Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[paul]

Cine a votat-o pe coana asta, mana sus!! A meritat ??

Eu, n-am votat-o ca ... nu-i in arondismentul meu ! Daca era ... as fi facut-o ! Mai ales ca-i catindata ... marelui PNL !

[cristian bh]

Facem cunostinta cu Steliana, senatoarea - coafor - http://www.evz.ro/senatoarea-coafor-vre ... dauti.html

Cine a votat-o pe coana asta, mana sus!! A meritat ??

da ce bre,,,,,,n-are anvergura d-nei Wlasopol,...

[mircea.costache]

Buna Seara.
Se trzesc ministri !!!!!! Ce parere aveti ????
Scrisoarea cutremurătoare a unui fost ministru de finanţe despre cum au fost jefuiţi românii.

Articol postat de Lăzăreanu Răzvan la data de July 29, 2015


Fostul ministru de finante, analistul economic Ilie Şerbănescu trimite o Scrisoare deschisă către bucureșteni și toți românii, de un dramatism rar intalnit.

ILIE ŞEBĂNESCU - FOST MINISTRU DE FINANŢEDragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș . Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie. Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult . Acum sînt la pensie. Să nu credeți cumva că m-am pricopsit .

Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor. Știți și dumn eavoatra, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilități publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră.

Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova care e o companie frantuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian. Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în UE.

Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom, Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine. Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau European.

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștii un PECO românesc. Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București,în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească.

Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de import. Deci cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 24 de ani.

Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități. Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țara .

Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe! Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1200 de întreprinderi productive: fabrici,uzine,combinate,cooperative, sisteme de irigații și cîte altele! În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 24 de ani au reușit performanța!

Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic. Deci politicienii noștri din ultimii 24 de ani sînt mai răi că bomba nucleară. Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro.I-au spus datorie publica, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri!

Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.

Nimeni nu cere de pomană . Toată lumea dorește un loc de muncă ! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii! Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari!

Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris, ca și pînă acum!

Cu respect

[paul]

MSC-ule ... sa traiesti vesnic !!!
Deci, asa se deschide Lampa lui Aladin ??? Tre sa pomenim de d-na Wlasopol ca sa ne mai onorezi pe aici ???

[lucky5strike]

Ce urmeaza de facut? Recastigarea pietei nationale. De maine purtat cu toti un tricou alb cu "Facut in Romania!"

Na!

[cristian bh]

Ce urmeaza de facut? Recastigarea pietei nationale. De maine purtat cu toti un tricou alb cu "Facut in Romania!"

Na!

corect ce spui,....da maine tre sa mai iau niste septici!
ma uit a est...... made in cccp
or la vest,ca austriecii inca folosesc si ei septica!
made in romanicaaa,....fost-ai leleee,,,, ce ai fooost!

[cristian bh]

MSC-ule ... sa traiesti vesnic !!!
Deci, asa se deschide Lampa lui Aladin ??? Tre sa pomenim de d-na Wlasopol ca sa ne mai onorezi pe aici ???

daca-ti faci feisbuc,....dai de mesece,...forever!
e acolo,.....izvor de cunoastere,,,,,,
si mai ales de ,.............compulsiune!

[akmm]

Buna Seara.
Se trzesc ministri !!!!!! Ce parere aveti ????
Scrisoarea cutremurătoare a unui fost ministru de finanţe despre cum au fost jefuiţi românii.

Articol postat de Lăzăreanu Răzvan la data de July 29, 2015


Fostul ministru de finante, analistul economic Ilie Şerbănescu trimite o Scrisoare deschisă către bucureșteni și toți românii, de un dramatism rar intalnit.

ILIE ŞEBĂNESCU - FOST MINISTRU DE FINANŢE.................

Cu respect

Omul asta a avut painea si cutitul in mana o vreme.Acum dupa atata vreme s-a luminat ca feliile sunt anapoda si de vina e poporul roman.
Care e definitia pentru canalie ?

[mircea.costache]

Buna Ziua !
Daca ne merg reflectoarele unora vedea-vom oare in lumina ce ORBII vad in intuneric ???

