Prima pagină ‹ APICULTURA GENERALA ‹ PAGINI PERSONALE ! CINE SUNT EU ?

[CATALIN]

nu accept stergerea msg

[mircea.costache]

Buna seara!
Fratilor daca ma pot adresa astfel recunosc public pina nu este prea tirziu urmatoarele:
DIN PUNCT DE VEDEREV APICOL DAR SI DIN ALTE PUNCTE DE VEDERE:
-am crescut, dezvoltat si invatat in "umbra" lui D.D.
-am avut parte si am parte de experienta,intelegerea,ajutorul,... etc lui D.D.
-am fost si sunt ajutat de D.D.
-am avut rabdarea,intelegerea si ajutorul...etc. lui D.D.
-am etc.,... lui D.D.
-MULTUMESC public ENTITATI SUPREME (Dumnezeului Suprem)ca exista D.D. si multumesc public lui D.D ca a existat si pentru mine.
Ce stima,respect si consideratie.

Mircea(M.S.)...chiar era nevoie de mesajul acesta?
stiu ca nu este scris la oha,dar...e prea mult!
Ar trebui probabil sa ma simt "cool" dar sincer ma simt jenat fata de cititori.Daca imi dai(te rog) acceptul,am sa il sterg.
Suntem prieteni si cu, si fara internet.Cel putin eu sunt mereu acelasi.
Sa ai o zi cum iti doresti!

helooouuu pai....deci....hmmm...face-ti diferente sa inteleg????
as mai zice as mai comenta da....tac insa nici explicatie nu gasesc

Buna seara!Te salut.
Catalin incerc ca la pagina mea sa raspund oricui posteaza.Asta cat timp ma aflu la Craiova si nu la citez: "siguranta si incredere;in slujba cetateanului".Ma voi chiar ii credeti? Nu este discreditare.Am acest drept. DA. Pentru ca dreptul nu ti-l da NIMENI. TREBUIE SA FI DREPT.
Au, stai ca ma departez de ce voiam sa-ti postez.
Ma bucur sa vad ca TACI.Ma intristez sa observ ca nu intelegi mai nimic.Sa mai vorbim de explicatii.Dupa o virsta ai sa poti oare?
Chiar ai puterea sa accepti sau nu ce este al meu?Pe bune.Atentie!
Te pup...?

[mircea.costache]

Buna ziua!
Pentru "timpurile"ce le traim si din care ne hranim mai postez si eu urmatoarele pentru cine se considera pofticios la lectura.
CITEZ din Remus C-tin Raclau
"Scurte consideraţii

Unul dintre amicii mei de discutii de pe diverse forumuri frecventate in comun a lansat recent sintagma de "Dictatura a Bunului Simt"

Precizez că ceea ce urmează este un simplu punct de vedere, o părere personală fără caracter de noutate pentru niciunul dintre dumneavoastră, şi care nu se constituie într-o replică la articolul “Dictatura Bunului Simţ”, al colegului nostru mai sus menţionat, (de aceea nici nu l-am publicat ca atare), şi al cărui mesaj l-am priceput şi recepţionat în mod corect. Îmi rezerv însă dreptul de a prezenta un punct de vedere similar, dintr-o perspectivă diversă.

Dictatură înseamnă un sistem, o ideologie impusă cu forţa şi istoria ne demonstrează că nimic din ceea ce este impus cu forţa nu rezistă în timp.
Deşi “Dictatura Bunului Simţ” sună bine, acesta este un concept nerealist şi irealizabil datorită primului cuvânt, care este incompatibil cu celelalte două şi de aceea nu sunt un “fan” al sintagmei “Dictatura Bunului Simţ”!...

În primul rând pentru că nu avem un “Cod al Bunului Simţ”. Omenirea s-a îngrijit să avem un “Cod al bunelor maniere”, scris frumos şi cu bune intenţii pentru a reglementa eleganța relaţiilor dintre componentele societăţii civile, fie ele persoane fizice sau juridice. Este un lucrare foarte bună, împărţită pe capitole şi domenii de activitate umană, o operă “de imagine” care arata măreţia fiinţei umane, dar care este ca un acoperiş frumos şi trainic pe o casă fără temelie şi cu pereţii şubrezi... De ce spun asta? Pentru că regulile bunului simţ s-au transmis din generaţie în generaţie şi au ajuns la noi sub formă de obiceiuri şi cutume, dar “câte bordeie atâtea obiceie”... Nu avem nimic scris în acest sens şi o consecinţă a acestui fapt este aceea că unele “prevederi” care se aplică conform tradiţiilor în unele regiuni sunt considerate inacceptabile în altele!
Pe de alta parte sunt completamente de acord cu afirmaţiile care încearcă să demonstreze lipsa de democraţie din societatea actuală.
Dar să vedem mai întâi ce înseamnă democraţie!

