Prima pagină ‹ OFF TOPIC ‹ CAFENEA - DISCUTII DESPRE ORICE

[paul]

Legionarii au contestat comunismul pentru ca s'a suprapus cu furtul de tara (vezi Basarabia), dar profilul lor era foarte apropiat de cel al comunistilor, asa ca nu fiti convinsi ca, in alt context, nu ar fi devenit comunisti.
Nu pot sa explic, pentru ca dupa cum vad...e mai greu.


Interesant este ca intelectualii aia care au infundat puscariile, ionestii, vulcanestii, tutzii, noicii, au pus si aia botul la miscarea legionara, DE CE? pentru ca intelectuali fiind, au inteles o doctrina...care era aproape de fiinta om.

Draguta, legionarii n-ar fi devenit comunisti NICIODATA ! Indiferent de contextul politic !
Daca nu-i prea mare deranjul poti sa-mi expui cateva idei, de unde ai tras tu concluzia asta ? Hai ca poti sa explici ...
Chiar, buna intrebarea, de ce floarea intelectualitatii vremii a pus botul ( formularea ta) la Miscare ? Doctrina dinte pentru dinte ti se pare ... umana ? Mie o doctrina umana (umanista) mi se pare intoarcerea celuilalt obraz !
Nu-ti foloseste la nimic dar ... sa stii ca-mi placi !!! Pui bine problema , chiar daca uneori mai amesteci planurile .

[Bezna Zorilor]

Mishu05, fara sa ai impresia ca te bag prea mult in seama, uite, cand mai vii pe aici, sa stii care e treaba,

Tata are doua fete, le cunosti pe ambele...Dumnezeu stie, sau ma rog, ai vrut sa le cunosti dar nu ai reusit,

Tata e un intelectual...care vine dintr'o familie de oameni saraci care au lucrat pentru boieri. Bunicii mei nu au fost nicidecum ghiolbanii aia rasculati despre care vorbesti tu. Dar au lucrat pentru boieri si...a fost foarte, foarte greu. Intamplarea si comunismul, cu toate bunele si relele, fac ca tata a ajuns la facultate, nu ca fara facultate nu ar fi fost intelectual. Si la facultate a cunoscut'o pe mama, o fata dintr'o familie cu posibilitati. Diferentele astea sociale au facut, desigur ca discutiile sa se tina lant pana in ziua de azi. Dar nu pot sa judec pe vreunul dintre ei pentru mediul din care face parte. Unul sarac, altul bogat. E vorba despre niste vieti de om. Nu poti veni sa le anihilezi asa.

Dar eu, o fata al carui neam (jumatate din el) se trage din acei oameni saraci, fara posibilitati, datorita comunismului, contextului, etc...scriu acum libera pe internet, pentru ca asa m'a invatat tata, si stau in picioare in fata unor grobieni ca tine.

La urmatoarea posibila cuvantare vei fi bagat in centrifuga alaturi de Shrek si restul carora logica si cursul vietii va da cu 2.0.

Cu LUPUL ALBINELOR nu m'am hotarat ce sa fac, sunt multe la el care imi spun altceva. Pentru LUP si pentru mircea eu garantez cu constiinta.

[Mircea_63]

Pana la un punct, comunismul este o utopie. Din momentul in care acesta vrea intreaga putere, vrea de fapt dictatura si devine distopie.

In Biblie... Sodoma si Gomora. Dumnezeu se stapaneste sa-i pedepseasca in masa. Atata vreme cat in cetati se va gasi macar un singur OM, cetatea nu e distrusa.
Sa judeci un om dupa natie, sex, culoarea pielii, religie etc este descalificant.
Nu inteleg ce vrei sa spui legat de evrei si tigani.

Faptul ca inumanitatea poate fi explicata nu inseamna ca este si justificata.

[Bezna Zorilor]

Eu cred ca era posibila o transmutatie politica, ideologica, o sa mi se reproseze paradoxul crestin si ateist, dar cand vorbesti de tara, de teritorii pierdute, de protectie impotriva capitalului strain (vezi problema cu evreii), repet...era posibilia aceasta transmutatie ideologica. Chiar nu se vede niciun element comun? Nu se scrie nicaieri asta, dar nu il vedeti?

In legatura cu excesele de orice fel, zicand asa...numai din perioada feudala, burghezie, cu Marx cu tot...revolutia rosie din Rusia, parasutata in Romania...instinctul razbunator al proletarilor impotriva intelectualilor, cu tot ce a urmat, totul are legitimitate umana.

Institutional, daca esti acoperit, de vremuri, de ideologie, crimele se inmultesc. Ele nu sunt decat popasuri istorice...la care oricum se ajungea.
Toata lumea are dreptate, intelectualii au avut dreptate, proletarii au avut si ei dreptate, Cosbuc a avut dreptate, Eminescu a avut dreptate...

Unii s'au adaptat mai bine...Marin Preda, Zaharia Stancu, Arghezi. Lasand invataura lor celor ce urmau sa vina...Vadim, Paunescu...si altii...

Daca ai avut bunici, parinti detinuti politic esti patruns anticomunist, daca ai avut o vita albastra, absolut meritata, dar ai nimerit cand valul cobora...nu te'a mai putut salva istoria, din pacate.
Daca bunicii tai au fost saraci lipiti si comunismul i'a dus la scoala pe ei si pe copiii lor esti...nostalgic...asa ca toata lumea are dreptate.

"Unde vei gasi cuvantul ce exprima adevarul?"

[Bezna Zorilor]

M 63, excelent discurs pentru teoreticieni!

