2 Catre draga doamna Bezna, raspuns la scrisoarea netimbrata dar deschisa…Desi incercarea ta de defalcare a notiunii de Comunism ca intreg in doua elemente distincte (1 Doctrina - Principiu) si (2 Aplicare), este fortata si menita sa salveze ce se mai poate dintr-un conglomerat descris foarte bine de termenul plaga (calamitate de proportii biblice), eu m-am straduit sa iti respect departajarea.
Daca marxismul ca filozofie ar fi ramas doar o ideologie nastrusnica, undeva intr-un set de opere alese, prafuite pe un raft uitat, am ferma convingere ca lumea ar fi fost astazi un loc mai bun.
Acum abordam APLICAREA si CONSECINTELE ideologiei marxist - leninisteIar pentru a ma face mai inteles vom plonja in istoria neamului meu si a mea personal.
Dar inainte de asta voi mentiona, chiar si in treacat, un context istoric ce separa in mod destul de major perceptia asupra comunismului in regiunile istorice.
Daca in Principatele Moldovei si Tarii Romanesti influenta rusa, respectiv cea turco-fanariota a creat un context ce poate oferi pana la un punct circumstante atenuante, in Transilvania taranii au inceput mai de timpuriu sa dezvolte spiritul de antreprenor, traind pe baza dictonului “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista”. Omul vrednic si gospodar nu ducea lipsa. Ba din contra, se simtea bine si onorat sa fie ospitalier cu strainul si darnic si milostiv cu cel in nevoie. Chiar si grofii maghiari erau pe alocuri mai umanisti decat boierii extracarpatici.
Majoritatea ramurilor arborelui meu genealogic se trage din Muntii Apuseni.
Strabunicul meu s-a nascut in 1889. A fost scolit sub administratia maghiara. Apoi a fost decorat in doua razboaie mondiale. A devenit lider de opinie la nivel de regiune dar a refuzat sa intre in politica, datorita coruptiei pe care o vedea si cu care nu era de acord.
S-au casatorit (el 18 ani ea 15) doar cu hainele pe ei si, impreuna cu strabunica au muncit cu cele doua brate si au cumparat pamant dupa pamant, ca sa aiba fiecare copil un inceput in viata. Pamantul oferea stabilitate si independenta financiara. In sat numai alcolistii si ratatii nu aveau mijloacele lor de trai si isi vindeau forta de munca sezonier. Cine era vrednic si voia sa se realizeze pe picioarele proprii era ajutat de comunitate. De la achizitii de pamant, construit de casa si pana la ajutorul oferit prin munca in ‘claca’ (se ajutau unii pe altii la muncile specifice prin rotatie). Au venit comunistii. L-au fortat sa intre in partid iar el a refuzat (intotdeauna incercau sa ii converteasca pe fruntasii satului, ca apoi restul satului ii urma). A fost amenintat cu moartea el si familia de nenumarate ori, fiind declarat chiabur. De fiecare data cand iesea din casa si incaleca pe cal isi imbratisa familia ca pentru ultima oara. Nu era sigur ca nu va fi impuscat din paduri. Ba, la un momentdat, dupa ani si ani, s-a prezentat unu la el si a intrat in casa. Dupa ce l-a ‘omenit’ cu de toate, omul i-a aratat locul din paduricea de deasupra casei unde a stat ascuns o zi intrega cu degetul pe tragaci si cuiul catarii pe el. Primise ordin sa-l impuste. Dar omul se temea de Dumnezeu si i-a spus ca nu a putut apasa pe tragaci ca i-a vazut copilasii jucandu-se in curte…
Copiii lui s-au raspindit in cele patru zari ca sa scape de sub presiunea Securitatii care ii trata ca pe chiaburi pe toti. Tatal meu a facut puscarie in penitenciarul de maxima securitate de la Aiud si apoi in Insula Serpilor, la vestita Periprava. El, spre deosebire de altii, a scapat cu viata de la interogatorii si din crivatul ce suiera salbatic prin stuf…A ramas marcat si afectat pe viata.
Eu am fost haituit de mic, ca urmas cu origini nesanatoase…Am fost soim al patriei, am fost pionier. Dar am refuzat sa devin UTC-ist. Am terminat Liceul de Arte Plastice. Cand diriginta (care era colonel de securitate in rezerva), a incercat sa ma forteze in fata clasei sa accept sa devin UTC-ist, (eram singurul din tot liceul care inca nu era), am refuzat pe motiv ca nu ma simt suficient de capabil sa imi aduc contributia la dezvoltarea societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism…
Dupa ce am luat Bacalaureatul, fosta diriginta mi-a garantat personal ca indiferent cat de talentat as fi, nu voi reusi pe teritoriul Romaniei sa urc cu studiile mai sus de stadiul de liceu…Si asa a fost!
