifere. Este un hibrid, o încrucișare intre mai multe genotipuri ale albinelor, selecționată de „Fratele Adam” (născut Karl Kehrle pe 3 August 1898 in Germania), care era responsabil cu apicultura la Abaţia(mănăstirea) Buckfast, unde albinele sunt înmulțite pana azi. Cea mai mare parte a creșterii in Europa este efectuata de crescători care aparțin asociației "
Gemeinschaft der Europäischen Buckfastimker". Aceasta organizație păstrează un pedigree pentru albinele Buckfast, având originea in anii in care Fratele Adam a făcut selecția inițială.
OrigineaLa începutul secolului 20 coloniile de albine erau decimate de boala Isle of Wight. Aceasta boală, denumită mai târziu “acarioza”, după micul acarian parazit care invada tuburile traheale ale albinei si îi scurta viața, omora mii de colonii în Insulele Britanice în prima parte a secolului 20.
În 1916 mai rămăseseră doar 16 colonii supraviețuitoare în Abaţie. Toate erau ori de rasă Ligurica pura (Italiană) ori cu origine ligurică, hibrizi între Ligurica şi Albina neagră britanică(Apis mellifera mellifera). Fratele Adam a importat de asemenea mai multe mătci de origine italiana. Din acestea a început să dezvolte ceea ce va fi cunoscut ca albina Buckfast.
Patrimoniu(Pedigree)Buckfastul are in descendenta(pedigree) in mare parte A.m. ligurica (Nord Italiana), A.m. mellifera (Engleza), A.m. mellifera (Franceza), A.m. anatolica (Turca) şi A.m. cecropia (Greaca). Albina Buckfast de astazi mai conține in patrimoniu sușe din două rase africane rare şi blânde A. m. sahariensis şi A.m. monticola, dar nu „africanizata” A. m. scutellata. "
IstorieFratele Adam a mutat albinele pe care le-a descoperit in izolata vale a Dartmoor-ului care a devenit o stațiune de împerechere pentru înmulțirea controlată. Fără alte albine in zona, fratele Adam a putut păstra integritatea genetica şi dezvolta trăsături dezirabile.
Fratele Adam a investigat variate rase de albine şi a făcut multe lungi calatorii în Europa, Africa şi în Orientul Mijlociu căutând rase pure şi varietăţi locale interesante. În cartea
In Search of the Best Strains of Bees. Hebden Bridge, W. Yorks: Northern Bee Books, 1983 (în traducere: În căutare celor mai bune suşe de albine) relatează despre călătoriile lui în căutarea suşelor genetice. Fratele Adam a importat mai multe albine pentru a le încrucișa cu albina Buckfast care era încă o rasă în curs de dezvoltare.
Fiecare nouă suşă de albine sau rasă de albine a fost mai întâi încrucişata cu albina Buckfast existenta. In majoritatea cazurilor, noile calităţi dorite au fost transmise noilor generaţii şi noile combinaţii obţinute au fost atunci stabilizate cu şi mai multă muncă de selecţie. Fiecare încrucişare cu o nouă rasă a durat aproximativ 10 ani înainte ca genele dorite să fie fixate în caracteristicile genetice. Peste 70 de ani, Fratele Adam a reuşit să dezvolte o albină meliferă viguroasă, sănătoasă şi fecundă pe care a botezat-o albina Buckfast..
Rasa Buckfast este populară printre apicultor si este disponibilă începând de la crescători din Germania, Irlanda, Marea Britanie, Franţa şi mai departe. Majoritatea calităţilor rasei Buckfast sunt foarte favorabile. Sunt deosebit de blânde şi foarte productive. Fratele Adam, în cartea sa, Beekeeping at Buckfast Abbey (Apicultura la Abaţia Buckfast) scrie că în 1920 au obţinut " o medie de nu mai puţin de
87.08 kg (192 lbs) surplus pe colonie şi producţii individuale depăşind 152.4 kg (336 lbs)."
