În regulă cu muzica dar cu, "în amintirea" ... hmm, încă n-am murit Ştiu că v-am dezamăgit, ştiu că meritaţi mai mult decît am făcut, măcar explicaţii clare. De fapt, după cîte am trăit împreună, meritaţi orice. Trăiesc o perioadă de răzmeriţă şi nu cred că prezenţa mea în condiţiile astea v-ar fi făcut vreun bine. Nemulţumit că nu mi-am onorat promisiunile făcute în chiar prima postare cînd am intrat pe Stupăritul, că am devenit în timp duplicitar. Pentru a mă integra în comunitatea asta mare, am făcut sacrificii pînă am intrat în cel mai dificil conflict: cu mine. Am tot respectat la cutume, pîna am ajuns la automatisme. Mă simt prins într-un destin colectiv care curge lent spre nu-ştiu-unde.
Toate nemulţumirile astea cărora nu puteam să le spun pe nume (nici acum n-o fac) au refulat aici în VRS, în muzică, în excesul de blues, într-o stare pe care aţi simţit-o la mine, vecină cu depresia.
Cu toţii suntem sclavi...doar că speranţa ne împiedică să vedem asta.