Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[Mircea_63]

Topic izvorat in urma opiniei parintelui Paul, tata responsabil, care s-ar simti vinovat in eventualitatea unui esec al fiului. Admirabil! Numai ca postarea cu pricina este un raspuns la intrebarea:
Esti copilul lui Dumnezeu?

Crestini fiind, Dumnezeu este Tatal Ceresc. Il putem lua ca model de parinte?
Ne numim Copii lui Dumnezeu!
Cati dintre copii si-ar dori cu adevarat un tata ca El, presupunand ca nu ar avea avantaje celeste, ci ar fi muritori de rand?

Daca noi am considera ca esecul copiilor este esecul nostru, ne-am considera ca fiind mai responsabili decat Dumnezeu? Sau si El considera esecul nostru ca fii, ca fiind esecul Lui? Dar in acest ultim caz, putem accepta ca Dumnezeu poate esua, ceea ce deja suna a blasfemie!?

[mircea]

Nu trebuie să ne fie rușine să ne mărturisim credința noastră căci Domnul a zis: dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 10:33) Și mai este scris: după cum zice Scriptura: "Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine." (Romani 10:11) Deci nu trebuie să ne temem de nimic și nici nu trebuie să ne sfiim să facem cunoștință între noi. Fie ca Bunul Dumnezeu să ne ajute la orice gând bun și la orice lucrare bună! Simțiți-vă liberi să scrieți despre orice doriți în limitele voii Domnului. Ar fi frumos poate să ne scrieți cum vă numiți, de unde sunteți, cum ați venit la Domnul, cum vă descurcați în apicultură în țara și zona voastră de trai. Să ne auzim de bine! Fiți binecuvântați de Bunul Dumnezeu în duh, suflet, trup și cu butoaie pline cu miere!

Te salut Alexandre, eu sunt Paul .
Uite, eu nu ma lepad de Domnul inaintea oamenilor, nu ma lepad nici de credinta si nici de Biserica in care am fost botezat, cred in El, dar nu fac nimic din cele poruncite de El !!! Ce zici tu, ar trebui sa ma tem sau sa ma culc pe urechea ca-i suficient doar sa crezi si sa nu te lepezi ?
Dupa capul asta al meu zic ca-s si eu un copilas al Lui, ca doar nu m-a adus barza, doar ca-s copilasul ala ... defect. Cine-i de vina pentru esecul fiului, tatal sau fiul ? Eu unul imi asum esecurile fiului meu !

[cristi_vidican]

Da, subiectul este unul sensibil.
Cum văd eu treaba asta...
Dumnezeu când a creat omul, nu-l putea crea fără libertatea de a alege între bine și rău.
Lumea nu putea fi creată altfel.
Omul a ales. Știm ce a ales. Putea să nu aleagă așa? Eu zic că da!
Dar, răul este făcut.
Acum, din momentul acela, Dumnezeu s-a angajat în recuperarea omului.
Aici avem istoria mântuirii, care ajunge la Mesia, Isus Hristos.
Prin Isus Hristos, omul este restaurat și astfel, Dumnezeu a spălat ce omul, creația lui, a stricat.

Dumnezeu și-a asumat greșeala fiului său (Adam) și a pornit în reparare.

Întrebarea e pusă greșit, zic eu. Dumnezeu este părinte, fără dacă.

[Mircea_63]

Acel "daca" l-am pus nu pentru as pune la indoiala, pentru un crestin acel "daca"suna chiar ofensator la adresa convingerilor sale. L-am pus pentru a sublinia ca ESTE parinte.
Insa putem sa-L luam ca model de parinte? Cum abordam "meseria" de parinte prin prima asta?

[cristi_vidican]

Cum abordam "meseria" de parinte prin prima asta?