DEMOCRAŢIE ~i f. 1) Formă de organizare și de conducere politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democrația; G.- D. democrației; Sil. - Ți-e] /<fr. démocratie
Sursă: Dex on line: NODEX |

Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. (Sursă: Wikipedia)

Să rezumăm: Avem ”Demos-Kratos” care înseamnă puterea poporului, ce exprimă voinţa poporului.
Regula de aur a democraţiei este aceea că: “minoritatea se supune Majorităţii”!
Există o unitate de măsură a voinţei poporului: şi aceasta este “Votul”.
Majoritate înseamnă 50% + 1vot.
Odată adoptată prin vot şi exprimată deci de către o majoritate, voinţa poporului devine LEGE şi devine obligatorie pentru toţi inclusiv pentru cei care au avut o părere contratrie pentru că: “Vox populi, Vox Dei!”
Dacă cei 50% minus 1 vot, nu sunt de acord, nu au decât să-l convingă pe acel ”1” să-şi schimbe părerea în favoarea lor, pentru a avea câştig de cauză şi a impune astfel o nouă “Vox Popului”!...

Democraţia exprima esenţa libertăţii. A libertăţii de gândire, a libertăţii de exprimare şi a celei de acţiune. Dar democraţia nu înseamnă libertatea oricărei persoane de a face orice conform bunului plac (de bunul simţ nu se pomeneşte în definiţiile prezentate mai sus). Democraţia spune că ai libertatea să faci orice vrei cu condiţia ca ceea ce faci să nu dăuneze libertăţilor mele.

Să vedem acum ce înseamnă dictatura:

DICTATÚRĂ, dictaturi, s. f. = Instituție politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi și adesea bazată pe violență. Sursă: DEX '98 |
Prin dictatură se înțelege un regim politic în care societatea nu mai dispune de mecanisme capabile să controleze puterea politică și, prin urmare, un popor este condus forțat de către o persoană, un partid, sau un grup de oameni.
Dictaturile de regulă nu țin cont de drepturile omului, scopul lor fiind menținerea puterii.
Spre deosebire de democrație, în dictaturi nu există alegeri libere, nici opoziție recunoscută de către putere.
(Sursă: Wikipedia)
Dacă dictatura înseamnă impunerea voinţei unui dictator tuturor celor din jurul său, fără a ţine seama de părerea nimănui, înseamnă că în vremurile de dinainte exista un singur dictator clar, cu nume şi prenume, care-şi impunea voinţa. A lui și a familiei sale.
Astăzi, marea majoritate a conaţionalilor noştri înţelege democraţia ca pe libertatea de a face ceea ce-i duce capul: nimeni nu mai ţine cont de nimic, nimeni nu mai asculta pe nimeni, nimeni nu mai da crezare nimănui, nimeni nu mai are ruşine de nimic şi mai ales, nimănui nu-i pasă că face rău aproapelui său. Aşadar în România există astăzi circa 22.000.000 de dictatori anonimi. Dar cum democraţia se sfârşeşte acolo unde libertatea ta încalcă sau obturează libertatea mea şi cum în fiecare zi suntem supuşi sistematic unor strâmtorări şi încălcări mai mult sau mai puţin fragrante ale libertăţilor de exprimare şi de acţiune, e clar pentru oricine că puterea nu mai aparţine demult poporului şi deci că nu mai avem argumente să definim societatea actuală ca fiind una democratică.

Una din cauzele pentru care s-a ajuns aici este aceea că suntem deficitari la explicarea normelor de conduită în societate, şi mai ales la explicarea importanţei lor. Am citit cu ceva timp în urma opiniile unei reputate doamne cercetător în domeniul sociologiei, care era de părere că norma, fără a fi explicată, nu are nici o şansă de a fie acceptată şi aplicată.
De aceea cred că una din pietrele de temelie ale formării şi funcţionarii oricărei comunităţi umane ar trebui să fie explicarea rolului şi rostului normelor şi legilor într-o societate civilă.