În documentarul afiliat BBC realizat în 1986,
The Monk and the Honey Bee(Călugărul şi albina meliferă), mai mult de
181.43 kg( 400 pounds) de miere sunt raportate ca fiind produse de o singură colonie Buckfast. Potrivit Fratelui Adam,
"Media producţiei anuale de miere în ultimii 30 de ani a fost de 30 kg (66 lb.) pe colonie. Cu toate acestea avem o balanţă favorabilă comparând-o cu producţia medie din America sau din Europa”.
https://maps.google.ro/maps?safe=active&ie=UTF-8&q=buckfast+abbey+europe+map&fb=1&gl=ro&hq=buckfast+abbey+europe&cid=15528624816257472992&ei=RY6_UtmPG8HmywPRxYDoDA&ved=0CFMQrwswAQRasa - a fost importată în Statele Unite (ouă, spermatozoizi şi regine adulte aduse din Canada) fiind uşor de procurat.
Programul de înmulţire BuckfastCalităţile şi caracteristicele dorite în înmulţirea realizată de Fratele Adam pot fi divizate în trei grupuri: Primare, Subsidiare, şi a a treia categorie, acelea pe care se pune accentul în conducerea programului de înmulţire.
PrimareCalităţile primare sunt acele calităţi esenţiale pentru obţinerea unei producţii de miere maxime:
• Fertilitate – menţinerea a cel puţin 9 rame de puiet în perioada Mai-Iulie
• O căutare neobosită a resurselor aflate în sălbăticie – o capacitate fără limite a muncii de căutare, înmulţirea apropiată pentru a intensifica această calitate poate fi contra-productivă.
• Rezistenţă la boli.
• Afinitate redusă faţă de roire.
Subsidiare• Longevitate
• Puterea aripilor
• Un simţ al mirosului dezvoltat
• Caracteristici defensive
• Robusteţe şi abilitatea de a rezista în iernile prea lungi
• Dezvoltarea în primăvară
• Creştere viguroasă(sau economie)
• Instinct de auto-aprovizionare
• Aranjamentul mierii în caturi
• Producţia de ceară şi construcţia fagurilor
• Recoltarea de polen
• Lungimea trompei
Calităţi folosite în conducerea programului de înmulţire• Temperament bun
• Comportament calm
• Afinitate redusă de propolizare
• Fără făguraşi suplimentari
• Curăţenie
• Căpăcirea mierii
• Simţul orientării
CaracteristiciPuncte puternice• O producţie bună de miere
• Regine prolifice
• Hibernează bine
• Foarte puţine puiet în timpul toamnei (folosesc mai puţine caturi cu miere în timpul iernii)
• Împachetează puietul în cuib cu miere pentru o bună iernare
• Reduce ouatul în perioadele de lipsă de hrană
• Depunerea puietului încetează în timpul toamnei târzii
• Extrem de blânde, cu instinct de înţepare scăzut
• Instinct de roire redus
• Foarte rezistent la Acarapis Woodi (acarioză)
• O incidenţă scăzută a puietului văros şi a găselniţei datorate unor tehnici de curăţire bune
• Foarte igienice
• Dezvoltare rapidă odată pornită
• Produce puţin propolis/făguraşi suplimentari
• Se descurcă bine în primăverile reci/umede
Puncte slabe• Cantităţi mici de puiet în timpul iernii
• Mai puţină miere sau polen datorate vremii de primăvară instabile
• Posibilitatea ca a doua generaţie să fie fără apărare dacă nu i se schimbă matca
[Aceasta nu este datorată unui hibrid de a “doua generaţie(F2)”. Buckfastul este un amestec din multe, multe generaţii cu foarte multe specii diferite. O cauză posibilă a familiilor “fierbinţi”(agresive) în generaţiile următoare este introducerea geneticii caracteristice albinelor africanizate introdusă fie reginei mamăF0 fie fiicei reginăF1 or a fiicei regineF2 prin trântorii africanizaţi locali. Albine Buckfast fiind crescute în regiuni mai reci unde albinele africanizate nu au ajuns nu au această problemă.]
traducere după
Sursă: http://en.wikipedia.org/wiki/Buckfast_bee