Pornind de la ce spunea IG aici, aș vrea să discutăm un subiect mai lighte sau poate nu.
Vine o vreme când arcurile slăbesc, balamalele scârțâie, dinții au pauză, lipsă, gaură, iar ceața se pune pe ochi și nu se mai ridică...
Am văzut la vechii apicultori că au ținut de stupi până chiar nu au mai putut.
Bunicul meu n-a fost mare apicultor, dar după ce el a murit a lăsat stupi în grădină.
S-a asigurat la un moment dat că stupii mei ajung în grădina mea, și bine-a făcut.
Stupii care i-a lăsat au dispărut în următorii 2 ani pt că n-a mai fost cine să-i iubească.
Vine o vreme când nu mai poți. Te poți desprinde de stupi? Parcă nu-ți vine să crezi că nu vei mai avea albine în curte.
Discuția poate și vira spre ucenicizare.
Ar trebui stuparul să aibă ucenici din jur?
fondurile, și nu doar ele, fac în așa fel ca fiecare localitate să aibă stupi.
Partea bună e că și dacă murim noi, și după ce murim, există viață pentru albine.