de kiloz » 04 Ian 2018, 08:55
Asta vrem , legalizarea importurilor de alte rase si hibrizi?
Apis Mellifera Carpatica SAU albina de import?
Ferma
Şi nu va fi până ce instituţiile oficiale ale statului nu vor găsi cele mai bune şi rezonabile căi şi mijloace care, după punerea lor în operă, să ducă la satisfacerea deopotrivă a intereselor majore, atât ale patrimoniului genetic apicol national, cât şi ale crescătorilor de albine.
În apicultură, ca de altfel în fiecare domeniu al economiei, există două interese majore legate de desfăşurarea fără prejudicii a activităţii oamenilor implicaţi în procesul de producţie. Unul dintre ele este tendinţa firească a apicultorului de a spori productivitatea muncii sale, cu consecinţe benefice în creşterea rentabilităţii exploataţiei. Cealaltă este datoria majoră a statului de a veghea cu străşnicie la păstrarea, pentru veşnicie, a rasei de albine autohtonă, care prin calităţile ei constituie un inestimabil patrimoniu genetic universal, nu doar al României.
Din nefericire, în ultimii ani, cele două feluri de interese precizate anterior au ajuns la o stare conflictuală. Statul, prin organele sale, dar şi prin legea ameliorării genetice a populaţiilor de animale domestice, se opune importurilor în ţara noastră a raselor de albine străine de populaţiile româneşti, pe motivul, real, că ele în câteva generaţii, prin particularitatea reproducerii (fecundaţia mătcii cu trântori în văzduhul apropiat stupinei), vor impurifica genetic Apis Mellifera Carpatica, rasă cu structură genetică puternic adaptată (în decursul mileniilor) la condiţiile de mediu specifice României. Dimpotrivă, crescătorul de albine, cu gândul la rentabilizarea activităţii sale, doreşte cu ardoare să achiziţioneze, din alte ţări, albine care posedă calităţi biologice, de comportament şi de producţie, superioare celei autohtone, dar care, din păcate, aparţin unor rase străine, prohibite pentru ţara noastră.
albine.2_b
Izolarea reproductivă a raselor şi însămânţarea artificială a mătcilor
Opiniez că acest conflict poate fi soluţionat favorabil numai dacă se aplică şi la populaţiile genetice de albine aflate în pericol de abandon (în cazul nostru Apis Mellifera Carpatica) statutul de protecţie care deja este implementat pentru astfel de rase, dar care aparţin altor specii de animale domestice. Aceasta înseamnă că măsurile destinate să amelioreze genetic şi să menţină rasa noastră de albine în ,,stare pură” nu ar trebui să fie aplicate pe întreg teritoriul ţării, ci doar în câteva centre reprezentative climei şi ecologiei tuturor regiunilor ţării. Este posibil de realizat un astfel de sistem, deoarece izolarea reproductivă necesară în astfel de situaţii, atât pentru rasa noastră şi varietăţile ei, cât şi pentru cele importate, poate să fie realizată prin însămânţarea artificială a mătcilor, care în ultimii ani a luat avânt şi în România. Restul teritoriului neocupat de astfel de centre ar putea fi utilizat de crescători pentru exploatarea şi ameliorarea controlată a unor populaţii genetice performante care şi-au dovedit superioritatea în ţările din Comunitatea Europeană. În felul acesta s-ar crea un vast câmp de acţiune şi condiţii favorabile pentru manifestarea din plin a iniţiativei personale a apicultorilor.
În analiza situaţiei de fapt şi a măsurilor care se vor lua pentru soluţionarea conflictului (sperăm cât mai repede posibil), nu trebuie să uităm că doar documentarea, inovarea şi restructurarea continuă a procesului de producţie ne aduce evoluţie economică şi socială.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 21/204 (ediţia 1-14 decembrie)
Un articol semnat de IOAN VINTILĂ
Să fii drept şi scrie adevărul.