Multumesc! Daca nu procur pana atunci , te contactez!
Hai sa mai zicem ceva si de albine.
Nu stiu daca am scris vreodata despre ce urmeaza sa spun..
Am norocul sa umblu foarte des prin diferite parti ale tarii. Nu ratez nici o ocazie sa descopar oameni noi, locuri noi, obiceiuri, s.a.m.d. Ma pasioneaza tot felul de chestii, de la gastronomie pana la "idei crete" ale unor oameni. Ma astept tot timpul sa dau exact peste ce mi-as dori sa vad. Culmea , chiar mi se intampla, spre dezavantajul unora sau
uneia.
Asa s-a intamplat si acum o luna.
Eram printr-o comuna , undeva pe langa Oltenita. Cunosteam un om de unde mai luam cate un borcan cu miere, mai ceream un sfat, ii mai ascultam supararile, etc. De data aia s-a nimerit sa nu fie acasa...
Stiind ca-mi frige buza, ca n-am ce intinge pe paine, am zis sa mai caut, ca trebuie sa mai fie vreunul care sa aiba stupi. In primul sat ce mi-a iesit in cale, m-am oprit langa o gradina ce avea stupi. Intru pe o ulicioara, sa ajung la casa omului. Zbier, strig, nimic....
Fiind ulita ingusta, n-am putut sa intorc. Zic , hai sa merg inainte , trebuie sa ies undeva.
La nici 50m imi iese un tiganus in fata. Deschid geamul , alea alea, nene zi-mi pe cineva de unde pot cumpara niste miere.
-Io'te colea sefu, unde-i florile alea la poarta, e vecinul meu si are el. Da nu stiu sigur, du-te si intreaba.Nici n-apuc sa apas ambreiajul si aud:
-Pfiuuuu, pfiuuuu, vecineeeeeeeeeeeee! Iesi oleaca la poarta ca domnu' vrea miere!
Privirea fiindu-mi furata de toate florile de pe ulita aia , numai florile de la poarta nu le vedeam. Peste tot erau numai flori.
Cam la 50m zaresc printre niste crengi, o salopeta albastra care-mi facea cu mana. Multumesc tiganusului si pornesc spre salopeta...
Cand dau sa cobor din masina, salopeta deja analiza masina. Cu privirea la autocolantele de pe ea , intinde mana catre mine si ma ia din prima:
-Sa traiesti tata! Ia'uite, numere de Bucuresti, n-ai treaba! Ce cauti pe aici?-Va salut. Eram prin zona si cautam si eu niste miere. Aveti?
-Am, normal ca am. Hai, opreste motorul si intra in curte.(Trebuie sa recunosc ca m-a socat.Parca ne cunosteam de o viata)
Intra in casa si vine cu un ditamai cazanul de miere.
-Cata vrei? Ai borcane?-Pai....nu stiu, da-mi 2kg. Borcane inca n-am , nu s-au facut, dar am un bidon prin masina.
.............................
Mierea era stanca, am uitat sa zic.Se stramba lingura in ea.
Tai bidonul, reusesc sa-l umplu cat de cat, dau banii si ma pregateam sa plec..la care salopeta zice:
-Stai asa, unde pleci? Ia si mananca, ca-i buna, e miere de Mai.Eu fac ochii mari si (cred ca de rusine) ii zic ca nu pot , ca-i prea dulce si nici nu am apucat sa mananc ceva pe ziua aia. Urmeaza replica:
-Naaaa, stai asa ca-ti dau si apa. E rece! Ia si mananca.Si uite asa am bagat vreo 5 linguri de stanca din aia in mine.
Omul nevorbit tare. S-a apucat sa-mi povesteasca toate alea, sa-mi arate florile, pomii, gainile pitice, stupii, solarul, etc. Incepuse sa-mi placa. E genul de om cu care as sta zile la rand, ascultandu-l. Glume, poante, tot tacamul...ar castiga un loc la Divertis cu siguranta.
Intr-un final reusesc sa-l scot din priza si sa plec. Nu inainte de a-mi arata agrisii de la poarta, soiurile de salcam, niste gutui japonez si nici nu mai stiu cate...Se apucase sa-mi povesteasca despre fiecare planta, de unde a adus-o, cine i-a dat-o, etc.
Cu greu, reusesc sa ma urc in masina si pornesc motorul.
El cu o mana tinea de usa, cu una se tinea de gura. Nu mai putea sa povesteasca de ras...
Dupa vreo 5 minute de ascultat diverse , I-a sclipit ideea:
-Auzi , ia noteaza numarul meu si cand mai treci pe aici, sa ma suni inainte, sa fiu acasa. Mai vii tu la miere, la albine, etc. Scrie acolo Ilie. Asa ma cheama pe mine, Ilie Ion.Intr-un final reusesc sa ma despart de el.
.....................................................................................................................................................................
De atunci , am mai vorbit cu el la telefon. Mai o intrebare, mai o poveste, etc.
Ieri dau o fuga pana la el, sa-l prind in actiune pe la stupi.
Surpriza am avut-o inca de la inceput, cand m-am oprit in fata portii:

Omul necajit tare, ca i-au roit albinele, ca sta cu scara prin pomi, ca e racit, ca vremea e urata, din astea..
I-am propus sa-mi vanda si mie niste roiuri, ca vorba aia...avea batatura plina.
Omul a fost cinstit si mi-a zis:
-De dat iti dau, dar nu acum. Lasa-le intai sa vad eu ca oua regina, ca are puiet si pe urma iti dau. Acum nu, ca dupa aia cine stie ce se mai intampla si poate ramai si fara regina.-Bine nea Ilie, cum zici matale asa facem.
-Da' nu mai bine imi dai matale o familie ? O duc si eu la mine la tara, o pun intre ale mele.
S-a uitat putin la mine...s-a gandit si mi-o da:
-Hai ca-ti dau. Pe cate rame? -Pe cate e acum nea Ilie, doar nu te-oi pune sa scoti in rame.
-Pai toate sunt pe 10, au si magazie in cap.-Gata nea Ilie, hai la treaba.
(ne-am inteles la pret si am trecut la fapte)
Acum uitati cine era salopeta vorbareata:

S-a dus si-a luat niste putregaiuri, mi-a adus masca, si s-a pus sa faca fum. Intre timp, si-a facut aparitia in peisaj si otetul.
Ma pune pe mine sa aleg stupul.
-Hai nea Ilie, care vrei matale, nu fac nazuri.
N-am stat sa aleg, sa deschid toti stupii. Primul iesit in cale, ala a fost.
L-am deschis sa-mi arate ce are inauntru:

Avea si asta botci de roire. Deja se apucase sa-mi spuna cum sa-l divizez, cum sa asez ramele, etc. La un moment dat, imi arunca pastila:
-Auzi, daca vrei, iti dau doi. Sa faci si tu mai multi si la anul deja ai stupi puternici.-Mai nea Ilie, ma omori. Doi sa fie atunci!
Dupa vreo doua ore de stat pe acolo, am plecat fericit spre casa. Ne-am chinuit putin ca incepuse sa ploua, culegatoarea inca mai era pe afara, in fine...

Cam asta a fost povestea cu nea Ilie. Eu v-am povestit asa, in mare...
Este un OM deosebit, sugubat, inteligent. A lucrat in telecomunicatii si la pensionare s-a retras la tara. Ar mai fi cate ceva de zis dar imi pica ochii pe tastatura. Cu siguranta o sa mai scriu despre el.
Chiar daca va trăi printre găini,o privighetoare nu va cotcodăci niciodată.