Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[Mircea_63]

Donbazil, cred ca majoritatea -poate chiar toti- oamenii apropiati pe care ii stiu, ar face la fel si in timpul lor liber, pe benzina lor, fara a fi neaparat angajati cu leafa si juramant in slujba cetateanului.
Este absolut normal ce a facut!

Ma intreb insa: daca se popularizeaza un lucru atat de firesc, sa intelegem ca exista politisti care n-ar fi facut la fel?
Si... in Constanta nu exista 112, salvare etc?

Bravo lui. Era mai intelept daca suna la 112

[Mircea_63]

Donbazil, cu vreo 10 -12 ani in urma...: intra o femeie subtirica, 30-35 de ani, in curte. Tocmai i-a tras o ploaie rece si se facuse frig, desi era vara. Imbracata intr-o rochita subtire din ceva ce seamana cu tifonul. Vorbea greu si aiurea, dar era agitata. Nu mirosea a alcool, parea drogata si tremura de-i clantaneau dintii.
L-am sunat pe Tarzan. D-ta stii de cine e vorba.
Intrebare: ce dracu sa-i fac eu? Ti-e frica de o femeie? Da-i un picior in c*r si scoate-o afara!
Ii explic ca asta se va imbolnavi sau pateste ceva, tremura, e confuza...poate o ia la post sa se incalzeasca, o stie sau afla cine este si o duce acasa sau cheama pe cineva sa o ia.
Raspuns: da-ti-o dracu' (expresie locala)
Intre timp tipa plecase...

Am ramas cu un gust amar!

Exista exemple si contraexemple. Per ansamblu "toata lumea stie" ca politistii sunt violenti, mai ales cu cei lipsiti de aparare, adica cei care n-au un nume, relatii, o pozitie si care pot fi cotonogiti fara riscuri. Depinde de ei ca perceptia asta sa se stearga!

Acelasi Tarzan mi l-a adus pe unul care mi-a dat spargere. Reconstituire, incatusat, imi sopteste sa-i "dau" ca il lasa cu mine, el are ceva treaba afara...
Pe undeva gestul lui a fost frumos. Ma vazuse cat de afectat am fost dupa spargere, cand spuneam ca il omor cu mana mea daca aflu cine-i...
Dupa doi ani imi trecuse. Nu l-am lovit... i-am pus de mancare intr-o plasa.
Tarzan... asa om moale nu mai vazuse.

Recunosc...cu el ca politist era liniste in zona.

[jonny_it]

Interesant nu?

[Donbazil]

Salut!

..."accidentele de circulație nu discriminează, ele fac victime din rândul tuturor: tineri, bătrâni, bărbați, femei, copii de orice vârstă inclusiv nou-născuți"...

Alex Ionescu
Ieri la 15:19 ·
Confesiuni... rutiere

Am avut câteva tentative să scriu cele ce urmează dar...
Sunt o persoană cu un psihic de fier, călită de viață dar când încep să mă gândesc la câte am asistat... devin și eu (puternic) afectat.

Orice călătorie începe cu primul pas, nu?

Articolul acesta nu se vrea a fi o apologie a agenților de circulație ci doa o confesiune a unuia dintre ei. E un subiect prea puțin atins dar care-i afectează pe fiecare dintre ei, indiferent de cât de duri și puternici sunt unii dintre ei. Indiferent de ce mecanisme au de a face față.

Criminaliștii spun, deseori, că evenimentele cu cel mai puternic impact emoțional la care sunt chemați ei, sunt... accidentele de circulație.
Asta pentru că accidentele de circulație nu discriminează, ele fac victime din rândul tuturor: tineri, bătrâni, bărbați, femei, copii de orice vârstă inclusiv nou-născuți s.a.m.d. Mai e grotescul, absurditatea accidentelor de circulație...