Este absolut clar şi perfect normal că o lege nu poate să satisfacă absolut toate dorinţele, necesităţile şi exigențele fiecărei persoane în parte. Este însă rolul societăţii în ansamblu, să găsească o cale de mijloc, să întocmească şi să adopte acele norme, acele reguli şi legi de comportament social care să întrunească condiţiile satisfacerii exigențelor unui număr cât mai mare dintre membrii ei şi să beneficieze astfel de un consimţământ cât mai extins.
Democraţia se bazează pe acceptarea conştientă a acelor reguli care fac posibilă convieţuirea în sânul unei comunităţi. Regula de temelie a democraţiei este aceea conform căreia minoritatea se supune majorităţii. În consecinţă acest set de norme, de reguli şi de legi, vor trebui mai întâi întocmite, apoi dezbătute şi supuse sufragiului universal spre aprobare prin votul majorităţii. Şi cu cât este mai mare majoritatea cu atât aceste norme au şansa unei aplicări mai extinse şi mai puternice. Odată adoptate prin votul majorităţii, ele devin obligatorii pentru toţi componenţii acelei comunităţi.

Şi iarăşi revin la problema educaţiei. Va trebui ca de mici să ni se spună şi să ni se explice, pas cu pas, pe măsură învăţării lor, importanţa respectării normelor de conduită. Va fi însă foarte dificil ca aceste norme să ne fie explicate de către cineva, care nu respecta în persoană aceste reguli. Şi atunci ne aflăm într-un cerc vicios. Trebuie să facem ceva pentru a sparge acest cerc şi sunt de părere că societatea trebuie să se pună de acord şi să stabilească un moment zero, un moment al unei amnistii generale şi nu mă refer la infracţiunile de drept comun sau la cele criminale. Ci mă refer la o amnistie în ceea ce priveşte comportamentul social, în sensul de a nu ne mai reproşa unul altuia comportamentele anterioare adoptării normelor acestui “Cod al Bunului Simţ”, care va trebui să aibă în centrul atenţiei grija pentru confortul social al persoanei umane.

Şi iarăşi sunt de părere în ciuda aparenţei şi a normelor democratice, ca această discuţie trebuie să înceapă de sus în jos. Acest proces de educare trebuie să înceapă cu o autoimpunere începând de la cele mai înalte capete luminate ale ţării, de la cele mai înalte personalităţi instituţionalizate sau nu, pe care le-a produs naţia română: cercurile academice şi cercurile universitare, inclusiv cele private, pentru că dacă se tratează de un moment zero acesta trebuie să se manifeste în toate domeniile şi în toate direcţiile. Dacă o să ne pierdem timpul şi o să ne împiedicăm la fiecare pas de prejudecăţi, de tipul tu eşti privat iar tu toci banii publici, nu o să se ajungă nicicând la un compromis aplicabil. Şi cred că tocmai acesta este unul dintre motivele cele mai grele pentru care nu reușim să facem marea conciliere.

Am găsit chiar pe acest forum ca şi pe altele din spaţiul on-line, normele de purtare a unui dialog public echilibrat şi civilizat, ale căror baze s-au pus la începutul secolului în cercurile universitare de la Oxford. Ar trebui să încercăm să le respectăm şi să impunem respectarea lor în societate.
Va trebui să ţinem cont de ceea ce spune o persoană şi nu de ceea ce este sau a fost persoana respectivă, de unde provine sau ce curriculum are. O idee este valoroasă prin utilitatea, aplicabilitatea şi importanţa ei pentru societate şi nu prin calitatea emiţătorului.

Odată acceptate la un anumit nivel aceste reguli ar trebui găsite şi instruite persoanele capabile să coboare cu aceste norme până la baza societăţii și să le explice.
Şi din nou susţin că nu putem să încredinţăm această misiune unor persoane care nu sunt în primul rând ele convinse de utilitatea şi importanţa acestor norme şi care în consecinţă nu sunt ele însele dispuse să le respecte. Astfel de persoane nu pot fi convingătoare şi nu pot avea rezultatele scontate.
Nu mai putem continua la infinit cu aplicarea șmecherească a zicalei tradiţionale conform căreia trebuie să faci ce zice popa şi nu ceea ce face el. Pentru mine, şi ca mine pentru mulţi alţii, ”popa” care nu face ceea ce zice este egal cu zero şi poate să se ducă acasă. Puterea exemplului personal înainte de toate. Degeaba îi vei explica unui copil că este imoral să furi dacă el te vede în fiecare noapte că te întorci cu traista plină de hoţii. Importanţa unui moment zero este cred clară pentru toată lumea: apa care a trecut nu se mai întoarce la izvoare. Nu spun că o să fie uşor dar că este absolut necesar.

