de Jean Valjean » 12 Aug 2012, 10:40
Aveam 18 ani, 19 ani, 20 ani, samd. Cum cunosteam cate un apicultor, il si luam la intrebari, eventual il puneam sa-mi si deschida un stup sa-mi arate cum este in el. In sinea mea trageam speranta ca i se face omului mila si-mi da si mie un stup, un roi, ceva, ca bani nu aveam si nici daca imi pica in mana o suma cu care mi-as fi putut lua un stup, nu indrazneam: pentru posibilitatile mele de atunci ar fi reprezentat un sacrificiu prea mare.
Si tot asa multi ani la rand, cu pauze in care imi luam gandul de la albine, pana vedeam iar un stup sau intalneam un apicultor, cand speranta ca poate-poate i se face mila si-mi da si mie un roi, renăstea. Însă niciodata in tot acest timp nu am indraznit sa deschid gura si sa fac cunoscuta dorinta mea de a primii un stup de pomana.
Intr-un final, anul asta, mi-am cumparat 3 stupi. Si am bagat destui bani, tinand cont de posibilitatile mele. Si probabil ca o sa mai bag, deoarece de la un timp nu mai tin cont de cat cheltui pentru aceasta pasiune, cum zicea si Iunicu mai sus.
Nu pot insa sa nu ma gandesc si sa nu ma intreb unde as fi fost eu acum, ce stupina as fi avut, daca acum cativa ani vreunul din apicultorii pe care i-am cunoscut ar fi intuit dorinta mea ascunsa si ar fi inteles ca prin daruirea unui roi ar fi pus bazele indeplinirii unui vis.
Nu pot sa spun cat ma bucur cand mai citesc pe forum ca cineva a primit cadou un roi. Raman cateva secunde cu un zambet pe fata si inevitabil ma gandesc la bucuria din sufletul omului care a primit cadoul. Si parca imi pare rau ca nu am trait si eu aceasta bucurie. Asa cum ma bucur si cand aud ca un alt incepator ca mine a gasit undeva un roi, in conditiile in care eu am bantuit padurile înadins si n-am gasit.
Asa ca, oameni buni,iertati-ma va rog, dar nu mai fiti asa iuti la a arunca cu pietre. Nu aveti de unde sa stiti care este adevarata situatie a omului care cere si nici ce este cu adevarat in sufletul lui. Si, la urma urmei, nici bucuria celui ce ofera nu e de colea, caci ( nu-i asa ?) "mai fericit este a da decat a lua"(Faptele Apostolilor 20,35).
P.S. Va rog sa ma iertati daca v-am jignit cu ceva.
Cel mai mare risc in viata este sa nu-ti asumi nici un risc!