In comunism nu exista libertatea cuvantului!
Acum, ca e democratie, Comunistul isi poate spune parerea. In comunism NUMAI EL isi poate spune parerea!
Rezultatele economice s-au dovedit falimentare in comunism. Degeaba imi spune comunistul despre maretele realizari cand n-ai ce pune pe masa, frig in case, apa caldicica doar cateva ore din cand in cand, curentul se opreste zilnic si un pachet de tigari, un sapun sau o pasta de dinti reprezinta valuta forte.
Necalificatul avea 1450 lei si zahar 9 lei, ulei 7 lei, benzina 10 lei, carne cu os si grasime parca 28 lei. Salam italian 30 de lei.
Auzi pe cate unul ca avea de toate. Ori minte, ori avea surse de aprovizionare pe sub mana. Oamenii regimului aveau conditii ceva mai bune, dar nu omul de rand.
Un banc interzis pe vremea ceea:
La un chef o dama bine, dupa ce adoarme matol curtezanul, intreaba pe cineva:
- Bai, asta chiar e macelar, cum spune?
- Ei ash, e un parlit de inginer, dar asa se da el mare cand se imbata.
Cenzura cat incape. TV un singur post cateva ore pe zi in care se lauda comunismul. Carti interzise, filme interzise, oameni marginalizati din motive religioase, batuti sau impuscati cei care erau prinsi incercand sa evadeze din lagarul comunist. Femei batute in caz de avort, pasarica obligatoriu la control pentru depistarea gravidelor... asta a fost viata in comunism. Ne-am straduit sa ne indulcim supravietuirea, dar sa nu ne furam caciula. N-am murit -unii au platit cu viata- dar nici viata nu era.
In rest, o utopie. Un vis frumos, dar o realitate mizera. Puterea concentrata in mainile catorva si acoliti rasplatiti mizer si simtindu-se mici dumnezei.
Daca Donbazil chiar crede crestineste in utopia numita comunism, e un visator.
Daca tanjeste dupa vremea cand era un mic dumnezeu... e omeneste, dar sper ca astfel de vremuri sa nu mai existe.
Nimic din ce-i uman nu imi e strain. (S. Freud)
Abia am timp sa ma mir ca exist...(N.Stanescu)