fără o ţintă sau direcţie.
Cumva, nu mai ştiu cum, doar norocul poate şti, m-am oprit pe o pagină cu proză scurtă şi poezie.
Entuziasmul este foarte plăcut şi destul de rar. L-am simţit din plin şi m-am bucurat de el pe măsură ce citeam.
Poate părea ciudat să spun că am simţit inclusiv o nuanţă de recunoştinţă faţă de autoare, o persoană umană în totalitate cu trăiri absolut autentice.
Despre frumuseţea sufletului şi inspiraţiei nu mai scriu, nu vreau să influenţez pe nimeni şi mai ales pe tine dar fiind în domeniul tău, fiind tot blog, îţi fac o recomandare cu degustare.
şi un fragment
https://irinacroitor.blogspot.com/