STRABUNII CARE NE APARA
30 Votes

POT DOAR SA SPUN CA TOT CE ESTE SCRIS MAI JOS ESTE ADEVARAT. CEL CARE A AVUT CURAJUL SA RUPA TACEREA SI-A ASUMAT UN MARE RISC.

SUNTEM UN POPOR PROTEJAT, DAR DOAR AICI PE ACEST TERITORIU, SI NIMENI NICIODATA NU O SA NE DISTRUGA….AR FI TIMPUL SA NE TREZIM DUPA MAI BINE DE 2000 ANI.

CREDINTA NOASTRA ESTE CEA DACICA….CEA CRESTINA NU ARE NIMIC IN COMUN CU NOI. NU V-ATI SATURAT SA STATI ADORMITI?

“Accidentul” din Bucegi si marturia care mi-a fost pusa la dispozitie de un general din cadrul DGIA-ului. Sambata am primit acceptul sa public aceste lucruri pe blog.

dacia-strabuna


Doi ani de zile m-am rugat de o gramada de oameni, ma refer la ofiteri superiori din cadrul serviciilor noastre secrete, sa imi spuna ce s-a intamplat in realitate in anul 2011:elicopterele israeliene au luat foc in muntii Bucegi. Nimeni nu vroia sa scoata niciun sunet si era un subiect tabu, intr-un final, in vara anului 2013, aflat tot in zona Bucegi, am stabilit o intalnire cu unul dintre generalii din cadrul DGIA-ului. Intalnirea a durat cam trei ore si amandoi am urcat foarte sus pe munte, fara telefoane mobile la noi de teama sa nu ne intercepteze cineva, si efectiv “ne-am ascuns” intr-o coliba de lemne folosita in anumite scopuri.

Sambata, ora 11:47, am primit un mesaj: “Poti sa le spui tot ce s-a intamplat…”.In fata bunului Dumnezeu ma leg cu juramant ca nu am adaugat nimic de la mine, nu am modificat niciun cuvant, si va spun ce mi s-a povestit timp de aproape trei ore.



” Noi am fost anuntati de misiunea lor in tara noastra in urma cu trei saptamani de zile si-n prima instanta au spus ca exercitile militare se vor desfasura in zona Eforie pentru ca litoralul nostru seamana foarte multe cu al lor si zona de unde ataca Fasia Gaza si Libanul. Cu trei zile inainte de misiune am fost anuntati ca s-a anulat misiunea “Albastra” si vor merge catre o zona muntoasa din Romania, pentru a simula un atac de pe inaltimile Golanului”.

Betivul scelerat de Basescu: “Israel sa atace Iranul, de pe teritoriul Romaniei”. In Israel au mers si sefii SRI-ului, in frunte cu generalul-locotenent Florian Coldea.

http://www.bitpress.ro/eveniment/basesc ... el-1225421



” In dimineata zilei respective am fost la birou la ora 04:00 pentru a pune la punct tot planul de bataie si sa stabilim ce urmeaza de facut in ziua respectiva. Cateva ore mai tarziu am fost anuntati ca se pregatesc sa aterizeze in Romania si in corpore ne-am prezentat la aeroport. A sosit primul avion militar si de la bun inceput ne-am dat seama ca ceva nu este in regula: se deschide trapa si imediat ofiterii lor au inceput sa gesticuleze la modul “descarcam noi si nu se apropie nimeni”. Soldatii romani au asigurat perimetrul, grupul nostru de ofiteri a ramas in sala de asteptare, in timp ce ei descarcau niste cutii imense de lemn invelite cu doua randuri de prelata militara de culoare verde.

