Preluare de aici
Strict autentică:
Am să evit să dau nume sau localități, dar pe asta trebuie să vi-o spun …
O familie de români a ales să locuiască într-o zonă de ferme. Proprietatea a fost până anul trecut neîngrădită. Pe ea trece un râu străjuit de copaci umbroși. ,,Rednecks“, adică fermierii săraci și nu tocmai educați din zonă, călcau proprietatea venind să facă baie și să bea bere. Câteodată erau nu numai gălăgioși, ci și ostili.
În ziua aceea, femeia era singură acasă. Bărbatul era la multe mile depărtare cu stupii așezați într-o livadă pentru polenizare. Bineînțeles că alți stupi erau acasă, destul de mulți pentru că familia de români trăiește din acest fel de contracte cu crescătorii de fructe.
Vizitatorii nepoftiți au devenit obraznici. Femeia s-a simțit în pericol. Ce să facă? L-a sunat repede la telefonul mobil pe soțul ei. Acesta s-a gândit puțin și i-a venit o idee.
,,Ia pușca cea mare. Du-te la fereastră și trage în stupul care este cel mai aproape de ei.“
,,Poc!“
Alicele au făcut țăndări lada stupului, iar albinele, turbate au roit puțin în jur să vadă cine le este dușmanul, iar apoi s-au aruncat bezmetice asupra celor aburiți de băutură. Să te ții dans! Să te ții fugă! Să vezi ce salturi au făcut în apă ca să scape de miile de ace pornite năvalnic spre ei …
Și s-au dus, s-au tot dus și … până azi, nu s-au mai întors.
Nu-i rău să ai albine la îndemână, … dar îți trebuie și o pușcă pe aproape și o soție pe care s-o înveți din timp cum se trage la țintă.
Da, n-a fost păcat de stup? Proprietarul ne-a spus că n-a fost nici o pagubă. Are lăzi destule, iar albinele nu pleacă niciodată departe și vin întotdeauna înapoi, acasă.