nicus scrie:Bambu, stai frate aproape ca se lasa cu concurs
Un (eventual) top muzical nu este un concurs între noi dar ar putea stimula interesul la modul general si în secundar, cred/sper ca poate aduce la vedere ascultatorii anonimi.
"un fel de miere de ciulini"Pot spune ca te-am "ghicit" doar, pe tine într-un anume moment, fara sa fie neapărat un "sortiment exotic".
Preferinţele muzicale sunt foarte diverse pentru o gamă fixă de sentimente , aceeasi pentru toţi oamenii.
Despre muzică în ce ma priveste, povestea e lunga si ar trebui sa o iau cu începutul.
Profesoara de muzicaAm cunoscut-o la Scoala Generala nr. 4 din (pe atunci) b-dul Ilie Pintilie, locul unde am intrat în clasa întîi si n-as putea s-o uit nici sa vreau.
Nu stiu dacă s-a păstrat pînă în zilele noastre sămînţa dascălilor din vremea aia. Mulţi dintre ei erau foarte buni, pasionaţi şi mîndri de profesia şi rezultatele (netrucate) ale elevilor buni iar şpaga supremă era un buchet de flori dar numai la ocazii festive. Oricum contextual ăla nu mai există.
Cînd a intrat materia muzică în programa şcolară (nu mai stiu în ce an scolar) a intrat si ea, profesoara de muzică în clasa noastră . O femeie de treizeci de ani de o frumusete serafică, dar trebuie sa-ti spun nicus, ca descrierea asta e sărăcăcioasă şi o nedreptă.
O voce cum nu mai auzisem si nici n-am mai auzit de-atunci, peste aspectul ei fizic, si deasupra acestor calitati, educatia, ţinuta, un aer cu totul aparte.
Parea ruptă de realitatea locului în care se afla, transfigurată în muzică, iar clasa de scoala era pentru ea probabil, o scenă imaginară.
Cu siguranta, nu era de pe planeta profesorilor.
Un zvon vag atunci, acum si mai estompat , spunea ca ar fi fost "retrogadata" de pe o pozitie de prestigiu din lumea muzicală a vremii pentru păcate neştiute, rămase necunoscute.
Îmi amintesc de caietele speciale de muzică din hîrtie lucioasă cu portativ pe care desenam cheia sol si notele muzicale, călimara si peniţa caligrafică (cea care scrie mai gros si mai subtire - caligrafia a fost materie de sine stătătoare în clasele mici) do si sol fa mi re do , ton-ton-semiton, solfegiile, si cam asta e ce mi-a ramas din teoria generală a muzicii.
Orele cele mai grele (nesuferite) erau alea în care ne ducea în sala cu pian - da, scoala avea pian

- ne ridica pe cite unul în picioare, ea cînta ceva la pian iar noi elevii, trebuiam să identificăm şi să batem din mîna măsura în timp ce interpretam pe note melodia.
Am decretat că am vocea în schimbare, că muzica nu e de mine şi am trecut-o în coada clasamentului.
Şi-apoi, credeam că muzica efeminează ori eu mă uitam în fiecare zi în oglindă să văd dacă nu cumva au răsărit ceva tulee ca la puii de porumbel, prin puful de pe faţă
Eşti poate surprins să afli că m-am îndepărtat de muzică înainte să mă apropii de ea.
Profesoara de muzică ne-a venit gratis dar eu am pierdut-o gratuit într-o bună zi, insă despre asta ... poate altădată.