Soseste unul dintre generalii lor si ne transmite ca in cutii se afla un anumit gen de aparatura ultraperformanta pe care doar ei stiu sa o foloseasca. Ne-a rugat ca imediat sa formam un culoar rutier pe zona Bucuresti-Ploiesti-Azuga-Predeal-Sinaia si sa avem grija sa nu existe complicatii pe drum. Imediat am dat dispozitii in acest sens si am stabilit, fara sa stie ei, doua puncte de control in zonele…

Au incarcat totul foarte rapid si convoiul a plecat cu masina a Politiei Militare pe post de deschidere. Am stabilit ca, camioanele care transporta tehnologie si armamentul adus din Israel sa mearga in mijlocul coloanei pentru o protectie mai buna. Avand in vedere ca era misiune de risc zero am ordonat soldatilor sa aiba incarcatorul plin si atentie maxima pe drum. Noi am plecat inaintea lor si cum am ajuns acolo m-am deplasat la punctul de control…pentru a stabili cum urmeaza sa impartim echipele. La aproximativ 30 de minute dupa ce am ajuns in locatia respectiva am primit un telefon pe canal inchis din partea SRI-ului si urmatorul mesaj: “Atentie la ce vor sa faca pentru ca este sinucidere curata”. Misiunea era exclusiv a Armatei Romane si iti spun sincer ca si eu aveam emotii din cauza accidentului precedent petrecut in Bucegi.

Ajunge coloana in zona unde trebuiau sa descarce armamentul, eu deja trimisesem echipele pe zona de monitorizare, si-n timp ce discutam cu ofiterii lor mi s-a transmis ca executa misiunea pe zona Padina-Bolbosi-Valea Gaura. Din momentul respectiv am stiu ca in ziua respectiva urmeaza sa se petreasca ceva extraordinar de urat. Cam la doua ore dupa ce am inceput pregatirile efective pentru exercitii am primit un mesaj de la echipa operativa…si mi s-a transmis ca pe platoul de langa Sfinx sunt sase indivizi cu statii de emisie receptie in mana si vorbesc in limba ebraica. Am dat ordin ca sa fie tinuti sub monitorizare atenta si din pacate ofiterii nostri nu aveau la ei aparatura pentru captarea sunetului in mediul ambiental si din cauza aceasta nu am putut intercepta ce vorbesc.

Eu am ramas la punctul de control… pentru a coordona echipele operative trimise pe teren, in timp ce ei au plecat sa incarce elicopterele cu aparatura adusa din Israel.

Sunt peste 30 de marturii scrise identic…

Soldatii si ofiterii, unii dintre ei fiind cu mintea aproape pierduta, mi-au relatat identic urmatoarele lucruri: “Am ajuns acolo si singuri au incarcat elicopterele in timp ce noi monitorizam zona cu atentie. Cand s-au ridicat in aer pamantul a inceput sa se cutremure usor si nu am dat importanta foarte mare acestui lucru, am spus ca totul tine de vibratiile de la elice. Cinci secunde, zece secunde, oricum un interval de timp foarte scurt si dintr-o data pamantul a inceput sa se cutremure la modul cel mai serios cu putina si ne-am speriat…am spus ca este un cutremur foarte puternic. Vantul a inceput sa bata cu putere si habar nu am avut cand s-a transformat intr-un adevarat taifun si majoritatea dintre ei noi am fost aruncati la pamant. Locotenentul … are capul spart in patru locuri din cauza ca s-a lovit de niste radacini in cadere. Deasupra copacilor au aparut cateva sfere de culoare alba ce pareau incarcate electric si imediat au inceput sa se mareasca cu repeziciune si sa capete forme unor batrani imbracati in haine albe. S-a auzit ca un tunet, muget, vuiet, ceva foarte puternic a urlat ca un suierat de vant intr-o romana perfecta: “Ce cautati in pamantul strabun?”. Unii dintre noi spun ca au vazut destul de clar o mana imensa, ceva fantomatic ca un abur, cum a apucat elicopterul si efectiv a dat cu el de pamant. Habar nu avem cat a durat totul, minute sau secunde nu putem sa ne dam seama, dar am vazut elicopterul la pamant si din el se scurgea ceva ca un metal in stare lichefiata si trupurile erau carbonizate, unele dintre ele facute cenusa. In haosul creat ofiterii superiori au inceput sa urle si sa ameninte ca cine se ridica de jos este impuscat fara somatie. Unii dintre noi au lesinat, altii au inceput sa vomeze foarte puternic, o atmosfera generala de haos si panica. Ne-am apropiat cu atentie de elicopter si tot ce fusese inauntru se transformase intr-o masa lichida de metal…”.