Agenții de circulație ajung primii la fața locului... și pleacă ultimii. Nu au de ales, asta e meseria lor.
După un timp începi să te obișnuiești și încerci să nu te mai gândești că, ceea ce vezi acolo... contorsionat, rupt, dezmembrat... a fost, cu puțin timp înainte, o ființă umană... animată, vie, cu suflet. Vezi doar o carcasă... fără sclipirea vieții, fără suflet... iar discrepanța e fantastică. Totuși, șocul rămâne. Pur și simplu, nu te poți abține să te întrebi... cum?! Rațiunea îți confirmă "da, a fost o ființă umană" dar viața nu te-a învățat să recunoști ființele umane în situații din acestea.
Unii mai încearcă să facă față, încearcă să glumească într-o tentativă de a-și dirija atenția spre orice altceva din jur și poate merge... pe moment. Majoritatea se concentrează mecanic pe ceea ce au de făcut la fața locului deoarece știu cât de toxic e momentul pentru orice psihic sănătos. Chiar dacă evită să contempleze pe moment... tot sunt afectați. Realizează mai târziu.

Asta e una. Cu asta m-am împăcat cât de cât repede. Cred. Am devenit mai cinic, mai dur... fiindu-mi confirmată fragilitatea vieții, de nenumărate ori. Credeam că nu mai simt, nu voiam să empatizez sau nu credeam că mai sunt capabil. Și am zis că e ok așa, aproape inuman.

Apoi am primit o altă lecție. Într-o seară am fost trimis la un accident deosebit de grav. Fusesem la zeci de accidente grave (le-am pierdut numărul de mult). Tot nu te poți abține să ai un fior. Și începi să te pregătești psihic, pe drum spre locul accidentului. "Oare cât de grav o fi... răniți grav... morți... e drumul blocat? Să nu mai fie și altele până ajung și asigur locul. Măcar alții să nu pățească ceva."
Ajungem la fața locului. Drum în pantă, succesiune de curbe periculoase pe DN, carosabil umed... Un autoturism derapase la ieșirea dintr-o curbă, se învârtise și intrase cu partea laterală într-un tir care urca normal din sens opus. Toți din autoturism... morți. Șoferul tirului era afectat serios și ne explica că nu a avut cum să evite, fiind ff din scurt și brusc. Tot explica cum s-a petrecut din perspectiva lui. I-am zis că știu. Știam. Se vedea după urmele de derapaj... impactul a fost pe contrasens etc. Mai știam și că șoferul îmi spunea mie acestea, dar nu pentru a se disculpa... o făcea pentru el. E greu să te împaci cu așa ceva, chiar dacă nu ai nici o vină. În fine... ambulanță, descarcerare, constatarea decesului, anunțarea Serviciului de Medicină Legală, sosirea criminalistului...
Ne apucăm de cercetare. Măsurători, fotografii etc.
La un moment dat încep să aud strigăte la distanță. Mamă îndurerată. Nu era singură. Ajung împreună cu ea și ceilalți membri ai familiei. Toate persoanele decedate erau membrii aceleiași familii. Am încercat să-i oprim să se apropie... dar degeaba.
Nu am crezut niciodată că oamenii pot scoate asemenea sunete, strigăte de jale. Ne-am oprit tot din ceea ce făceam, inclusiv din cercetare. Toți... totul a înghețat... inclusiv timpul. Părea că durerea lor radiază în valuri împrejur iar majoritatea celor neimplicați în accident, opriți din drum, s-au îndepărtat instinctiv... probabil pentru a se proteja. Nu i-am condamnat. Eu am rămas... deși am simțit că se rupe ceva din mine (aproape ca o senzație fizică) când am simțit durerea celor care mai rămăseseră din familia aceea. Doar după, când nu mai puteau să plângă... am putut încerca să-i liniștim un pic iar apoi să continuăm. Nu-mi aduc aminte să fi auzit vreun claxon de la vreun șofer nerăbdător... cum se întâmplă atunci când este traficul blocat. Cred că toți au înțeles. Oricum, care veneau din curiozitate pe jos, nu s-au apropiat la mai puțin de 20-30m... și s-au întors înapoi.

Atunci mi-am dat seama că, oricât de dur, puternic, cinic etc., ai fi... tot nu scapi nevătămat. Chiar și doar dacă asiști, ești martor când îi plânge și i se rupe sufletul altei persoane. O pată rămâne și pe al tău. Încă una. Și tot așa.
Dar mergi mai departe, îți spui că cineva trebuie s-o facă și pe asta iar sufletul tău e oricum pătat deja. Faptul e consumat.

