de mellis » 05 Feb 2015, 12:22
Maurice MAETERLINCK, roiul:
"
Şi cu toate acestea, atracţia pare de neînvins. E beţia sacrificiului, inconştientă poate, poruncită de vreun zeu, este sărbătoarea mierii, este izbînda rasei şi a viitorului, este singura zi de bucurie, de uitare, de nebunie, este singura duminică a albinelor. E, în acelaşi timp, după cum s-ar crede, singura zi în care mănîncă pe săturate şi cunosc din plin gustul minunat al comorii pe care o strîng. Ele au înfăţişarea unor sclave dezrobite şi duse dintr-o dată într-o ţară plină de veselie unde găsesc desfătarea. Ele îşi ies din fire, nu se mai stăpânesc. Ele, care nu fac niciodată vreo mişcare neho-tărîtă sau de prisos, se agită acum, ies, intră, ies din nou pentru a alarma pe celelalte surori, căutînd să vadă dacă regina este gata, pentru a nu le înşela aşteptarea. Acum zboară mult mai sus ca de obicei şi fac să vibreze totul în jurul prisăcii, pînă la frunzele copacilor. Nu mai au nici teamă, nici griji. Nu mai sunt nici sălbatice, migăloase, bănuitoare, supărăcioase, războinice sau neîmblînzite. Omul, stă-pînul lor neştiut, pe care nu-l cunosc niciodată şi care nu izbuteşte să le stăpînească decît respectând toate obiceiurile muncii lor, respectând toate legile lor, urmînd pas cu pas cărarea trasată in viaţă de inteligenţa lor Îndreptată mereu spre binele zilei de mîine şi pe care nimic n-o tulbură din mersul ei, acum, omul poate să se apropie de ele, poate sfâşia perdeaua caldă şi aurie pe care o formează in juru-i vârtejul lor asurzitor, le poate lua în mână, le poate aduna ca pe un ciorchine; sunt aşa de blînde, aşa de inofensive, ca libelulele sau fluturii şi în această zi fericită, nemaiavînd nimic, încrezătoare în viitor, ele se supun oricui şi nu se ating de nimeni atîta timp cât văd regina în mijlocul lor.
"
Sa mergem inainte, ca inainte era mai bine...