“Cand am primit stirea despre prabusirea primului elicopter am pus mana pe telefonul cu linie inchisa si imediat am contactat echipa operativa din zona Sfinxului: o jumatate de ora am incercat fara sa primesc niciun raspuns. Am format o echipa de trei oameni, eu, colonelul…si maiorul… si in cea mai mare graba am plecat dupa ei. Am cautat ore in sir, am dat ordin ca sa vina soldatii acolo, si nici pana in ziua de astazi eu nu pot sa imi dau seama cum au disparut zece oameni de pe suprafata pamantului. Ultimul mesaj primit de la ei, scos pe banda si pus intre probe, a fost: “Sunt foarte agitati si monitorizeaza zona prin binocluri. Ceva se intampla aici…”.

Noaptea, cam pe la ora 00:50, au sosit la fata locului doua masini de negre de tip Jeep cu opt oameni care s-au recomandat ca Divizie Speciala din cadrul SRI. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe generalul…din cadrului SRI-ului si el mi-a confirmat ca sunt oamenii lor. Unul dintre ei, un colonel cam pe la…, foarte surescitat si speriat mi-a spus: “De ce mama dracului i-ati lasat acolo? Stiati bine ce intampla si ca nimeni nu se poate apropia…”.

Pana la 06:00 am pus la punct rapoartele despre misiune, separat de israelieni, si o comsie speciala a colectat tot ce inseamna raport scris, probe audio si inregistrari din noaptea respectiva, dupa care ni s-a spus ca totul se incadreaza la ultrasecret de stat! Am semnat declaratiile respective si cam asta a fost…

Ulterior am aflat ca soldatii au fost pusi sa mute ramasitele elicopterului la o distanta de zece kilometri pentru a nu coincide cu zona unde se prabusisera alte elicoptere cu mai multi ani in urma!

Sunt om in varsta, am zeci de ani in Armata Romana, am participat la sute de misiuni internationale, dar ai cuvantul meu de om ca din ziua respectiva eu mi-am schimbat efectiv perceptia asupra lumii si nici in ziua de astazi creierul meu nu poate procesa ca asa ceva s-a intamplat in realitate. Am mers la zeci de manastiri, preoti si duhovmici, sihastri si pustnici, dar nici unul dintre ei nu a stiut sa imi explice ce se intampla acolo”.



In luna octombrie a anului 1987, cabinetul NR.1, Nicolae Plesita ii spune lui Nicolae Ceausescu: “Sa-i fereasca dracu’ pe rusnaci si americani sa scoatem din pamant ce trebuie”. Plesita a fost primul comandant al Diviziei Speciale “Umbre peste Carpati”, pusa la punct in anul 1978 dupa tradarea lui Mihai Pacepa. In luna decembrie a anului 1989, ziua 19, ora 13:00, am fost la un pas sa declansam apocalipsa pe intreg globul si sa trimitem omenirea la nivel de epoca de piatra. Fiul lui Plesita, colonel in cadrul SRI, a fost “sinucis” din cauza a cinci dosare si multi care lucreaza in ziua de astazi prin SRI nu inteleg sub nicio forma ca aumite lucruri trebuie sa ramana asa cum sunt.

45

https://deveghepatriei.wordpress.com/

[mircea.costache]

Buna ziua !