E putin mai greu sa fii sclav, omorat, deznadajduit, cotropit, si cate tre' sa mai spun? Teoria este excelenta, dar nu ajuta cu nimic sufletul omului.
Am mai spus asta, dupa parerea mea cine nu intelege ca istoria este chiar omul, nu poate sa inteleaga nimic.

Mai in clar, eu nu imbratisez niciun model! Doar ma uit...cum omul a facut toata istoria...si altfel nu se putea.

[Mircea_63]

Si utopiile sunt bune pentru... teoreticieni.
Daca apreciezi utopia comunism, da-mi voie sa imbratisez utopia OM.

[cristian bh]

Paul,..deja pt domnisoara,..utopia comunism=scoala pt saraci,a capatat conotatii universal valabile chiar si dincolo de sistemul nostru solar,...bineteles sustinuta si de deja consacrata risipa ilogica de logica cu care suntem deja familiarizati!
Ca in politica logica nu si-a gasit niciodata vrun adept,...asta-i alta socoteala,..care domnisoarei ii cam scapa,dar nimeni nu le poate cuprinde chiar pe toate,...
Faptul ca LUpu,..nici nu se sinchiseste sa raspunda la astfel de conotatii interplanetare incepe sa ne dea de gandit si astorlalti care asteptam mistificarea finala,....aia in penicilina!
Chestiile cu legionarii,..au fost citate asa din buzunarul de la piept,..(daca mai exista asa ceva in trendul modei de azi)si nu cred sa capeti raspuns in seara asta!
Ca subiectul e umpic mai stufos decat poate gogu cuprinde dintr-o simpla imersiune.

[paul]

Draguta, pui foarte bine problema in speta unei asa-zise apropieri intre cele doua doctrine. La o prima lectura, asa ar parea ... Numai ca, legionarismul pune in epicentru omul ca individ spiritual, ridicarea din glod (cum ar spune Mishu) avand loc numai in prezenta unei intense trairi spirituale sau cum ai spune tu superioritatea spiritului asupra materiei.
Comunistii, nu dadeau doi bani pe om ca individ si nici macar un ban pe om ca spirit.
Cum iti explici ca la nivel doctrinar anticomunismul era pus inaintea antiiudaismului in conditiile in care in Romania comunismul nu era instalat iar tara era plina de evrei care conduceau economia si care bineinteles ca se infruptau dintr-insa cu varf si indesat ?
Daca vrei sa-ti faci o parere iti recomand 2 carti ... Intoarcerea la Hristos ( cutremuratoare)a lui Ianolide si Jurnalul Fericirii a lui Steinhard, sa vezi cum vorbeste un evreu despre legionari.

[Shrek]

Pentru a nu fi gresit inteles, de la inceput precizez ca prima jumătate din viata am perecut-o in zona de sud ( oltenia " estica") iar cealalta jumătate in zona Banatului montan.
Este adevarat ca in zona unde am copilărit nu era o zona săracă, dar, asemeni BZ , am auzit oameni spunând după Revoluție ca era bine pe timpul comunismului, ce multa lume a invatat carte , ca aveau oamenii locuri de muncă, etc. Dar mereu le explicam ca au uitat foarte repede ca " proletarii" adică muncitorii de rând o duceau foarte greu, cu niste salarii de mizerie, cu lumina oprită zilnic, fără căldură in case ( in orase), cu mancare cumpărată la preturi de restaurant, pentru altfel nu aveai, transportați precum transportau nemții evreii in lagăr ( va mai aduceți aminte autobuzele articulate cărora le spuneam omizi?). Este foarte adevarat ca cei care "' dadeau cu ciocu", erau ceva pe la partid ori nu mai vorbesc de sefi sefuti, personal TESA aveau salarii decente si nu inghetau iarna in hale. Iar țăranii, erau la talpa iadului. Munceau tot anul si rămâneau doar cu ce puteau fura. Era ca la loto: daca aveai noroc si nu te prindea miliția cu sacu' de cereale in spate, aveai porc si prieteni de crăciun. Daca te prindea, porcu' se taia de pe lista si erai la rand la moară. Acesta era comunismul real, nu" printzipul" marxist- leninist - stalinist.
In Banat, in zonele necooperativizate, unde comunismul nu a prins pentru ca nivelul de trei era mai ridicat, oamenii nu duc dorul deloc acestei " binefaceri". Aici, familiile care lucrează " paurie " , fac asta de generatii si sunt aici familii bogate si mai putin bogate. Dar nu am auzit ca cei bogati ii " exploatează " pe cei săraci. Familiile instarite din mediul rural, au dobândit averea muncind pe brânci din zori si pana-n noapte, sunt cumpatate si nu pierd nopțile stand la povesti pan' la cinci dimineata. Iar in orase, cei care nu aveau ajutor din partea părinților, aveau doua, chiar si trei ocupații pentru a strânge ceva avere. Si nu prin " asuprirea " celor săraci. Aici saracia este asociata lenei sau vreunui handicap.
Nu incerc sa ma contrazic cu nimeni in materie de istorie sau filosofie politica, fiecare are dreptul sa isi aleagă drumul in viata are cum doreste. Dar este cel putin imoral sa vorbesti despre ceva ce nu ai habar, folosind fraze copiate din te miri ce filosofi , folosind termeni sofisticati si trimiteri la filosofi despre care unii din noi nu dorim sa ne mai aducem aminte, cultivând antisemitismul si făcând propaganda legionară fără să stii ( sau poate intenționat?) ca s-ar putea sa dai in penibil daca nu in sfera penalului.
Acestea fiind zise, te rog sa ma ierti dragă Beznă, daca nu mai particip la plimbarea ta pe aratura, in aceste conditii! Hai pa!