O alta situație care ține de tot de sarcinile unui agent de circulație: înștiințarea rudelor persoanelor decedate în accidente rutiere.
Alt accident mortal. Găsim tânărul decedat prins sub mașină. Primii șoferi care au ajuns și ne-au anunțat, au și imobilizat "prietenii" mortului, care încercau să fugă de acolo. Ni i-au predat nouă. I-am reținut. Toți miroseau a alcool. Facem cercetarea, timp în care mă anunță un coleg că, mai devreme cu câteva ore, i-au văzut pe toți cum consumau alcool în mașina oprită și i-au certat, punându-le în vedere să nu plece cu mașina. Ce puteau face altceva? Nu-i interzis să bei în mașina oprită. Iar după, când colegii au fost ocupați cu un scandal, ăștia au prins momentul și au plecat.
Terminăm cercetarea spre dimineață și vine momentul anunțării părinților victimei. Un coleg jandarm se oferă să vină cu mine, e om foarte hotărât, puternic, de altfel. Îl întreb: "Ești sigur?" iar el răspunde "păi cum să mergi singur să dai vești din ăstea?". Plus că el știa din vedere familia respectivă. Ajungem, bat la ușă iar când se deschide... îl aud că se dă câțiva pași în spate. Deschide mama victimei. Îi dau vestea... și-a dat seama când a văzut un agent de circulație la ușa ei la 4 dimineața. Mă gândeam să nu aibă un șoc fiziologic, să leșine sau mai rău... și eram pregătit să o susțin. La propriu. I-am explicat unde va fi dus fiul ei, că va trebui să-l recunoască și să-l ia de la morgă. I-am spus astea în speranța că se va concentra pe ce are de făcut și, astfel va trece mai "ușor" peste momentul critic. Știu că oamenii pot face asta mai ușor dacă își mai găsesc un scop după, ceva de făcut.
Plecăm. Pe drum, colegul îmi zice că nu știe cum am putut eu, că el se blocase. E normal, e... uman. Eu îmi zic că trebuie să fiu tare... și pentru alții. Cineva trebuie să fie.

Sunt multe situații în care majoritatea oamenilor fug... din instinct de conservare. Polițistul trebuie să-și înfrângă instinctul de conservare și să meargă împotriva lui, să ia în piept și să prevaleze. Complet nenatural dar... asta e meseria lui. O face pentru ceilalți.

N-am terminat de început cu situațiile grele pe care le înfruntă un agent de circulație.

Mai sunt accidentele rutiere a căror victimă sunt... colegi.
Până acum am pierdut doi colegi și prieteni. Amândoi erau în timpul serviciului. Amândoi cu Dacia Logan primul tip, despre care știu că au primit 1,5 stele la testele de siguranță EuroNcap. Și ălea cu pile.
Imaginați-vă cum poți face cercetarea la fața locului unui accident mortal... plângând în hohote. Și te oprești un pic, când nu mai poți... și continui... și tot așa. Eu, în rest, n-am mai plâns din copilărie. Nu plâng nici când tai ceapă dar... Partea asta e... prea sensibilă pentru mine, chiar și după ani, și nu mai extind. Sper să înțelegeți.
Trebuie să facem ceea ce trebuie făcut indiferent de ce avem în suflet... de cât de greu e. Cineva trebuie s-o facă și pe asta.

Am fost la sute de accidente cu victime, am cercetat, am fost martor la suferință umană extremă... uneori a mea, am consolat familii, am ajutat... dar când mă gândesc la ele... și ce pete mi-au lăsat... mă simt... gol... pustiit... și mă întreb "oare mai am vreo fărâmă de umanitate în mine?"

Dar mergem înainte. Renunțarea nu-i o opțiune pentru mine. Mai ales dacă mă gândesc că, în locul meu, ar trebui să vină altcineva... nepătat încă. Nu, clar nu.

Mă uit la ceilalți și văd cât de simplu e să generalizezi și să blamezi. Când n-ai nici cea mai vagă idee, e ușor. Nu mă supăr. Mă gândesc, în schimb, că le invidiez ignoranța și naivitatea pe care am pierdut-o eu de mult. Ce bine e așa. Ce simplu. Nici nu știu cât de norocoși sunt.

Aici sunt doar trei cazuri... din sute.

"Când privești în Abis... și el privește-n tine".
Atât de adevărat.

Pe de altă parte, cred că și de-asta am învățat să apreciez micile chestii care, de obicei, trec neobservate... că suntem prea "ocupați" să ne bucurăm de ele.

