România la pubertate!
Cei care sunteți părinți știți cum vine treaba cu " rebeliunea" copiilor la pubertate! Atunci când nu te mai înțelegi cu ei, contesta autoritatea părintească, în numele unei libertati indusa de tropaitul hormonilor, tentația tigarilor( de orice fel), trantitul ușilor și aruncatul hainelor. Cum toți părinții știm ca-i numa o " nebunie " de moment, ce trece destul de repede! Părinții iartă, la fel de repede ( dar poate nu uita) vorbele grele spuse în acea perioada de " rebeliune" copilareasca.
Cum altfel sa fie când copilul tău drag, plin de nazdravanii, care pana mai ieri venea noaptea sa doarmă cu tine, ca-i este teama, acum îți spune ca nu te mai suporta?! Ca ești cel mai rău părinte, ca alți părinți sunt " cool" și tu ești un inapoiat!?
Cu mulți ani în urma, pe vremea când încă eram un" slugoi", am lucrat intr-o speta care m-a marcat pentru mult timp, ca părinte.
Acum fo 15 ani, intr-o seara răcoroasă de sfârșit de vara, am primit o alerta de " plecare voluntara" a doua fetite de 13 și 14 ani. Ele au fost date dispărute de părinți, cele doua nefiind rude ci doar vecine, pentru ca nu s-au mai întors de la joaca. Părinți au fost corecți și au povestit ca au existat certuri între părinți și copii, dar au sperat ca nu se va ajunge aici.
Sperând ca nu le voi găsi pe zona mea , le-am cautat pana târziu pe străzi, apoi am " dat drumu' la caini"" poate adulmeca ceva. Spre dimineața, câinii au aflat ca fetele sunt la un nenorocit, încă de seara și au petrecut toată noaptea. Preocupat sa nu o zbugheasca , m-am repezit fara sa gândesc prea mult, sa le scot din acea cloaca. Îl știam pe nemernic, el ma știa pe mine asa ca nu am mai așteptat " intaririle" ma mers singur sa le iau pe fete. Le-am scos de acolo fără pre mare scandal, " gazdele fiind buimac și jurandu-se ca s-a trezit cu ele dimineața la usa! Ce nemernici?!
În fine, după ce le-am luat de acolo, bucuros ca voi bifa doi urmăriți, am anunțat la baza ca am găsit fetele și sa anunțe părinții sau sa îmi dea nr. De tel sa ii anunț eu. Pe drum însă, surpriza, fetele au afirmat ca nu vor sa se întoarcă acasă și ca vor "protecția copilului"! Ceea ce pare simplu , a devenit tare complicat. Audieri in prezenta reprentatilor protecția copilului, psiholog, blocarea părinților sa ia legătura cu fetele, apoi au fost " predate pe proces verbal" autorităților pentru a fi duse la orfelinat, sau, sa fiu mai elegant, la casa copilului. Nu am putut uita multă vreme chipurile părinților, brăzdat de lacrimi și împietrit de durere când au văzut fetele plecând cu mașina celor de la casa copilului, fără ca ei sa poată sa le spună un cuvânt. Un gust amar mi-a lăsat și aceasta procedura , legala de altfel, în care niște copii sunt tratați ca niște bunuri, inerte ce se i-au de la unii și se " predau" la alți, ca și cum aŕ fi neinsufletite!
Dar ceea ce era de presupus ca se va întâmpla, evident s-a intamplat! Spre seara, centrul de copii a anunțat plecarea voluntara a fetelor din " casa. Desigur, nu s-au mai intors!
Și iarăși cauta pe strazi! Târziu de not, " cainele" care le adulmecase ma suna și îmi spune ca a văzut un taxi cu cele doua copile la " amicul " nost!
Instinctul de părinte se bătea cu constiinta lu' garcea, care spunea sa procedez legal caltfel o iau în freza! A câștigat inima! Poate mintea plecase cu sorcova! Am sunat părinții uneia din fete și i-am rugat sa vina la mine. Le-am spus de ce și i-am rugat sa fie calmi și discreți. Era ora 24. Pe la ora 3 eram împreună cu ei pe drum către casa nemernicului cu apucaturi de proxenet. Ii știam pe locatari, ei ma știau pe mine, asa ca nu îmi făceam griji . Părinții i-am lăsat la câteva case depărtare rugandu-i sa nu se apropie de locuinta! Nici nu speram ca vor sta locului! În casa, cheful era în toi, fum sa îl tai cu cuțitul, alcool și fetele ghemuite și speriate pe o canapea. Le-am luat, mai mult le-am tarat către ușa, spre uimirea celor prezenți, buimaciti de alcool și " tupeul" meu! Mandatu' unde-i mandatu' bolborosau ei, dar eu eram deja la usa! Evident, asa cum ma așteptăm, părinții erau acolo și si-au luat fetele. Și au plecat. Eu am mai avut doua vorbe cu precinu" meu, căruia i-au promis ca dacă mai aflu fetele la el , îl bat în fiecare zi pana împlinesc 18 ani! Eu sunt un om de cuvant! Și el știa asta!
Pe drum la întoarcere, după ce adrenalina s-o gătat, am avut o vreme reprezentarea a ce facusem! Urma sa primesc și plata! Nici o fapta buna nu rămâne nepedepsita!
I-am sunat pe părinți și le-am spus ca trebuie sa anunțe la politie ca fetele au ajuns acasă și ca nu mai vor sa plece. Sa își facă timp sa vorbească cu ele, sa le iubească, pentru ca sunt fetele lor iar asta nu se schimba niciodată.
15 ani mai târziu, le-a revăzut pe fete intr-un supermarket. Lucrau acolo. Ele m-au recunoscut. Ne-am amuzat puțin, fiecare fiind dornica sa povestească viata lor. Una din ele, avea doua ...fiice, nici nu știa ce o așteaptă. Nici nu i-am spus!
Morala: în viata, uneori trebuie sa faci ceea ce trebuie, nu neapărat ceea ce este legal! Altfel lucrurile o pot lua razna, iremediabil!
Dragi apicultori și cititori ai forumului, sa nu lăsăm România sa plece voluntar de acasă. Nu știm dacă cineva o va găsi și ne-o va inapoia! Iar pe copii ii iertam, pentru ca asta este menirea parintilor!
Sa fiti iubiti si fericiti! Va tzuca Shrek!
PS povestea este inspirata dintr-o întâmplare reala. Evident, după întâmplare, polițistul a trecut prin furcile caudine ale justitiei! Dar satisfacția ca a făcut un lucru bun a compensat stresul unei justitii drepte dar chioare!