Am înțeles acum că acel „dacă” este de fapt „pentru că”
Atunci era ai bine să pui „Pentru că Dumnezeu este părinte”

Revenind la tema părintelui.
În copiii noștri ne dăm examenul vieții.
În meseria mea, la mine în denominație, este o condiție dificilă, aceea că nu poți să fi pastor dacă nu ești în stare să-ți conduci casa.
O condiție care nu întotdeauna este respectată, dar care i-a făcut pe unii colegi să-și dea demisia pentru că copiii au luat-o pe ulei.

Greu lucru, pt că la copil lucrezi mulți ani.

Problema e că nu lucrezi doar tu la educația copiilor tăi.
Influența din jur crește foarte mult în viața copiilor. Dar, eu sunt responsabil pentru ceea ce-i formează.
Așa că, nu-i pot lăsa la îndemâna oricui să-i formeze.
Așa a apărut ceea ce devine tot mai popular azi și în România - „homeschooling” școala acasă, lucru care și eu îl iau în considerare tot mai serios.
Asta pentru că dau socoteală de cum sunt copiii mei și dacă tot dau socoteală, nu pot să fiu indiferent.

[Mircea_63]

Pe Adam si Eva, la prima nesupunere i-a pasaportat din Rai cu tot cu urmasii ce aveau sa vina.
Cum procedam in caz de nesupunere?

[cristi_vidican]

Pe Adam si Eva, la prima nesupunere i-a pasaportat din Rai cu tot cu urmasii ce aveau sa vina.
Cum procedam in caz de nesupunere?

Dumnezeu le-a spus clar anumite lucruri, ca la copii.
Nu au ascultat, au suportat consecințele.
Dar, deși i-a scos din Eden, s-a ocupat de ei după aceea. Imediat le-a făcut haine.

Cum procedăm în caz de nesupunere?
Facem tot posibilul să avem o educație proactivă.
Dacă nu merge, trecem la cea reactivă.
Încercăm cât mai mult să anticipăm și să fim noi cu un pas în față, nu să reacționăm cu un pas după.

Am văzut asta la copiii noștri. Când copiii sunt mici, au nevoie de somn la amiază. Dacă nu dorm, spre seară nimic nu-i bine. Ei fac tot felul de prostii și noi reacționăm.
Așa că, știind că vom ajunge acolo, facem tot posibilul să nu ajungem acolo. Aici e înțelepciunea, în a fi proactiv.
Nu întotdeauna reușește, că avem de-a face tot cu oameni păcătoși, dar ajută mult.

[paul]

Topic izvorat in urma opiniei parintelui Paul, tata responsabil, care s-ar simti vinovat in eventualitatea unui esec al fiului.

Mircea, scuza-ma ca te-am lasat mai la urma dar m-a bagat seful cel mare in sedinta.
Doar o precizare si o intrebare ...
Precizare ... nu numai ca m-as simti vinovat ci mi-as asuma esecul !
Intrebare ... nu mai bine faceai topicul asta mai lumesc ? Pentru varianta ezoterica exista topicul lui Alexandru.
Nu stiu, zic si eu, poate-si mai faceau curaj unul sau altul sa ne impartaseasca din tainele abordarii educatiei si formarii ca OAMENI a copiilor nostri.

[cucubau]

Cum poate oare D-zeu sa accepte ca unii din fii lui sa fie chinuiti , jefuiti sau chiar ucisi de alti fi care la randul lor savarsesc aceste pacate.
Sl atfel spus cum poate D-zeu sa-si indemne fiii spre a pacatui, ca mai tarziu sa ii judece si sa ii pedepseasca pentru pacatele comise.
Viata a evoluat si evolueaza continuu,evolutia inseamna cunoastere.
Daca este sa ne raportam la cunoastere versus necunoastere ; cunoasterea este limitata si necunoasterea infinita.
Teama de necunoscut a dat nastere la zei buni si zei rai(demoni sau monstrii)
D-zeu insusi este nascut din teama de necunoscut si din dorinta de a avea un ocrotitor in fata necunoasterii.

[5rame]

Topic izvorat in urma opiniei parintelui Paul, tata responsabil, care s-ar simti vinovat in eventualitatea unui esec al fiului.