Unii dintre noi poate si inteleg cate ceva.Restul "haide Steaua"
Previous
Românul considerat cel mai bun macroeconomist al lumii, plecat din ţară de 15 ani: „Ce se face în România nu se compară nici cu ceva mediocru din Vest”
646x404


Posted by: Laurențiu Barbu , 4 august 2015
A predat la Oxford, cel mai important colaborator de-al său este la Harvard şi este unul dintre cei mai apreciaţi profesori de macroeconomie de la Sorbona. Florin Bîlbîie, plecat din ţară de circa 15 ani, crede că cercetarea economică din România nu se compară nici cu ce se face la universităţile mediocre din Europa de Vest sau din SUA.
„Avem un absolvent care s-ar putea să ia Nobelul. Florin Bîlbîie. A predat la Oxford, acum predă la Sorbona şi e considerat de economiştii din generaţia lui cel mai bun macroeconomist din lume”, spunea în 2010, Moisa Altar, şeful catedrei de „Monedă” din Academia de Studii Economice Bucureşti, profesorul care a format majoritatea economiştilor şefi ai băncilor comerciale din România.

La cinci ani de atunci, Florin Bîlbîie (39 de ani) s-a întors în România pentru a susţine o lucrare de macroeconomie în cadrul Conferinţei Ştiinţifice Anuale a Economiştilor Români din Mediul Academic din Străinătate (ERMAS). Evenimentul s-a desfăşurat săptămâna trecută la Cluj-Napoca.

Într-un interviu acordat pentru „Adevărul”, Bîlbîie a vorbit despre ce ar trebui să se întâmple în România astfel încât profesori de talia lui să se întoarcă, despre premiul Nobel şi despre criză şi economia din ţară. Modest, relaxat şi cu un fin simţ al umorului, cercetătorul îşi alege cu atenţie cuvintele. Deşi este plecat de circa 15 ani de ani din ţară, acum fiind profesor de macroeconomie la Sorbona, şi este căsătorit cu o braziliancă originară din Germania, el vorbeşte o română fără accent.

Ce ar trebuie să se întâmple pentru a lua în calcul o revenire în România?
Ar trebui o reformă structurală profundă. Este o întrebare pe care cercetătorii din străinătate ne-am pus-o foarte des. În ceea ce priveşte cercetarea în economie e mai greu, pentru că, şi nu vreau să jignesc pe nimeni, ce se face în România nu se compară nici cu ceva mediocru din Europa Vest sau SUA. Şi aici nu vorbesc numai de componenta financiară, care contează mult, dar sunt şi alte ţări în Europa unde cercetătorii nu sunt foarte bine plătiţi, chiar şi în Franţa sunt asemenea cazuri; oamenii dacă ar pleca în SUA ar fi mai bine plătiţi. Nu e numai despre bani, ci şi despre a avea independenţă de a face cercetarea pe care tu o crezi importantă.

De asemenea, e nevoie de o infrastructură, de un sistem de cercetare bine pus la punct. În Franţa, profesorii sunt stimulaţi să cerceteze şi prin faptul că trebuie să predea mai puţin. Aici e un fel de stigmă, un fel de invidie pe cei care fac cercetare. Astfel revenim la bani pentru că universităţile din România sunt subveţionate proporţional cu numărul de studenţi.

În ce împrejurări ai plecat din România?
Am plecat în 1999, la 24 de ani, chiar când lucrurile au început să se îmbunătăţească în România.

Cred că pentru cine voia să facă economie era mai uşor să reuşească în Vest şi încă e aşa. Îi văd pe cei de aici că se bat cu nişte munţi… am impresia că escaladează Everestul în fiecare zi. Cred că am ales viaţa mai uşoară, care are şi părţi mai dificile, precum faptul că eşti de parte de casă, de prieteni etc. Dacă aş fi rămas, probabil aş fi fost profesor la ASE sau poate m-aş fi săturat şi m-aş fi reprofilat în privat sau… făceam masaje tailandeze, cine ştie.

Ai cunoscut sisteme de educaţie foarte diferite: englez, american, italian, francez. Care crezi că este mai bun?
Dacă ne uităm la cifre, la clasarea în topuri internaţionale, cel mai bun sistem e cel american şi suntem la ani lumină de el în România, şi la mare distanţă de acesta în Franţa şi poate chiar şi Anglia. Totuşi, sunt mai multe dimensiuni ce trebuie cercetate. Dacă mă gândesc din punctul de vedere al unui student cu inteligenţă peste medie şi care e sărac, cred că i-ar fi mai bine în Franţa, decât în SUA, chiar şi decât în Anglia. E cumva un sistem mai democratic în Franţa, un un pic mai socialist. Când vorbim despre cercetare, însă, e mult mai uşor să o faci în SUA, pentru că sistemul de Alumni, donaţii şi finanţări private, funcţionează excelent. Universităţile au capital pe carel îl ţin bancă şi trăiesc din banii ăia. Din nou revenim la bani, dar asta e, ce să faci.

