inca o mica povestioara si gata, am terminat, las locul discutiilor "importante"... tipuri de stupi, sapte matci in lada, sa storci ori sa nu storci cuibul, si alte cele... Cu adevarat importante !
Cum ziceam deci, prin anii 2000 apare in Romania Apicola un anunt de angajare apicultor pentru Italia, cu carte de munca. Apare vreo doua numere la rand si atat.
Trec vreo 4 ani de atunci si intr-o iarna, intr-un februarie plin de zapada, la Arad este programata o conferinta ACA. Lector - ing. Ion Popescu, pe atunci modelul stuparimii din Romania.
La data si la ora stabilita, sala de conferinta plina, insa datorita conditiilor meteo dl. Popescu nu a reusit sa ajunga.
Si... daca tot se stransese lumea sa mai afle una-alta, organizatorii il invita sa ia cuvantul pe... cine credeti ?
Exact tipul care plecase la munca in strainatate urmare a acelui anunt din revista. Era (intamplator) in tara, in concediu, si era in sala.
Bun tipul ! Acei ani de munca intr-o ferma cu ceva mii de stupi isi pusesera deja bine de tot amprenta pe conceptia lui despre apicultura. Plus ca era deschis la a impartasi si altora din experienta
Lucruri absolut inedite pentru marea majoritate a celor prezenti !
Numai ca, surpriza! Da, surprinzatoare reactia lumii uneori
Cand omul vorbea despre izgonitoare si suflante, binenteles ca toata sala murmura si da din mana a dezaprobare... cum dom`le sa poti goli magaziii cu scule din alea tampite, altfel decum stim noi de `jde ani ? pai e posibil sa-i faci asa ceva albinei ???
Cand omul povestea ca se munceste in echipe, ca se hraneste prin picurare intre culesuri, ca se duc magaziile de stors la hala si se storc cu centrifugi cu capacitate de zeci de rame... lumea, apicultorimea Romaniei, aproape ca nu mai suporta... asa ceva nu se poate ! Cum sa hranesti intre culesuri, poai sigur acolo-i furtisagul generalizat si stupii-s praf, cum sa storci in centrifugi de alea, ca nu exista sa nu-ti rupa toate ramele !!!
Si uite-asa, tarreeee a fost sala bucuroasa cand tipul s-a oprit din povestit si lumea s-a intors la a "dezbate" pe grupulete ce stia mai bine... cu ce diafragme impacheteaza peste iarna, care-i cea mai buna insarmare... si alte "dureri"
Trec doua saptamani si... vine dl.Popescu ! De data asta chiar vine.
Auditoriu, in mare parte acelasi, sala iarasi plina.
Si lamureste dl. Popescu toate nelamuririle stuparimii... care-i diafragma a mai buna. cate gauri trebuuie la insarmare si ce distanta intre ele, cate foi de ziar se baga la impachetarea optima... totul, raspunsuri la absolut tot ce framanta intelectul stuparului roman din anii ~2000 !
Si tare entuziasta si multumita de cele auzite a mai plecat lumea acasa... da dom`le asa se face "apicultura adevarata", acesta este omul si modul de lucru de urmat !
Anii trec si ajung sa-l cunosc personal pe tipul ala, omul de muncea (inca ) la ferma aia din Italia, vorbim si de cele intamplate atunci, in sala aia.
A raspuns ceva foarte simplu... aia-i apicultura pe care romanul nostru viseaza sa o faca, ala-i modelul pe care vrea sa-l urmeze ? Foarte bineeee.... e libertate, frateeee !!!
Iar Hodis.... tu,Hodiseee ( prietenul meu drag !)
esti un bou, mah ! Si tu, si Margarit si toti altii de aveti curajul sa spuneti ca se poate si altfel, jignind profund orgoliul lu`nenea... cum il cheama ? A...da: "baga rama - scoate rama".
Nu puteati si voi sa va limitati lapareri despre insarmari, diafragme si impachetari cu papura si plapumioare ???
Nu eram mai fericiti ?