Mircea, scuza-ma ca te-am lasat mai la urma dar m-a bagat seful cel mare in sedinta.
Doar o precizare si o intrebare ...
Precizare ... nu numai ca m-as simti vinovat ci mi-as asuma esecul !
Intrebare ... nu mai bine faceai topicul asta mai lumesc ? Pentru varianta ezoterica exista topicul lui Alexandru.
Nu stiu, zic si eu, poate-si mai faceau curaj unul sau altul sa ne impartaseasca din tainele abordarii educatiei si formarii ca OAMENI a copiilor nostri.

Si este foarte bine ca ne asumam esecul.

1. Genotip
2. Fenotip

Sa ne imaginam ca suntem in stupina, noi si stupii nostrii, nici un ochi care sa ne vada, nici o ureche care sa ne auda. Ma enevez din te miri ce si dau cu dalta de pamant. Peste ani imi vad copilul facand la fel, il mustru si il incurajez sa nu mai faca asa, sa fie mai optimist, mai rabdator, mai cumpatat etc.

DAR IMI VOI ADUCE AMINTE CA ODATA AM FACUT SI EU LA FEL SI ACESTA INCLINATIE O ARE DE LA MINE, ASA CA IMI ASUM!!!

Sa ne imaginam ca suntem in familie, la masa, inconjurati de intreaga familie. Ma enervez din te miri ce si pun solnita mai apasat pe masa. Peste ani imi vad copilul, de data asta barbat la casa lui, ca face la fel( deja e si greu sa faca altfel), il dojenesc si il privesc.

NU POT SA NU IMI ADUC AMINTE CA ODATA AM FACUT SI EU LA FEL SI ACEST COMPORTAMENT LA VAZUT LA MINE, ASA CA IMI PARE RAU!!!

Exista totusi un Parinte care nu a gresit nici o data, a iubit si iubeste, dar copii lui au gresit. Si Lui ii pare rau.

Revenind la educatia copiilor nostrii.

Cea mai mare educatie ( sa ne intrebam de ce oare si cea mai grea?) este propriul exemplu.

Dand un exemplu bun copiilor nostrii, ne educam in primul rand pe noi. Si El se bucura!

[Mircea_63]

Paul, "Meseria de parinte?" ca titlu?
Se poate schimba! Orice sugestie de titlu e binevenita.

Toti suntem copii cuiva si multi suntem parinti, ba chiar bunici. Nu te invata nimeni cum sa fii parinte. Pare ca numai dragostea parinteasca nu e suficienta.
Exista un sentiment de vinovatie permanenta, cultivat de religie -Pacatul Originar- si apoi suma lucrurilor pentru care te intrebi daca ai gresit. La urma urmei, sursa evoluarii interioare.

Religia noastra cea crestina a fost confiscata dupa nastere. Cat a fost interzisa, a fost libera. Apoi a devenit legala si institutionalizata, dar odata cu institutionalizarea, si-a pierdut libertatea. Institutia si capii ei aveau acces la Biblie si ei stabileau ce si cum, celorlalti le era interzis. Se considera erezie. Practic nu aveau voie sa gandeasca pe aceasta tema si dispare liberul arbitru.
Numai ca se pune accent pe Dumnezeu creator, Fecioara, iar Fiul devine simplul Miel sacrificat pentru iertarea pacatelor. Se omite esentialul: invataturile Fiului!

Fara invataturi, totul devine o dogma oarecum formala. Ia nastere si Inchizitia si acel percept: crede si nu cerceta! Sa crezi ce spune institutia si sa nu cercetezi Cuvantul.
Sa le multumim lui Luther si celorlalti indrazneti care ne-au redat Biblia. Religia noastra nu are 2000 de ani, ci mai putin de 500.

Asta pentru protestanti! Ceilalti au un grad mai mic de independenta pentru ... liberul arbitru.