Ce nu facem bine în România astăzi legat de politica macroeconomică?
646x404 (20) Românul considerat cel mai bun macroeconomist al lumii, plecat din ţară de 15 ani: „Ce se face în România nu se compară nici cu ceva mediocru din Vest” 20Nu cunosc foarte îndeaproape subiectul. E interesant de văzut ce se întâmplă cu Codul fiscal. Am dubii legate de măsuri fiscale ce privesc creşterea salariilor în sectorul public concomitent cu reducerea TVA. Având în vedere că urmează alegerile anul viitor, s-ar putea ca Guvernul să facă lucrul bun pentru motivele greşite. S-ar putea ca scăderea TVA să ajute să evităm o deflaţie şi să ţinem rata dobânzii pozitivă, astfel să contiuăm să atragem capitalurile. Pe partea fiscală trebuie văzut ce se întâmplă, altfel, trebuie reforme structurale: să fie mai uşor să deschizi o intreprindere, să fie mai uşor să inovezi, să angajezi şi să dai afară pe cineva dacă nu e bun. Şi bine-înţeles rezolvarea problemei corupţie, despre care văd că se iau măsuri.

Răspunsul aproape unanim al economiştilor la întrebarea „cum ieşim din criză?” este „consumând mai mult”. Cum vedeţi dumnevoastră soluţia?
Dacă analizezi criza în care lumea a intrat în 2007 este una în care oamenilor le e teamă şi economisesc prea mult. Ţin banii la saltea, acasă sau în bănci în conturi fără risc, dar cu dobânzi mici.

Oamenii economisind mai mult nu consumă destul.

Pe termen scurt, soluţia pentru ieşirea din criză este să consumăm mai mult, dar trebuie să înţelegem că soluţia pe termen mediu şi lung nu e să consumăm mai mult şi mai mult şi mereu mai mult, ci să consumăm astfel încât să ajungem la potenţialul nostru de dezvoltare, iar când vorbim despre acesta trebuie să luăm în calcul faptul că avem resurse limitate; totuşi capacitatea de inovare este nelimitată. Dacă ne-ar fi spus cineva că putem avea biblioteci întregi într-un Iphone, acum 10 ani, nu am fi crezut. Pe termen mediu şi lung, trebuie să ne ne concentrăm pe investiţii în inovaţie, pe crearea de noi produse, nu în sensul de a crea o nouă maşină, ci de un mod mai eficient de a cumpăra, de exemplu.

Dacă am avea o nouă tehnologie de a face cumpărături astfel încât să nu aruncăm aşa de multă mâncare- acesta e un nou produs pentru mine. Trebuie să ne îndreptăm spre ideea a lui John Stuart Mill „the stady state” – o stare în care ne oprim, zicem că „suntem ok”, suntem bine aşa.

În anumite cercuri e la modă această teorie, dar nu este o tendinţă generală. Eu cu o parte a creierului mă gândesc şi la partea aceasta la dezvoltare sustenabilă.
Astăzi sunt la modă, ca să zic aşa, hipsterii, care promovează, de exemplu, mersul pe bicicletă, agricultura econogică, apărarea mediului înconjurător?

E o nouă bulă (buble) în termeni economici, cu consumul de alimente bio, organice, lăsatul bărbii. E peste tot în lume. La mine în cartier sunt numai „pop-ul stores”, magazine efemere, care funcţionează o săptămână-două şi, după aceea, dispar sau restaurante efemere, „suntem aici o săptămână, gătim şi apoi ne mutăm altundeva”. Asta este o chestie forte hipster. Marais, zonă din centrul Parisului unde locuiesc eu, cartierul evreiesc şi gay, a devenit şi cartierul hipsterilor.

