Pe bune, când nu mă uitam la meciuri, echipa cu care țineam câștiga (e era o regulă generală, dar cam asta era). Mă uitam dimineața și mă bucuram în reluare. Nu era o bucurie prea intensă, dar, știam că am dormit bine, eram odihnit și bucuros.
Acum, nici nu dorm suficient (se știe că cu cât te duci mai repede la culcat vei fi mai odinit), nici nu mă bucur.
Aseară m-am uitat la meci. Până la final (Am vrut să văd toate golurile. Știu că atunci când joacă România vor fi goluri). Mai bine mă culcam la pauză, dar, n-am rezistat.
Am devenit tot mai „sadic,” doritor parcă să văd cum pierd ai noștri.
Cred că de acum mă voi uita doar la meciurile lui Dinamo