Avem un exemplu în Europa: toată lumea îi apreciază pe nemţi, pentru seriozitatea, pentru eficienţa, pentru calitatea produselor nemţeşti. Şi nu cred că nu există uscături şi printre nemţi, dar nu dau nota dominantă. Şi nota dominantă a imaginii germanilor în lume este cea de eficiență, de ordine, disciplină, calitate, corectitudine, hărnicie. Şi aici nu vorbim de o acţiune de propagandă, nu vorbim de eficienta unei acţiuni de marketing social sau politic, ci despre o percepţie pe care nemţii ne-au indus-o pe merit, prin comportamentul lor şi mai ales prin rezultatele acţiunilor lor, de-a lungul timpului: dacă eu mă sui într-o maşină nemţească în care mă simt confortabil şi în siguranţă şi merg cu ea un milion de km fără reparaţii costisitoare şi cu un minim efort de întreţinere, nu am cum să-mi fac o impresie negativă despre cei care au construit-o. Riscă cineva să scrie rânduri asemănătoare despre tradiţionala noastră Dacie? Fie ea şi Logan sau Duster? O să-mi spuneţi: “Da, dar cât costă o maşină nemţească?”. Costa atât cât merită! Trebuie să înţelegem că nu putem să ne comportăm ca românii şi să trăim ca nemţii! Suntem prețuiți atât cât merităm...

Revenind la ideea iniţială care m-a determinat să dau exemplul cu nemţii, cred că o să fie necesară o extensie a acestor reguli cel puţin la nivelul întregului continent. Şi iarăşi: nu ai cum să impui o regulă pe care tu însuţi nu o respecţi! Aşa cum nemţii au ”tupeul” să ceară respectarea unor norme precise de disciplină financiară şi de comportament economic, tot aşa ni se va permite şi nouă să impunem la nivel european anumite norme dovedit eficiente prin aplicarea şi respectarea lor în România.

“Optimiştii” or să-mi reproşeze imediat că ar fi cazul că noi să adoptăm reguli din comunitatea europeană şi nu invers.
Eu susţin că Bunul Simţ nu are naţionalitate; suntem cu toţii fiinţe umane şi ceea ce deranjează un român deranjează şi un neamţ, un englez, un francez şi chiar un rus... Şi aici nu mă refer la chestii minore de genul anumitor tradiţii care fac parte din cultura unor zone ale europei în timp ce în alte zone pot fi considerate adevărate ofense. Mă refer aici la chestiuni de ordin general, la chestiuni care privesc demnitatea, calitatea vieţii şi confortul social al persoanei.

În momentul în care vom avea pregătit acest set de norme şi de reguli, următorul pas absolut necesar va fi o acţiune de conştientizare, de explicare a utilităţii şi de transformare a lor în obiceiuri de comportament cotidian. În acest mod, la sfârşitul acestui proces, chiar dacă o persoană nu va fi capabilă să dea o anumită definiţie a unui termen sau a unei reguli, va şti cu siguranţă să o aplice în mod conştient, convinsă fiind de utilitatea acelei norme, şi de consecinţele negative la care se expune în persoană sau la care îi expune pe alţii prin nerespectarea ei. Si va fi convins și de justețea sancțiunilor ce le va primi în caz de încălcare.