[Bezna Zorilor]

Da domne, ai dreptate!

Adevarul este ca in prima mea zi de scoala purtam codite si nu aveam freza data cu gel.

Intersectia a doua multimi este acea parte a elementelor care apartin si uneia si celeilalte multimi. Daca ai nedumeriri, intreaba prin casa.

Punctul comun...intre comunism si legionarism, dupa parerea mea, desigur, cu coditele mai scurtate, este ca ambele ideologii se pricepeau foarte bine sa ucida. Dar dincolo de asta, unii voiau o Romanie crestina, deci credeau in Dumnezeu, iar ceilalti voiau si ei tot o Romanie...si credeau fix in om. Elementul comun ar fi aici ca ambele credeau cu indarjire in ceva.

Daca ai nelamuriri, mai intreaba inca o data in casa.

Ca sa nu mai vorbesc, ca si unii si ceilalti, aveau simtul national si al independentei. Da' la astea va pricepeti voi mai bine, ca teoreticieni.

Si inca ceva!

Poate din motiv ca sunt femeie sau poate ca prin prisma profesiei, eu toata viata mea si tot ce am citit...eu vad numai imagini.

Asa se face ca...stiu cum lucea cutitul care l'a rapus pe El Zorab, stiu cand Cosbuc zicea "pe fete mi le cer"...si am imaginea acestor lucruri (tot codite aveam), mai stiu cand spunea "Hristosi sa fiti, nu veti scapa nici in mormant"...in perioada asta incepusem sa ma pensez.

Imaginile pe care ti le sugerez nu sunt din Rambo,

"sfarmati palate, temple ce crimele ascund, zvarliti statui de tira din foc, sa curga lava..." in aceasta perioada ma gandisem sa'mi fac un prieten, da' am renuntat.

Pai domne, daca sunteti asa de eruditi, hai sa uitam ce au scris im*becilii aia de epigoni, mai vechi sau mai noi, si sa citam din Adrian Severin, Petre Roman si apropo de imagini, si din nea Gigi (si din asta am imagini), cum se plimba el cu mainile la spate prin parlamentul barbatilor.

Si hai sa ne tinem de cuvant, in incheiere, hai sa ne vedem o data, cu rugamintea ca n'as vrea sa fiu in minoritate, ca sex vorbind. Si cu aceeasi rugaminte, sa ne prezentam cu totii fara laptopuri, ca sa mai vedem si putin in live cum sta treaba cu politichia asta si cu lumea.

Hai, saLU't!

[LUPU' ALBINELOR]

Catre draga doamna Bezna, raspuns la scrisoarea netimbrata dar deschisa…

Precizare introductiva

Eu, incepand cu ziua de vineri a fiecarei saptamani si terminand cu cea de marti, de regula, devin foarte putin disponibil catre deloc. Ajung acasa foarte tarziu, in jurul miezului noptii (vieresistii iti pot confirma ca ani de zile postarile mele de clipuri apareau dupa miezul noptii, fara multe cuvinte, sau deloc, fiindca eram prea oboist – aici, in capitalism, noi muncim zi lumina ca sa avem realizari). Chiar si zilele din mijlocul saptamanii pot ramane indisponibil cand se aglomereaza diverse responsabilitati familiale. Uneori nu am timp decat sa verific sumar pe telefonul privat daca sunt mesaje de la familie, sau sa arunc un ochi extrem de rapid sa vad daca s-a mai miscat ceva pe zonele de interes. Nu obisnuiesc sa folosesc telefonul pentru ca sa postez (cu atat mai mult cand se asteapta un raspuns elaborat). Cand am facut-o, am facut-o in mod cu totul si cu totul exceptional.

Ceea ce a indus probabil in eroare este ca, pana saptamana trecuta am avut parte de ceva timp pe langa casa si m-am aruncat pe forum mai mult decat o fac in mod curent. Dar perioada aceasta a trecut si voi deveni din nou o pasare rara…

In plus, nu a fost rau ca baietii sa te fezandeze putin, inainte sa apar eu. Mai ales ca ma bucur sa descopar printre cei resuscitati un Paul si un Mishu05 (pe care tin sa ii saLU’! (doamna Bezna, vezi ca imitarea semnaturii altuia e fals in acte si se pedepseste ca atare!)

Ok, sa revenim la dialogul mult asteptat.

Inca din capul locului vreau sa subliniez ca ai debutat pe acest subiect cu un handicap major in fata interlocutorilor tai: majoritatea lor, datorita varstei, pot aborda subiectul din interiorul fenomenului (fiindca l-au trait). Pe cand tu nu ai decat posibilitatea unei abordari exterioare, din lecturi si informatiile transmise de altii…Esti ca o profesoara de franceza ce emigreaza in Franta si insista sa lucreze in invatamant. Evident, vrand sa predea franceza la francezii nativi…

...Prima crima a umanitatii a fost introdusa chiar de Dumnezeu. Primii copii ai lui Adam si Eva, Cain si Abel, s'au dus la Dumnezeu cu jertfa. Dumnezeu a fost implicat in prima crima pe pamant din motiv de diviziunea muncii. Unul, ocupandu'se cu granele, i'a dus domnului pita, celalat i'a dus un miel gras. Si domnul s'a bucurat la mielul gras, "daca faci bine primesti bine", iata o pozitie chiar politica a domnului. Adica cel sarac ce ar fi trebuit sa faca? Sa fure un miel de la fratisu' ca sa ii duca domnului tot bucati? Pentru ca era mai sarac, numai cereale avea. Si domnul l'a intrebat de ce isi stramba fata, apoi de ce l'a omorat pe fratisu'? La intrebarea de ce Dumnezeu s'a bucurat in fata bucatilor Biblia nu poate raspunde, nimeni nu poate raspunde. De ce? Intreb si eu...ca sa ma aflu in treaba. Dar comunismul a venit sa rezolve diviziunea intre frati de care chiar Dumnezeu a fost capabil...