Doamne, cât de frumos ninge afară! Eu ies la o plimbare. Pe jos.
Nu scrie nicăieri că doar copiii se pot bucura de o simplă ninsoare, sau că trebuie să te tăvălești pe jos ca să te bucuri de ea.

Cât de frumos ninge!
TM®

[Shrek]

Interesant nu?

Evident, daca fiul lucra in IT!? Nu?

[csaa]

Te doare ...capul. Daca te plangi ca e greu, ca nu ai ce iti trebuie, ca te lupti cu interlopi, cu corupti, cu legi defecte ti se raspunde: ”De ce te plangi? Nu stiai cum e atunci cand te-ai angajat?”. Daca iesi la pensie atunci cand iti vine vremea, conform statutului si contractului pe care ti l-ai asumat la angajare, ti se spune ca.....
Pe gratis nu vreti??

[ioanpuiu]

Pe gratis nu vreti??

În nici un caz. Nu ştiu ce salarii au poliţiştii şi nu cred că m-ai văzut comentînd nivelul salariilor.
Eu doresc ca medicii, poliţiştii şi dascălii să fie plătiţi cît mai bine.

Ieftin sau scump ... e relativ. Depinde ce primeşti de banii pe care-i dai.

[csaa]

Nu la dumneata m-am referit.

[ioanpuiu]

Te îndrepţi împotriva cui nu trebuie.
Cei care contribuie la buget nu sunt tot ăia care fură din buget.

Cine-i de vină că nu ajung banii ?

[Neafiliatul]

Țara în care infractorii sunt apărați , iar oamenii cinstiți , bătuți .
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22238853-godina-postat-poza-facebook-jandarm-foarte-protectiv-dragnea-spune-acelasi-angajat-mai-care-lovit-pumnul-protestatarii.htm
https://www.hotnews.ro/stiri-esential-22238961-jandarmeria-comunicat-stie-identitatea-angajatului-mai-care-lovit-protestatarii-fost-demarata-ancheta-interna-dar-jandarmii-din-prima-linie-conditii-meteorologice-deosebite-pot-supusi-unei-presiuni-ex.htm

[ioanpuiu]

Purtătorul de cuvînt al jandarmeriei, adică omul care ar trebui să fie cel mai bun comunicator al ei, e varză.

Ninsoarea a căzut numai peste jandarmi, numai pentru ei au fost condiţii meteo deosebite Jandarmii pregătiţi şi echipaţi bine ar avea scuze ... protestatarii nu.

În schimb, Marian Godină e foarte simpatic şi le transmite pe scurt cam aşa: ce să vă fac fraţilor? ... cînd meritaţi vă apăr dar cînd o faceţi lată, o furaţi şi de la mine.
Cel mai mult mi-a plăcut mesajul lui pe partea de final, cu semnificaţia cuprinsă:

"Pot sa laud, dar sa si critic, iar daca v-ati suparat si acum ati pune mana pe mine, ati simti ca nu-mi pasa."

[csaa]

Te îndrepţi împotriva cui nu trebuie.
Cei care contribuie la buget nu sunt tot ăia care fură din buget.

Cine-i de vină că nu ajung banii ?

N-ai inteles ce am vrut sa spun. Nimic de buget sau salarii. M-a ....iritat reluarea mesajului cu pensia inginerului si pensia politistului.
Altfel sa stii ca am inteles aluzia ta subtila, dar nu o sa ma vezi la astfel de proteste. Motivele sunt prea ...generale si pot face mult rau. Poate o sa le discutam la o cafea, candva.

[ioanpuiu]

..............am inteles aluzia ta subtila, dar nu o sa ma vezi la astfel de proteste.

Mă surprinzi csaa.
Eşti suficient de destupat ca să înţelegi că nu ţi-am cerut să-ţi însuşeşti motivele protestatarilor şi să participi efectiv la acţiune.
Puteai să iei un aparat foto, să te aşezi pe o poziţie mai înaltă şi să vezi, să observi şi să simţi pentru că nu poţi lua "pulsul" evenimentelor numai şi numai pe baza informaţiilor din media şi din poveşti. Pentru asta nu aveai nevoie de legitimaţie de presă şi făceai ce a făcut orice fotoreporter sau amator de amintiri în imagini.
Să fii prezent la un episod al istoriei curente.
Să pleci de acolo cu un sentiment, oricare ar fi fost el, poate de revoltă dar poate de mîndrie.