Dau un exemplu banal: scuipatul pe jos. Degeaba îi vei explica unui “flegmatic” că nu-i frumos, nu-i elegant acest gest; dacă ai să-i argumentezi însă această interdicţie conştientizându-i pericolul la care se expune o rudă apropiată, chiar propriul copil, care intră în contact cu saliva unei persoane eventual bolnave, şansele de reuşită vor creşte notabil.
La fel şi cu aruncatul hârtiilor sau a mucurilor de ţigară pe jos: degeaba îl vei trage de mânecă pe un “necioplit” reproşându-i că hârtia aruncată de el pe jos strică imaginea ambientului, că arată ca o pată pe obrazul oraşului. Avem toate şansele să ne trezim cu replici la care nici n-am visat sau chiar mai grav cu o pată vânătă cât se poate de reală pe obrazul propriu... Dacă însă cineva i-ar fi explicat la timpul potrivit că o hârtie pe jos necesită un efort financiar de curăţare din partea primăriei care îl va recupera prin creşterea impozitelor locale care îi vor afecta în mod direct şi serios chiar propriul buzunar e posibil ca acesta să caute totuşi un coş de gunoi...

Acestea sunt argumentele prin care susţin o democraţie asumată in mod conştient şi nu o dictatură impusă a bunului simţ."
Cu stima ,respect si consideratie

[peterneamt]

Nu vreau să fac teoria....Părerea mea este că sunt atât de corect că pot fi considerat prostul proştilor:
1. În noaptea revoluţiei am fost la dreapta lui Tudor Gheorghe în balconul prefecturii,..... dar când generalul Roşu m-a făcut să înteleg că de fapt e vorba de trădare de ţară am refuzat să fiu revoluţionar, renunţând la tot ce însemna asta....
2. Mă simt discriminat în ţara mea unde minorităţile au mai multe drepturi decât majoritatea ( vezi admiterea în facultăţi, ajutoarele sociale, etc.)
3. Mă irită faptul că televiziunile promovează analfabeţii, inculţii, curvele, nebunii şi iau în derâdere patriotismul, naţionalismul , respectul de om şi de Divin....
4. Când văd poliţişti ce fac contrabandă ,ce ia mită, ce au palate şi maşini de lux.........mă înfurii.
5. Când văd că tot sistemul bugetar e construit pe corupţie mă revolt.
6. Când văd cine ne reprezintă ţara fie ei euro-parlamentari sau aleşi mă resemnez.......

[mircea.costache]

Peterneamt scrie:
Citez:
"Nu vreau să fac teoria....Părerea mea este că sunt atât de corect că pot fi considerat prostul proştilor:
1. În noaptea revoluţiei am fost la dreapta lui Tudor Gheorghe în balconul prefecturii,..... dar când generalul Roşu m-a făcut să înteleg că de fapt e vorba de trădare de ţară am refuzat să fiu revoluţionar, renunţând la tot ce însemna asta....
2. Mă simt discriminat în ţara mea unde minorităţile au mai multe drepturi decât majoritatea ( vezi admiterea în facultăţi, ajutoarele sociale, etc.)
3. Mă irită faptul că televiziunile promovează analfabeţii, inculţii, curvele, nebunii şi iau în derâdere patriotismul, naţionalismul , respectul de om şi de Divin....
4. Când văd poliţişti ce fac contrabandă ,ce ia mită, ce au palate şi maşini de lux.........mă înfurii.
5. Când văd că tot sistemul bugetar e construit pe corupţie mă revolt.
6. Când văd cine ne reprezintă ţara fie ei euro-parlamentari sau aleşi mă resemnez....... "
/quote]
Buna seara! Sa traiesti.
Iti recapitulez,fara trufie,si fi atent.
Catalin incerc ca la pagina mea sa raspund oricui posteaza.Asta cat timp ma aflu la Craiova si nu la citez: "siguranta si incredere;in slujba cetateanului".Ma voi chiar ii credeti? Nu este discreditare.Am acest drept. DA. Pentru ca dreptul nu ti-l da NIMENI. TREBUIE SA FI DREPT.
Au, stai ca ma departez de ce voiam sa-ti postez.
Ma bucur sa vad ca TACI.Ma intristez sa observ ca nu intelegi mai nimic.Sa mai vorbim de explicatii.Dupa o virsta ai sa poti oare?
Chiar ai puterea sa accepti sau nu ce este al meu?Pe bune.Atentie!
Te pup...?
Cu respect.

[mircea.costache]

Buna seara tuturor.Am onoarea sa va salut.Sa traiti.
LA MULTI ANI !
Este cel mai minunat dar de la Dumnezeu.
V-il daruiesc la inceput de an tuturor care imi vizitati pagina cit si celor care nu ati auzit de mine.
Cu stima respect si consideratie.