Modul in care ai abordat textul biblic din Geneza capitolul 4 cu versetele 3 - 8 te califica in ochii mei ca o foarte fina … necunoscatoare.
Pe vremea aceea nu existau saraci si bogati. Iar in nomenclatorul de meserii agricultorul nu era clasat pe o pozitie inferioara pastorului, dupa cum in mod eronat concluzionezi tu. Textul spune doar ca Dumnezeu a privit mai favorabil asupra jertfei aduse de Abel, fara sa-l sanctioneze pe Cain in vreun fel pentru asta. Diferenta de apreciere s-a datorat motivatiilor cu care cei doi si-au adus jertfele. Abel, dintr-un imbold launtric de recunostinta. Cain, se pare ca din obligatie, nu cu tragere de inima. Iar resentimentele lui au continuat sa creasca pana la punctul in care si-a ucis fratele. Acesta este momentul in care incepe lunga si istovitoarea istorie a fratricidului unei umanitati nascute in exil, in afara Edenului si a unei relatii favorabile cu Creatorul lor.

Tocmai ti-am raspuns la intrebarea la care considerai ca nimeni nu poate raspunde, nici macar Biblia.

Afirmatia prin care il incriminezi pe Dumnezeu in mod superficial, vrand sa justifici aparitia salvatoare si reparatoare a comunismului este cea mai fortata si hilara din cate mi-a fost dat sa aud pana acum…
Pentru o mai buna intelegere a argumentarii tin sa specific ca sunt non-cultist, dar am propriul set de valori. Cred in Dumnezeu, Cristos si Biblie. In acceptiune personala fac distinctie intre termenul ‘crestinism’ (totalitatea invataturilor lui Isus consemnate in Scripturile Grecesti - dar in concordanta cu Scripturile Ebraice), de termenul ‘crestinatate’ (cele peste 3000 de culte si confesiuni religioase care se declara crestine, se contrazic doctrinar una pe alta si, prin doctrinele dezvoltate de-a lungul timpului au ajuns in opozitie cu ceea ce a predat initial Cristos, mai mult sau mai putin).
Nu intentionez sa ma las atras in controverse pe teme religioase, ci ating domeniul tangential, in masura necesara elaborarii raspunsului la pledoaria ta.

Acum sa ne indreptam atentia catre IDEOLOGIE

Marx si Engels nu au fost intru totul originali. Ei au capitalizat tendinte si curente de gandire care au inceput sa se dezvolte inca din secolul XVI-lea, Renasterea. De acolo a plecat conceptia conform careia saltul omului catre progres a avut loc in momentul in care omul l-a contestat pe Dumnezeu. Eronat! Contestarea dogmelor Biserici, da!
Pentru ca, spre deosebire de propaganda predata la cursurile marxiste de combatere a religiei, sintagma: “Crede si nu cerceta” nu apare nicaieri in Biblie. In schimb ii apartine filozofului grec Celsus, traitor prin secolul al II-lea al erei noastre. Concept preluat si popularizat de Biserica mai tarziu. In schimb, Biblia indeamna in 1 Tesaloniceni capitolul 5 cu versetul 21: ‘dar cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.’ (conform cu biblia Cornilescu editia revizuita).
Asadar, stiinta si Biblia nu sunt in contradictie, iar perioada Evului Intunecat nu se datoreaza lui Dumnezeu si Bibliei ci influentei nefaste a Bisericii.

Pe fundalul abuzurilor si esecului Bisericii ca institutie morala de a calauzi masele in spiritul iubirii, Inaltul Criticism ia amploare iar filozofi ca Nietzsche, fervent critic al crestinismului si autor al celebrei sintagme: “Dumnezeu a murit, traiasca Supraomul”, au pavat calea pentru acceptarea pe scara larga a ateismului…

Sa ne intoarcem la Marxism-Leninism

Din punctul meu de vedere, marxismul, a fost prin modul sau de actiune mai periculos decat nazismul. Pentru ca nazismul a fost absurd si brutal, dar fatis. De aceea istoria l-a scuipat relativ rapid. In schimb, marxism-leninismul a fost de asemenea absurd si brutal dar s-a prezentat seducator, insidios. A fost mai distrugator ca proportie decat nazismul si mai toxic ca viziune.
Proiectia ateista asupra lumii modifica din temelii notiunea de civilizatie. Transforma societatea intr-o entitate neguvernabila. Si duce la ‘relativismul moral’ in care nu mai exista puncte cardinale de referinta la care sa se raporteze umanitatea. Nu mai exista Bine si Rau. Doar ‘valori diferite’. Doar ‘pareri diferite’. Daca in trecut omul se oprea din pornirile naturii sale umane preponderent negative, de frica ‘Celui de Sus’( de care era convins ca nu se poate ascunde si va da intr-un final socoteala), in ateism, singura grija este sa nu fi prins de semenul tau. Inlocuirea lui Dumnezeu cu Omul-Demiurg, devenit centru al universului …‘Oda mainii lui creatoare’…a dus la dezlantuirea inumanului din umanitate, la bestializarea fiintei umane cu doctrina justificativa. ‘Omul Nou’ a devenit un dumnezeu crud, coruptibil, care nu se temea de nimic, fara constiinta, fara remuscari. Cu viziuni distorsionate despre ce este cu adevarat in puterea lui sa realizeze si ce nu…