Un profesor important din România a susţinut că sunteţi un pretendent la premiul Nobel, cum merge cercetarea? Sunt exagerări. Sunt cuvinte de dragoste spuse de un om pe care îl respect foarte mult şi un om care a jucat un rol crucial în dezvoltarea mea, profesorul Moise Alter, de la Şcoala Doctorală de Finanţe din Bucureşti. El a fost, de fapt, mentorul meu şi e un fel de dragoste paternă – întotdeauna ţi se pare că „copilul tău” e cel mai frumos.

Care credeţi că sunt calităţile unui economist de Nobel?
Pentru a lua Nobelul trebui să vii cu noutăţi care să schimbe paradgima. Nu aş ziece că sunt aşa de importante citările sau să fii la modă, pentru că astea sunt chestii de clică, de mafie, nu totdeauna sunt cuantificabile, dar poate fi şi asta. Cred că e foarte greu să judeci contribuţia. Eu aş dat premiul Nobel pentru reducerea sărăciei.

Scurt CV
Florin Bîlbîie este profesor de macroeconomie la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbona şi la Şcoala de Economie din Franţa. Originar din Câmpina, el a absolvit facultatea la ASE Bucureşti şi şi-a luat doctoratul la Institut European din Florenţa, cu cel mai mare punctaj din istoria instituţiei. Are 3 masterate (Oxford, Warwick şi Bucureşti). A predat la Universitatea Oxford şi a lucrat în cercetare la Biroul Naţional Economic din Cambridge. A făcute cercetare şi la Harvard, acolo de unde este unul dintre coautorii săi principali.

În teza sa de doctorat, care a luat Premiul „Rotary Europa” pentru cea mai bună teză în perioada 2003-2007, propune un nou model de analiză macroeconomică. Până atunci, modelul de bază prevedea un singur tip de agent economic activ pe piaţa financiară, care cosumă în funcţie de rata dobânzii. „Dar eu am spus, stai un pic că eu nu pot să fac chestia asta, eu mânânc toată bursa, mama mănâncă tot salariul şi toţi oamenii pe care-i cunosc în România trăiesc de la un salariu la celălalt. Aceşti oameni, care nu pot economisi, nu erau incluşi în studii”, a explicat el. Cel mai important colaborator al său este de la Universitatea Harvard, unde a studiat mai multe semestre.

Citeste mai mult: adev.ro/nsgpod

Respect

[cristian bh]

ce noutati mai sunt cu armele psihotronice bre costache?

[paul]

ce noutati mai sunt cu armele psihotronice bre costache?

Vrei sa cumperi ?

[Cristian IONITA]

ptr cei care au fb

[Ioan Guist]

Pentru fumatorii de drepta

https://www.facebook.com/photo.php?fbid ... =1&theater

[mircea.costache]

Buna seara !

Pentru inceput RESPECT ''poporului '' apicultor.
Am sa citez: " versuri M Eminescu"
E usor a scrie versuri
Cind nimic nu ai a spune
Insirand cuvinte goale
Ce nimic nu au a spune
...............................

Ma bag in seama uneori pentru a face cunoscute "chestiuni" care mi-au fost facute cunoscute si mie.Acum ca poporul este mult si..... na nu se poate inghesui tot la informatie si cunoastere,motiv pentru care cine nu se baga sta pe margine si asteapta "hai dinamo".
Astept sa-mi zica administratorul ca n-am platit taxa pe "iobagie" si cunoasterea ma costa.
In rest Dumnezeu cu mila si ajutorul pentru fiecare.

3-0 pentru Rapid la Steaua.

[paul]

Ma bag in seama uneori pentru a face cunoscute "chestiuni" care mi-au fost facute cunoscute si mie.Acum ca poporul este mult si..... na nu se poate inghesui tot la informatie si cunoastere,motiv pentru care cine nu se baga sta pe margine si asteapta "hai dinamo".

Pot sa completez eu la ... puncte, puncte ???
Hai Steaua !