[modigliani]

Punctcostacke , ti l-am descris pe Maneloid2006 ..... Nu vii sa impartasim impresii ?
Hai , te rog ..... Macar anu' asta !

[mircea.costache]

Buna seara!
Mi-ai bagat de toate.Te citez : "punctcostac(K)e.
Nu mai raspund la provocari.
Ai dreptate macar anul asta.Dar eu am spus ca il IUBESC pe 2006 daca accepta.O iubire neacceptata este VIOL.In rest multumesc lui Dumnezeu pentru bunatatile LUI cele pamintesti.
Cu respect

[modigliani]

..... eu am spus ca il IUBESC pe 2006

Ia-l de nevasta ! ( io , din contra , raspund la provocari . Cand acestea nu exista ..... fac pe dracu-n patru si mi le creez ! )

Un an mai bun , cu mai mult discernamanat !

[State]

Dar eu am spus ca il IUBESC pe 2006 daca accepta.

Ai "fetisuri" cu Gogoasa ?

[paul]

Dar eu am spus ca il IUBESC pe 2006 daca accepta.

Ai "fetisuri" cu Gogoasa ?

Majestatea Voastra (M.S.) permiteti sa le raspund eu colegilor Modigliani si State ??? Nu ca Majestatea Voastra n-ar fi capabila, dar ...
"Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece ...
Iar eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si ... rece "

[modigliani]

Majestatea Voastra (M.S.) ....

Nah , mah , nah !!! Care ziceai ca de ce-l iubesc io p-asta ?
Pai care mai era in stare sa dibuie initialele alea cu sensul ala ???

Paule , ..... esti King !

"Maiestatea Sa .... Costache !" ..... Pai puteam sa ma gandesc 100 de ani , si nu "bateam" acolo !!!

[State]

Majestatea Voastra (M.S.) permiteti sa le raspund eu colegilor Modigliani si State ??? Nu ca Majestatea Voastra n-ar fi capabila, dar ...
"Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece ...
Iar eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si ... rece "

mirceapunctcostache bag seama ca este cineva care te intelege.

[mircea.costache]

Majestatea Voastra (M.S.) permiteti sa le raspund eu colegilor Modigliani si State ??? Nu ca Majestatea Voastra n-ar fi capabila, dar ...
"Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece ...
Iar eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si ... rece "

mirceapunctcostache bag seama ca este cineva care te intelege.

Am onoarea sa te salut.
Sarut-mina multumesc.
Pentru mine esti mare.Sa citezi din Eminescu nu-i la indemina oricui.
Cu stima si consideratie

[mircea.costache]

Buna seara tuturor.
Ma sincer ati fost bucuria mea de sfirsit de an.Sincer va multumesc frumos.PAULE repet pentru mine esti MARE MARE MARE . Citat sa mi se potriveasca nici ca puteai gasi.
Cum as putea sa va bucur si eu?
Sunteti oameni si nu DOMNI.
Hai sa postez doua strofe si ficare sa aleaga.
Citez din M.S.:
"In focul credintei sta puterea celui
Care cu putere aprinde
FOCUL SFINT al credintei"

"Hai mindruto la piriu
Sa-ti arat naravu meu
Sa ma rog la Dumnezeu
Sa iubesti doar cei al tau
Sa poti dar sa daruiesti
VIATA sa pecetluiesti"
Va pup si va iubesc.
P.S. Nu mergeti prea departe ca va rataciti.Nu sunt pe invers.Sunt heterosexual.

[mircea.costache]