Gandind liber si incercand sa intelegem, ca parinti, nu stiu daca Dumnezeu este un exemplu pentru meseria de parinte.
Pe Adam si Eva i-a tinut departe de cunoastere. La prima abatere i-a scos pe usa afara. Pe Fiul sau L-a sacrificat, dupa conceptia noastra, desi dupa noi sacrificiu inseamna a da mortii, iar Fiul avea asigurata nemurirea. Asta nu inseamna ca nu I-i pretuiesc misiunea. Cati dintre noi am face asta ca parinti? Noua ne-ar fi greu, copiilor de asemenea.

Daca te simti vinovat pentru esecurile lor, te intrebi: oare si El ca Tata se simte la fel?
Din moment ce exista lucruri placute lui Dumnezeu, de buna seama exista si lucruri neplacute. Dar isi asuma esecurile noastre? Daca da, inseamna ca anuleaza Judecata!

In cele din urma, ajung la concluzia ca nu si le asuma. Dar tocmai de aceea ajung si la concluzia ca este bun ca parinte.
Pana nu ajunge la cunoastere, copilul nu este pedepsit. E nevinovat. Dupa ce incepe sa inteleaga, devine raspunzator pentru acelea. Odata ce are bagajul facut, are cunoasterea, ii dai drumul in lume, are liberul arbitru si raspunderea e doar a lui, chiar daca victoriile lui te bucura si esecurile lui te dor.

Fiul nemuritor... copilul trimis in lume are oricand deschisa usa la tine. Nu e usa inchisa dupa el, tot parinte ramai. Ba mai mult, devine egalul tau. Poate ca Sfantul Duh e...mama.

Pomeneam de protestanti deoarece de la ei avem indemnul de a ne intoarce spre invataturi si nu de a urma dogme rigide. Daca prin propria descoperire ajungi la aceleasi concluzii, le vei respecta constient si mai eficient decat pe niste dogme seci.

Paul, pe de o parte, daca ai fi tatal meu, as fi mandru, bucuros de atata afectiune, pe de alta m-as simti incorsetat.

[akmm]

D-zeu insusi este nascut din teama de necunoscut si din dorinta de a avea un ocrotitor in fata necunoasterii.

Asta e o elucubratie de toata frumusetea.In special pentru un crestin al carui religie se bazeaza exclusiv pe revelatie, adica preluare de invatatura si cunoastere tete-a-tete.

[Mircea_63]

Corneliu, asa o fi, dar discutia este de-a dreptul periculoasa daca mergi pe panta asta. Nu tine...
Este fireasca intrebarea:
Cei dinaintea lui Iisus au fost defavorizati? Dar cei care nu au auzit de Crestinism?
Ce s-o fi intampland in Ceruri, au ceva similar cu Dragnea, de s-a schimbat regula? Se va mai schimba pe viitor si daca da, cum recunoastem mesagerul?

Evreii, pe buna dreptate se asteptau ca Iisus, daca era cine sperau ei ca este, va matura pe jos cu invadatorii Romani. SIGUR am fi gandit la fel. Invierea a fost dovada si piatra de temelie.
Iisus insusi a inteles acest lucru, de aceea a si spus: "Iarta-i Doamne ca nu stiu ca fac."

[mellis]

Ce facem cu calugarii budisti care traiesc in armonie cu "lumea" ...
ei nu sunt copiii Lui pt ca "predica" nu a ajuns la ei?
Sanatace!

[Mircea_63]

Daca as fi fost nascut intr-o familie de musulmani, aproape sigur aceasta ar fost si religia mea. Au mai trecut unii de la Alah la Iisus, dar si invers.
O fi pacatul meu, dar sunt convins ca si dintr-acestia se vor mantui.

[cucubau]

Omul si-a creat arme pentru a se apara sau pentru a devenii mai puternic. Zeii au fost si inca mai raman armele folosite impotriva necunoasterii.
In alta ordine de idei nimic nu poate exista fara a avea un inceput .
Oare pe D-zeu cine l-a facut?