Marx s-a inselat din multe puncte de vedere. A prezis ca fortele antagonice dintre proletariat si burghezie vor aparea in cele mai dezvoltate state din punct de vedere economic: Germania si Anglia. Gresit! Marxism-leninismul a prins intr-o tara mai inapoiata economic, Rusia.
Desi manifestul Partidului Comunist a lui Marx aparea la Londra in 1948, britanicii au gasit o alta cale de a-si rezolva inechitatile si exploatarea muncitorului de catre industrias, laburismul. Si-au tras Partidul Muncitorilor (Labour Party), sindicate si si-au perfectat metodele de protest prin greve. Nu au simtit nevoia sa imbratiseze o versiune ateista ca sa isi regleze nivelul de trai si nici nu au crezut in indelung profetita cadere a Capitalismului…
De fapt se spune ca masonii l-au finantat pe Lenin si l-au sprijinit din umbra, stiind ca rezultatul final al experimentarii marxismului va duce la inapoiere economica si la scoaterea unui potent competitor de pe piata europeana, Rusia. Greu de demonstrat veridicitatea acestei afirmatii. Dar imposibil de ignorat finalitatea experimentului, care corespunde cu exactitate descrierii...
Caci sub aspect economic marxismul este nefunctional si impotriva regulilor economice sustenabile. In acest an se implinesc 100 de ani de la revolutia bolsevica din 1917. In 2017, comunismul este decedat deja de 26 de ani in patria mama Rusia. In China, ideologia marxist-leninist-maoista, pierde masiv din impactul asupra noii generatii a paturii mijlocii in formare, sub presiunea economiei de piata. Pana si in criptica Coreea De Nord, am citit relativ recent ca populatia se indeparteaza discret de ideologia comunismului de cazarma si se indreapta in secret catre religie…
Sa atribui marxism-leninismului emanciparea individului si sa vorbesti despre drepturile fundamentale ale omului este inconstienta crasa.
Marxismul este o ideologie indreptata in primul rand impotriva individului, colectivista. Libertatea individului se supune total interesului colectiv. Este o filozofie in care libertatea este doar o iluzie, este vrajmasul declarat al libertatii, care organizeaza societatea in mod violent, eliminand cu brutalitate orice alternativa critica. Este o religie a absurdului care inregimenteza in mod dogmatic masele si le tine sub dominatie cu un pumn de fier. Un adevarat iubitor de libertati fundamentale ale omului (valori ale liberalismului) si care nu agreeaza impunerea prin violenta, nu poate fi atras de Marxism. Este o contradictie in termeni!
Daca ideologia comunista ar fi fost cu adevarat atat de atragatoare incat se impunea prin forta ideilor, nu trebuia sa se foloseasca tancurile si structurile opresive pentru a fi implementata la scara larga.
Marxismul duce la subordonare administrativa, birocratie in exces, fara solutii economice sustenabile, la generalizarea coruptiei si a mizeriei.
Sigur, ar putea curge tone de cerneala de dezbateri in aceeasi nota. Dar nu sunt adeptul textelor in care ‘firul logic’ se innoada in metri patrati de text (textul de fata este o exceptie)…

“…În ce împrejurări concrete, româneşti, asistăm noi azi, printre intelectuali şi artişti, la această epidemie de marxism şic? Următoarele. (a) Din 11 iunie 1948, în România au fost aplicate literal principiile economice marxiste. Rezultat: pentru economie, ruină; pentru oameni, mizerie; pentru instituţii, disoluţie. (b) Imediat după abdicarea Regelui, la 30 decembrie 1947, în România a fost aplicată literal doctrina marxistă a desfiinţării revoluţionare a claselor. Rezultat: pentru societate, regresie brutală la vârste societale premoderne şi pre-politice; pentru oameni, crime în masă; pentru instituţii, regresie la nivel feudal şi fanariot. (c) După eliberarea în 1964 a deţinuţilor politici, s-a trecut de la marxismul de război la marxismul de pace. Rezultat: pentru societate, descompunere şi corupţie; pentru oameni, degradare morală şi corupţie; pentru instituţii, mafiotizare şi corupţie. Ca funcţionare, numitorul comun al marxismului de pace este corupţia generalizată. Ca principiu de mobilizare în jurul Conducătorului şi ca justificare faţă de societate a mizeriei economice, marxismul de pace a folosit întotdeauna naţionalismul şi şovinismul. Adeptul român al marxismului nu poate face abstracţie de faptul că, indiferent cât de idealist şi generos şi-ar justifica adeziunea, în România marxismul a fost adus la putere prin teroare şi crimă, a fost menţinut la putere prin colaboraţionism, delaţiune şi intimidare şi nu a putut produce în patruzeci şi unu de ani altceva decât mizerie, corupţie, detracare morală şi naţionalism şovin.
Deoarece România a fost un stat marxist ortodox, românii ar trebui să ştie ce este, unde duce şi ce poate face marxismul. Cu acest bilanţ, să te declari în România marxist (sau, mai şic, „marxist critic”) poate fi explicat numai prin: ignoranţă (faţă de ce este marxismul în sine); complicitate (cu ce a făcut marxismul oriunde), vinovăţie (pentru participare la crimele şi fărădelegile marxiste), conformism servil (cu modele stângiste occidentale).

