cristi_vidican scrie:Concluzia după un sezon...
Regina (carnica insemniată cu caucasica) am primit-o anul trecut prin iulie.
...- nicio tendință de roire. Foarte, foarte puține poterașe (de jucărie).
Nu i-am luat nicio ramă cu puiet. Doar i-am dat spațiu și rame la clădit (la salcâm).
...
Am zis în mai că dacă toți stupii mi-ar fi așa, nici nu m-aș uiata la BK.
Pot spune ca am avut o experienta similara cu o combinatie din 2 regine de Carnica (mama de regine si bunica de trantori) in urma inseminarii artificiale. S-a facut o serie de peste 20 de regine surori cu trantori « frati » (in august 2015, personal mai am 3 din respectiva serie). Alte serii/combinatii n-au fost total fara roire.
In schimb o serie de regine surori cu respectivele inseminate si cu mamele trtantorilor, imperechiate liber au manifestat instinct de roire.
Din punct de vedere al agresivitatii, la cele inseminate am putut lucra la orice ora din zi sau noapte FARA FUM si fara protectie.
In schimb la seria de imperechiate liber doar la cateva – foarte putine si doar uneori.
Am pornit pe ideea de a gasi linii de Carnica fara instinct de roire. Si combinatia de care va vorbesc s-a comportat ca si « albina ideala » si « daca as reusi sa perpetuez caracterele ei, nu mi-ar mai trebui alte rase », dar inca nu stim in ce combinatii se poate perpetua si fixa acest comportament.
Tot initial mi-am propus ca in caz de esec pe « carnica fara roire » sa incerc sa caut in cadrul rasei Buckfast variante fara roire si cu o buna prezervare a rezervelor pe stationar alaturi de o buna iernare.
O prima concluzie a fost ca trantorii au o importanta covarsitoare in comportamentul albinelor.
Anul acesta am reusit sa improvizam o statiune de imperechere izolata la munte la peste 6,5 km de cea mai apropiata stupina. Personal am obtinut peste 30 de regine Carnica F0 cu o linii succesive de trantori in 2 serii si impresia este deosebit de buna pana acum (blande si unforme, bine organizate) – totala confirmare a acestei prime concluzii. Sper ca bunele impresii sa se pastreze si dupa culesul de salcam – poate o parte dintre ele vor ajunge mame F0 de regine in alte stupine.
Putinele familii de Buckfast pot spune ca mi-au desfiintat unele preconceptii. Nu e nici cea mai blanda, dar e mult mai blanda decat majoritatea localnicelor ; nu e nici cu « oua ca mitraliera », dar produce colonii « sanatoase ». N-am avut de la ele nici productii cu diferente spectaculoase fata de Carnica, dar au stat foarte bine cu productia. Desi au existat si cateva familii (sub 20% dintre ele) care au intrat in friguri, situatia este totusi mai mult decat multumitoare. In mare, impresia a fost foarte buna.
O alta constatare este ca albina din punct de vedere al vitalitatii adultelor (exceptand fenomenul trantorilor diploizi – puiet pestrit din consangvinizarile foarte intense), e foarte rezistenta la cosangvinizare, atat Carnica, cat mai ales Buckfast-ul.
Din punctul meu de vedere, atuul cel mai mare la rasa Buckfast este avansul genetic in munca de obtinere a unor albine cu rezistenta la Varroa. Pasii care i-au facut echipele care lucreaza la acest proiect sunt foarte mari si nu se poate aprecia importanta lor decat raportat la pagubele enorme pe care le face acest parazit si la capacitata lui de a deveni tot mai distructiv. – Sau vazand pe viu diferentele dintre o familie rezistenta si una « clasica » netratate.
Se pare ca acest aspect va face pe viitor o diferenta mare intre linii si intre rase din punct de vedere al succesului economic.
O mare nemultumire este lipsa de semnale din partea adeptilor albinei locale in privinta imperecherilor controlate, inseminarilor, testarilor, constituirii organizate de scheme de imperechere si de pedigree-uri, a comunicarii rezultatelor intr-un limbaj clar si fara falsuri. Actiunea de pastrare si ameliorare la ORICE rasa necesita implicare activa, nu pasivitate, defensiva, cautare de vinovati. Fara actiune bine condusa, orice rasa degenereaza si se salbaticeste.