Buna seara tuturor.La multi Ani !
Pentru ca s-a facut referire la M.Eminescu
Citez site Ion Coja
"Natura poporului, instinctele si inclinarile lui mostenite, geniul lui, care, adesea, nestiut, urmareste o idee pe cand tese la razboiul vremii, acestea sa fie determinante in viata unui stat, nu maimutarea legilor si obiceielor straine. Deci, din acest punct de vedere, arta de-a guverna e stiinta de-a ne adapta naturii poporului, a surprinde oarecum stadiul de dezvoltare in care se afla si a-l face sa mearga linistit si cu mai mare siguranta pe calea pe care-a apucat. Ideile conservatoare sunt fiziocratice, am putea zice, nu in senzul unilateral dat de d-nul Quesnay, ci in toate directiile vietii publice. Demagogia e, din contra, ideologica si urmareste aproape totdeauna realizarea unor paradoxe scornite din mintea omeneasca. Legile demagogiei sunt factice, traduse de pe texte straine, supte din deget, pe cand ele ar trebui sa fie, daca nu codificarea datinei juridice, cel putin dictate si nascute din necesitati reale, imperios cerute de spiritul de echitate al poporului; nu reforme introduse in mod clandestin, necerute de nimenea sau vulgarizate ca o marfa noua sau ca un nou spectacol, ca eligibilitatea magistraturii, pe care nimeni n-o cere. Masurile economice ale demagogiei sunt o maimutarie. Ii vezi creand drumuri noua de fier, tot atatea canaluri pentru scurgerea industriei si prisosului de populatie din strainatate, pe cand adevarate masuri ar fi acelea menite a dezvolta aptitudinile cari sunt in germene in chiar poporul romanesc”. (Mihai Eminescu, Ceea ce dă guvernului…, Timpul, 1 aprilie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 87)

“Capitalul, cel puţin cel imobiliar, avea înainte un caracter istoric, tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, care neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere, n-ar fi îngăduit să i se exploateze ţăranii de către slugile lui. Astăzi capitalul e impersonal. O moşie străveche (în sens larg un activ, indiferent de natura lui: productivă, comercială etc. n.n.) încape pe mâna unui străin de origine, care caută să scoată lapte din piatră. Puţin îi pasă de soarta lucrătorului, de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce vinde sau arendă altuia moşia. Lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate dintre Cariadgii şi Basmangii (alcătuite din elemente neromâneşti n.n.) lipsa de simţ istoric şi naţional, ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini, în care toată organizaţia (organizarea socială n.n.) s-a făcut (a fost făcută n.n.) în favorul străinilor, pentru a le face traiul cât mai neted şi mai moale în ţara nimănui, căci numai firma (denumirea-i n.n.) mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşează în ţară. Cu timpul vor deveni, poate, buni cetăţeni ai acestui stat. Dar, ca de dragul lor, să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai (care sunt – cu toatele, indubitabil şi aproape în exclusivitate – apanajul elementelor de origine străină n.n.) să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e de neauzit şi de neînţeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipt. Totul e străin acolo, afară de mizerie. Numai ea e naţională, egipteană”. (Mihai Eminescu, Economiştii observă…, Timpul, 10 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 238, 239)

“La noi, în ţara absolutei libertăţi, este( cu putinţă, ca lucrătorul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care Scriptura îl asigură până şi animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă maşină, ca unealtă pentru producere, este, întâi, tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci, vita de muncă se cruţă la boală, i se măsură puterile, nu se încarcă peste măsură, pierderea ei e egală cu cumpărarea unei alteia, încât interesul bine înţeles al proprietarului este cruţarea. La om lucrul se schimbă. Poate să se stingă în bună voie, se va găsi, totdeauna, altul la loc, căci, nevoia e o dăscăliţă amară, care primeşte orice condiţii”. (Mihai Eminescu, Robie modernă, Curierul de Iaşi, 12 decembrie 1876, în Opere, vol. IX, pag. 286)

“Un popor, oricare ar fi el, are dreptul a-şi legiui trebuinţele şi tranzacţiunile ce rezultă neapărat din acele trebuinţe, reciprocitatea relaţiunilor sale; într-un cuvânt: legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât din el însuşi”. (Mihai Eminescu, Echilibrul, Federaţiunea, 22 aprilie, 4 mai 1870, în Opere, vol. IX, pag. 93)

“Avem la datorii: o jumătate de miliard de franci datorie publică, o scădere regulată atât a muncitorilor agricoli cât şi a breslaşilor, o despoiate mai neîndurată a ţăranului, ba sărăcirea claselor de sus, produsă prin sărăcirea generală, iar negoţ şi meserii în mâni străine.
Am admis legiuiri străine? Ei bine nu le-am admis pentru român, cu trebuinţele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânselie. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare. [...]
Statul e azi maşina, prin mijlocul căreia cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici. Iată la ce hal am ajuns cu suveranitatea poporului, liberatea, egalitatea şi fraternitatea. Apoi bune sunt? – Bune, numai au un cusur: Nu se potrivesc”. (Mihai Eminescu, Scrieri politice)
Sursa: Front Press"
Cu respect.