P.S. Intenţia acestui articol nu este să demonstreze că opţiunea faţă de marxism ar trebui interzisă ori că adepţii lui ar trebui persecutaţi. El încearcă să argumenteze că marxismul stă sau cade împreună cu anumite opţiuni care sunt dezgustătoare (suprimarea libertăţii, domnia violenţei, tirania birocratică etc.) şi sugerează raţiunile pentru care adepţii români ai marxismului merită dispreţuiţi.”
http://inliniedreapta.net/monitorul-neo ... i-romanii/

[LUPU' ALBINELOR]

2 Catre draga doamna Bezna, raspuns la scrisoarea netimbrata dar deschisa…

Desi incercarea ta de defalcare a notiunii de Comunism ca intreg in doua elemente distincte (1 Doctrina - Principiu) si (2 Aplicare), este fortata si menita sa salveze ce se mai poate dintr-un conglomerat descris foarte bine de termenul plaga (calamitate de proportii biblice), eu m-am straduit sa iti respect departajarea.
Daca marxismul ca filozofie ar fi ramas doar o ideologie nastrusnica, undeva intr-un set de opere alese, prafuite pe un raft uitat, am ferma convingere ca lumea ar fi fost astazi un loc mai bun.

Acum abordam APLICAREA si CONSECINTELE ideologiei marxist - leniniste

Iar pentru a ma face mai inteles vom plonja in istoria neamului meu si a mea personal.
Dar inainte de asta voi mentiona, chiar si in treacat, un context istoric ce separa in mod destul de major perceptia asupra comunismului in regiunile istorice.
Daca in Principatele Moldovei si Tarii Romanesti influenta rusa, respectiv cea turco-fanariota a creat un context ce poate oferi pana la un punct circumstante atenuante, in Transilvania taranii au inceput mai de timpuriu sa dezvolte spiritul de antreprenor, traind pe baza dictonului “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista”. Omul vrednic si gospodar nu ducea lipsa. Ba din contra, se simtea bine si onorat sa fie ospitalier cu strainul si darnic si milostiv cu cel in nevoie. Chiar si grofii maghiari erau pe alocuri mai umanisti decat boierii extracarpatici.
Majoritatea ramurilor arborelui meu genealogic se trage din Muntii Apuseni.

Strabunicul meu s-a nascut in 1889. A fost scolit sub administratia maghiara. Apoi a fost decorat in doua razboaie mondiale. A devenit lider de opinie la nivel de regiune dar a refuzat sa intre in politica, datorita coruptiei pe care o vedea si cu care nu era de acord.
S-au casatorit (el 18 ani ea 15) doar cu hainele pe ei si, impreuna cu strabunica au muncit cu cele doua brate si au cumparat pamant dupa pamant, ca sa aiba fiecare copil un inceput in viata. Pamantul oferea stabilitate si independenta financiara. In sat numai alcolistii si ratatii nu aveau mijloacele lor de trai si isi vindeau forta de munca sezonier. Cine era vrednic si voia sa se realizeze pe picioarele proprii era ajutat de comunitate. De la achizitii de pamant, construit de casa si pana la ajutorul oferit prin munca in ‘claca’ (se ajutau unii pe altii la muncile specifice prin rotatie). Au venit comunistii. L-au fortat sa intre in partid iar el a refuzat (intotdeauna incercau sa ii converteasca pe fruntasii satului, ca apoi restul satului ii urma). A fost amenintat cu moartea el si familia de nenumarate ori, fiind declarat chiabur. De fiecare data cand iesea din casa si incaleca pe cal isi imbratisa familia ca pentru ultima oara. Nu era sigur ca nu va fi impuscat din paduri. Ba, la un momentdat, dupa ani si ani, s-a prezentat unu la el si a intrat in casa. Dupa ce l-a ‘omenit’ cu de toate, omul i-a aratat locul din paduricea de deasupra casei unde a stat ascuns o zi intrega cu degetul pe tragaci si cuiul catarii pe el. Primise ordin sa-l impuste. Dar omul se temea de Dumnezeu si i-a spus ca nu a putut apasa pe tragaci ca i-a vazut copilasii jucandu-se in curte…

Copiii lui s-au raspindit in cele patru zari ca sa scape de sub presiunea Securitatii care ii trata ca pe chiaburi pe toti. Tatal meu a facut puscarie in penitenciarul de maxima securitate de la Aiud si apoi in Insula Serpilor, la vestita Periprava. El, spre deosebire de altii, a scapat cu viata de la interogatorii si din crivatul ce suiera salbatic prin stuf…A ramas marcat si afectat pe viata.

Eu am fost haituit de mic, ca urmas cu origini nesanatoase…Am fost soim al patriei, am fost pionier. Dar am refuzat sa devin UTC-ist. Am terminat Liceul de Arte Plastice. Cand diriginta (care era colonel de securitate in rezerva), a incercat sa ma forteze in fata clasei sa accept sa devin UTC-ist, (eram singurul din tot liceul care inca nu era), am refuzat pe motiv ca nu ma simt suficient de capabil sa imi aduc contributia la dezvoltarea societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism…

Dupa ce am luat Bacalaureatul, fosta diriginta mi-a garantat personal ca indiferent cat de talentat as fi, nu voi reusi pe teritoriul Romaniei sa urc cu studiile mai sus de stadiul de liceu…Si asa a fost!
La examenul de Bacalaureat se inamorase de mine o bunaciune cu tate mari. Cand am ajuns la ea acasa am vazut pe viu ce insemna burghezia proletara (ceva ca in filmul ‘Secretul lui Bachus’). Atunci am aflat ca tac’su era mare mahar la Securitate pe judet. M-a electrocutat instantaneu! Nu a aflat niciodata de ce nu i-am mai dat nici un semn si m-am pierdut ca magarul in ceata (mi-au spus unii dupa ani si ani ca m-a cautat innebunita)…