[Shrek]

Un articol gasit pe net si a cărui veridicitate nu o pot confirmă. Dar daca cele relatate sunt reale, arată cat de întins este "putregaiul" in MAi!

Corpul de control a MAI a intrat în posesia unor declarații incredibile despre cele petrecute în Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara sub comanda comisarului șef Tiberiu Gim Giurea. Vă reamintim că a fost declanșată o anchetă după ce au apărut informații despre acțiuni de scoatere forțată a migranților peste graniță, înapoi în Serbia, pentru a se scădea numărul transfugilor în statistici. Mulți ofițeri și agenți au dat declarații detaliate despre modul în care se lucra – toate informațiile legate de migranți trebuiau să ajungă la inspectorul șef, iar când trebuiau efectuate ”blocări în adâncime” (așa cum au fost botezate capturările de migranți în Timișoara sau la mare depărtare de frontieră) le spunea că vor fi contactați și li se va spune ce să facă. Ulterior, erau sunați de oameni de încredere ai lui Giurea, în special de la sectorul Moravița, care spuneau că preiau ei migranții pentru a face reconstituire. O echipă de la combaterea traficului de migranți de la Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Timișoara a fost trimisă la centrul pentru azil din orașul de pe malurile Begăi cu misiunea de a ridica o irakiancă cu trei copii, care a intrat ilegal în România și care vroia să solicite azil. Polițiștii de frontieră au plecat crezând că trebuie să o audieze pe femeie asupra modului în care a trecut granița, numai că li s-a transmis că vor fi contactați de comisarul șef Nelu Paraschiv, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Moravița, fapt ce s-a și întâmplat. Acesta a anunțat că va trimite oamenii săi pentru a o prelua pe femeia care se afla deja sub panoul unde scria ”azilant în România”, irakianca trebuind să fie practic ”răpită” înainte de a depune solicitarea de azil. Polițiștii de la ITPF Timișoara au refuzat să îndeplinească ordinul pentru că era ilegal și însemna de fapt ca ei să comită infracțiunea de trafic de migranți. Femeia a rămas în centrul de azil, iar unii dintre polițiștii care au refuzat misiunea ilegală s-au trezit că au fost scoși de pe lista de avansări. Toți au fost audiați în detaliu de Corpul de control al MAI. Comisarul șef Paraschiv nu a putut fi contactat până la ora redactării acestui material pentru un punct de vedere.

Citeste mai mult pe: https://www.pressalert.ro/2018/01/exclu ... eara-azil/

[csaa]

..............am inteles aluzia ta subtila, dar nu o sa ma vezi la astfel de proteste.

Mă surprinzi csaa.
Eşti suficient de destupat ca să înţelegi că nu ţi-am cerut să-ţi însuşeşti motivele protestatarilor şi să participi efectiv la acţiune.
Puteai să iei un aparat foto, să te aşezi pe o poziţie mai înaltă şi să vezi, să observi şi să simţi pentru că nu poţi lua "pulsul" evenimentelor numai şi numai pe baza informaţiilor din media şi din poveşti. Pentru asta nu aveai nevoie de legitimaţie de presă şi făceai ce a făcut orice fotoreporter sau amator de amintiri în imagini.
Să fii prezent la un episod al istoriei curente.
Să pleci de acolo cu un sentiment, oricare ar fi fost el, poate de revoltă dar poate de mîndrie.

NU. NU pentru ca nu sunt de acord cu 75% din ce s-a cerut pana acum. Cand se va cere clar ca cei cu condamnari penale sa nu mai poata face parte din guvern sau sa fie angajati ai statului voi fi in primele randuri. Daca se striga ”Jos....(orice partid)” consider lozinca de sorginte fascista si nu ma aliez.
Repet cuvintele lui Ion Ratiu: Ma voi lupta pana la ultima picatura de sange sa ai dreptul sa nu fi de acord cu mine!

[Bambucha]

...Pai nu s-a strigat "jos", nu stiu de unde ai informatia asta!
Cum ai vrea sa sune ce doresti tu intr-o propozitie simpla pentru a fi sincronizata de zeci de mii de oameni, ce-si doresc exact acest lucru?

Doar participand macar pe margine poti sa intelegi Fondul. Forma conteaza mai putin.