La examenul de Bacalaureat se inamorase de mine o bunaciune cu tate mari. Cand am ajuns la ea acasa am vazut pe viu ce insemna burghezia proletara (ceva ca in filmul ‘Secretul lui Bachus’). Atunci am aflat ca tac’su era mare mahar la Securitate pe judet. M-a electrocutat instantaneu! Nu a aflat niciodata de ce nu i-am mai dat nici un semn si m-am pierdut ca magarul in ceata (mi-au spus unii dupa ani si ani ca m-a cautat innebunita)…
Dupa absolvire am disparut in subteranele din minele din Rovinari. Din doua motive. (1)Am evitat armata (tot din doua motive). Unu, cu trecutul meu ‘nesanatos’ eram carne de tun si bataie de joc pentru niste gradati alcoolisti. Si doi, nu voiam sa jur credinta unui regim pe care il uram din toti rarunchii. Aveai doua optiuni si pentru asta: puscarie sau trei ani de subteran. (2)Am ales mineritul din Gorj ca sa ma trag mai catre granita si sa imi fac rost de bani pentru a putea trece fraudulos Dunarea catre sarbi. Ne-am divizat in doua echipe. Prima a plecat cu o saptamana inaintea noastra. Noi, cei ramasi, nu am aflat nimic atunci, ci peste ani. Familiile lor nu au mai primit nici o veste de la ei de atunci. Ceea ce ne-a condus la concluzia ca au fost impuscati mortal in tentativa de a trece Dunarea. Dar ceilalti din echipa mea s-au razgandit de teama si am ramas singur…
In termen de cateva zile, imposibilul s-a produs: Ceausescu a fost impuscat.
In euforia care a urmat am fost convins ca Occidentul a venit la mine si nu va mai trebui sa plec eu la el…
Mi-am rapit sotia de la ai ei. Nici ai mei nu au vrut-o ca era saraca, nici ai ei nu m-au vrut, ca eram la fel. Eram amandoi foarte tineri. Singuri impotriva tuturor. Imbratisati pe un peron de gara cu o valijoara cu cateva boarfe in el si bani de bilet. Si cu convingerea ca daca dragoste nu e, nimic nu e…Dar, daca dragoste e, se poate construi pe ea suficient cat sa treci prin viata fericit si implinit. Majoritatea cuplurilor ‘bine cotate’ din cercul nostru de cunostinte astazi sunt despartite si recasatorite de mai multe ori, cu copiii impartiti…etc,etc. Noi suntem mai atasati ca la inceput. Si distanta pe care am avut-o ca spatiu fizic intre noi (cand eu eram in strainatate ca sa pregatesc barlogul, iar sotia cu copiii in tara) , pentru un numar apreciabil de ani, nu a reusit sa ne distruga legatura. Deci, sunt un familist de moda veche si un romantic incurabil…
Sub aspect profesional , am pendulat in anii in care au urmat de la freelancer (scenarist clipuri de publicitate, grafician, pictor), la agentii de publicitate, jurnalism (la patru ziare). Unde am fost pe rand, secretar general de redactie, redactor sef, editorialist, pamfletar, caricaturist. Jurnalismul de investigatie m-a dus in punctual de a-mi fi amenintata familia telefonic, iar proprietarul ziarului mituit sa stopeze investigatiile. Am lucrat in doua radiouri. De la Dj cu show in prime time la productie de spoturi de publicitate audio (partea de creatie). La cel de al doilea, am ajuns manager. Aveam show-ul meu in prime time, ma ocupam de departamentul marketing si publicitate in acelasi timp. Poate a fost cea mai satisfacatoare perioada din Romania. Profesional, nu financiar. A fost un Album Oriented Rock radio FM, de factura americana. Eu imi permiteam pe post chestii pe care Andrei Gheorghe nu si le permitea la Bucuresti. Ca sa intelegi maniera de dijeiala, iti recomand sa vezi filmul cu Howard Allan Stern (cel care a revolutionat FM-ul in America). Filmul se numeste Private Parts (1997). Evident, nu chiar la nivelul ala.Dar ca atitudine nonconformista si atmosfera(
http://www.youtube.com/watch?v=vtwV43UF51w)
Am avut expozitie de caricaturi portretistice la galeriile de arta (lucrari care au ajuns sa zaca in subsolurile unui muzeu, fara a fi expuse, fara a fi platite)…Am fost considerat o tanara speranta a caricaturii portretistice romanesti…bla, bla, bla…
Oricat ar fi de surprinzator, intre aceste episoade ‘intelectuale’ am muncit in constructii si chiar si in minerit. Din nou. Si nu imi e rusine sa o recunosc. Am avut afaceri care au falimentat …Am incercat de toate. Cu muschiul, cu creierul, cu talentul. Dar am refuzat sa intru in clica politica si in ‘hora care iti tine spatele’...