Dupa absolvire am disparut in subteranele din minele din Rovinari. Din doua motive. (1)Am evitat armata (tot din doua motive). Unu, cu trecutul meu ‘nesanatos’ eram carne de tun si bataie de joc pentru niste gradati alcoolisti. Si doi, nu voiam sa jur credinta unui regim pe care il uram din toti rarunchii. Aveai doua optiuni si pentru asta: puscarie sau trei ani de subteran. (2)Am ales mineritul din Gorj ca sa ma trag mai catre granita si sa imi fac rost de bani pentru a putea trece fraudulos Dunarea catre sarbi. Ne-am divizat in doua echipe. Prima a plecat cu o saptamana inaintea noastra. Noi, cei ramasi, nu am aflat nimic atunci, ci peste ani. Familiile lor nu au mai primit nici o veste de la ei de atunci. Ceea ce ne-a condus la concluzia ca au fost impuscati mortal in tentativa de a trece Dunarea. Dar ceilalti din echipa mea s-au razgandit de teama si am ramas singur…

In termen de cateva zile, imposibilul s-a produs: Ceausescu a fost impuscat.
In euforia care a urmat am fost convins ca Occidentul a venit la mine si nu va mai trebui sa plec eu la el…

Mi-am rapit sotia de la ai ei. Nici ai mei nu au vrut-o ca era saraca, nici ai ei nu m-au vrut, ca eram la fel. Eram amandoi foarte tineri. Singuri impotriva tuturor. Imbratisati pe un peron de gara cu o valijoara cu cateva boarfe in el si bani de bilet. Si cu convingerea ca daca dragoste nu e, nimic nu e…Dar, daca dragoste e, se poate construi pe ea suficient cat sa treci prin viata fericit si implinit. Majoritatea cuplurilor ‘bine cotate’ din cercul nostru de cunostinte astazi sunt despartite si recasatorite de mai multe ori, cu copiii impartiti…etc,etc. Noi suntem mai atasati ca la inceput. Si distanta pe care am avut-o ca spatiu fizic intre noi (cand eu eram in strainatate ca sa pregatesc barlogul, iar sotia cu copiii in tara) , pentru un numar apreciabil de ani, nu a reusit sa ne distruga legatura. Deci, sunt un familist de moda veche si un romantic incurabil…

Sub aspect profesional , am pendulat in anii in care au urmat de la freelancer (scenarist clipuri de publicitate, grafician, pictor), la agentii de publicitate, jurnalism (la patru ziare). Unde am fost pe rand, secretar general de redactie, redactor sef, editorialist, pamfletar, caricaturist. Jurnalismul de investigatie m-a dus in punctual de a-mi fi amenintata familia telefonic, iar proprietarul ziarului mituit sa stopeze investigatiile. Am lucrat in doua radiouri. De la Dj cu show in prime time la productie de spoturi de publicitate audio (partea de creatie). La cel de al doilea, am ajuns manager. Aveam show-ul meu in prime time, ma ocupam de departamentul marketing si publicitate in acelasi timp. Poate a fost cea mai satisfacatoare perioada din Romania. Profesional, nu financiar. A fost un Album Oriented Rock radio FM, de factura americana. Eu imi permiteam pe post chestii pe care Andrei Gheorghe nu si le permitea la Bucuresti. Ca sa intelegi maniera de dijeiala, iti recomand sa vezi filmul cu Howard Allan Stern (cel care a revolutionat FM-ul in America). Filmul se numeste Private Parts (1997). Evident, nu chiar la nivelul ala.Dar ca atitudine nonconformista si atmosfera(http://www.youtube.com/watch?v=vtwV43UF51w)

Am avut expozitie de caricaturi portretistice la galeriile de arta (lucrari care au ajuns sa zaca in subsolurile unui muzeu, fara a fi expuse, fara a fi platite)…Am fost considerat o tanara speranta a caricaturii portretistice romanesti…bla, bla, bla…

Oricat ar fi de surprinzator, intre aceste episoade ‘intelectuale’ am muncit in constructii si chiar si in minerit. Din nou. Si nu imi e rusine sa o recunosc. Am avut afaceri care au falimentat …Am incercat de toate. Cu muschiul, cu creierul, cu talentul. Dar am refuzat sa intru in clica politica si in ‘hora care iti tine spatele’...

Cand am inceput sa realizez ca ceea ce credeam eu si altii ca va incepe sa se intample in Romania, s-ar putea sa nu se intample in timpul vietii mele (daca se va intampla vreodata), am taiat-o catre Vest. Am vandut pamantul ce fusese cumparat pentru vatra (apicultura) si, ajuns aici am realizat ca fusesem mintit in privinta jobului. Si ca sunt singur, pe strazi, intr-o tara straina. Cu datorii in tara si o familie de intretinut si fara nici o promisiune de viitor. Am inceput de pe ‘Canal’, zona unde se aduna necalificatii sa fie luati la munci cu heirupul si pentru cativa euro, la negru. Cu care plateam chiria si imi intretineam familia acasa… Cu umerii sangerand de la sacii cu moloz de gresie si faianta, pe care ii incarcam in containere, dupa ce ii transportam pe scari de la multe etaje. Asa am inceput. Si au inceput sa ma descopere unii si altii. Si eu pe ei…Fiecare treapta urcata mi-a lasat un set de cicatrici. Pana am ajuns sa am munca de raspundere si sa-i aud pe belgieni spunand ca ‘emigranti din astia ne trebuie’. Nu mai lucrez de mult in constructii, a fost un episod pasager. Dar nu mi-e rusine de acest trecut. Sunt medici si anestezisti romani (cu cate 15 ani vechime pe specialitate), care au ajuns inaintea mea si pe atunci nu isi puteau echivala diplomele. Lucreaza in constructii si acum…

Comunismul nu s'a ocupat cu alfabetizarea pentru ca poporul sa fie spalat pe creier, asa cum a scris penita lu' matale. Ci DATORITA comunismului tu esti acum mare invatat si bagi penita'n calimara, de acolo de la Bruxel de unde stai.