Cand am inceput sa realizez ca ceea ce credeam eu si altii ca va incepe sa se intample in Romania, s-ar putea sa nu se intample in timpul vietii mele (daca se va intampla vreodata), am taiat-o catre Vest. Am vandut pamantul ce fusese cumparat pentru vatra (apicultura) si, ajuns aici am realizat ca fusesem mintit in privinta jobului. Si ca sunt singur, pe strazi, intr-o tara straina. Cu datorii in tara si o familie de intretinut si fara nici o promisiune de viitor. Am inceput de pe ‘Canal’, zona unde se aduna necalificatii sa fie luati la munci cu heirupul si pentru cativa euro, la negru. Cu care plateam chiria si imi intretineam familia acasa… Cu umerii sangerand de la sacii cu moloz de gresie si faianta, pe care ii incarcam in containere, dupa ce ii transportam pe scari de la multe etaje. Asa am inceput. Si au inceput sa ma descopere unii si altii. Si eu pe ei…Fiecare treapta urcata mi-a lasat un set de cicatrici. Pana am ajuns sa am munca de raspundere si sa-i aud pe belgieni spunand ca ‘emigranti din astia ne trebuie’. Nu mai lucrez de mult in constructii, a fost un episod pasager. Dar nu mi-e rusine de acest trecut. Sunt medici si anestezisti romani (cu cate 15 ani vechime pe specialitate), care au ajuns inaintea mea si pe atunci nu isi puteau echivala diplomele. Lucreaza in constructii si acum…
Bezna Zorilor scrie:Comunismul nu s'a ocupat cu alfabetizarea pentru ca poporul sa fie spalat pe creier, asa cum a scris penita lu' matale. Ci DATORITA comunismului tu esti acum mare invatat si bagi penita'n calimara, de acolo de la Bruxel de unde stai.
Gresesti din nou!
Ceea ce am invatat s-a datorat setei de cunoastere si am invatat ca autodidact!
Cu exceptia orelor de specialitate, la multe din ore jucam fotbal ca nu veneau profesorii.
Iar in ceea ce priveste istoria mistificata propagandistic si predata in scoli, a fost mai mult o intoxicatie decat o educatie!
Am doar doua regrete. Unul ca nu m-am trezit la realitate mai devreme, ca sa plec mai timpuriu. Al doilea, ca nu am avut ‘permisiunea’ sa fac o facultate la momentul oportun. Iar dupa caderea comunismului viata nu mi-a mai permis. Aveam o familie de intretinut…
Un prieten mi-a spus odata ca, datorita istoriei personale de care am avut parte am devenit luptatorul capabil sa inoate in atatea ape tulburi, atatia ani. Si ca satisfactia pe care mi-o poate oferi victoria de la final, s-ar putea sa depaseasca cu mult satisfactia pe care mi-ar fi putut-o oferii o diploma de facultate…
Nu stiu de ce, inclin sa cred ca a avut dreptate…
Eu ma indentific mai degraba cu Ion Gavrilă Ogoranu. Pe cand tu, cu Zaharia Stancu.
Deci, acum intelegi stimata doamna Bezna, de ce nu putem vorbi pe picior de egalitate ? Pentru ca, pentru ca alor tai sa le fie scos capul din tarana de catre comunisti, ai mei au trebuit sa muste tarana cu bocancul pe ceafa. Cu singura vinovatie ca nu aveau nevoie de comunisti ca sa traiasca bine! Fiindca erau capabili!
Acum intelegi de ce nu pot urmarii ‘detasat’ povestea comunismului si a ideologiei sale superbe ?
Mi scusi, signora Bezna!...Plus ca nu trebuie sa o transformam in ... supergluu…