Gresesti din nou!
Ceea ce am invatat s-a datorat setei de cunoastere si am invatat ca autodidact!
Cu exceptia orelor de specialitate, la multe din ore jucam fotbal ca nu veneau profesorii.
Iar in ceea ce priveste istoria mistificata propagandistic si predata in scoli, a fost mai mult o intoxicatie decat o educatie!

Am doar doua regrete. Unul ca nu m-am trezit la realitate mai devreme, ca sa plec mai timpuriu. Al doilea, ca nu am avut ‘permisiunea’ sa fac o facultate la momentul oportun. Iar dupa caderea comunismului viata nu mi-a mai permis. Aveam o familie de intretinut…

Un prieten mi-a spus odata ca, datorita istoriei personale de care am avut parte am devenit luptatorul capabil sa inoate in atatea ape tulburi, atatia ani. Si ca satisfactia pe care mi-o poate oferi victoria de la final, s-ar putea sa depaseasca cu mult satisfactia pe care mi-ar fi putut-o oferii o diploma de facultate…
Nu stiu de ce, inclin sa cred ca a avut dreptate…

Eu ma indentific mai degraba cu Ion Gavrilă Ogoranu. Pe cand tu, cu Zaharia Stancu.

Deci, acum intelegi stimata doamna Bezna, de ce nu putem vorbi pe picior de egalitate ? Pentru ca, pentru ca alor tai sa le fie scos capul din tarana de catre comunisti, ai mei au trebuit sa muste tarana cu bocancul pe ceafa. Cu singura vinovatie ca nu aveau nevoie de comunisti ca sa traiasca bine! Fiindca erau capabili!

Acum intelegi de ce nu pot urmarii ‘detasat’ povestea comunismului si a ideologiei sale superbe ?

Mi scusi, signora Bezna!...Plus ca nu trebuie sa o transformam in ... supergluu…

[LUPU' ALBINELOR]

3 Catre draga doamna Bezna, raspuns la scrisoarea netimbrata dar deschisa…

Vreau sa mai precizez inca o data (ultima), ca materialul din pamflete sau poezii reprezinta intr-o proportie covarsitoare un cadru imaginar ci NU unul autobiografic. Sa incerci sa pui cap la cap asa zisele ‘franturi’ deduse din aceste texte pentru a ghici o imagine presupus reala da cu…radical.
Din nou repet, imi place sa surprind diferite stari de spirit. De la minus la plus. Imi place voluptatea sentimentelor depresive de tip bacovian (dar goticul merge mai adanc si este mai expresiv). Daca nu esti genul care poate savura baladele Metal, daca nu poti gusta feelingul asta, te apuci de compatimit si de prescris retete cu mila. Si chiar nu e cazul.
Nu am o framantare anume in plan personal, ci o reflexie filozofico-contemplativa asupra precaritatii conditiei umane intr-un univers atat de vast si dublat de infinitatea binomului micro-macro.
Unui artist care isi pierde ‘framantarea existentiala’ ii mai raman doar …etichetele.

Si pentru ca ai insinuat malitios ca as urla la luna tocmai pentru ca sunt de atata timp cu aceeasi femeie,
iti prezint ‘Profilul luptatorilor la tinerete’:

Si lupisorii pe cand erau doar motanei...

In alta ordine de idei, cata vreme ai fost o prezenta ce a dat impresia de jovialitate si efervescenta zglobie, care stie sa isi foloseasca acul in mod pamfletar si amuzant, care stie cand si cum sa dribleze si sa mimeze castigul si pierderea (de dragul show-ului), fara a te lua prea in serios, fara a te afecta la modul titanic, fara a te considera prea pretioasa, fara a dispera la ideea ca s-ar putea sa te inchida cineva cu vreo replica (si nu ai mai putea trai cu tine dupa aceea)…Fara indarjirea de a cadea tot timpul in picioare, indiferent de costuri si penibil… Fara ca sa amendezi in mod agresiv la altii exact elementele cu care ai tinut sa te evidentiezi tu inca de la inceput…Fara razboiul surd al unei feministe neo-marxiste care a pornit cruciada reeducarii masculilor…

…Fara toate acestea, parca erai mai complexa, mai sarmanta si mai cu vino-n’coa. Detineai elementele care puteau atrage si retine atentia LU’peasca…

Insa observ ca pe zi ce trece ti se diminueaza aura de zana si te ascuti ca lupta de clasa.

Moment in care asistam la o pierdere a interesului LU’pesc pentru una din cele mai cunoscute povesti populare din toate timpurile: “Scufita Rosie”.

Apropo, stii care este morala simpla a acestei povesti ?
-Nu vorbi cu strainii, indiferent cat de amabili si de politicosi par !

[Bezna Zorilor]

Te SaLU', Lupe!

In primul rand, ma bucur de reaparitie.

1. Am o dilema. Nu stiu care e mai mare, Dunarea sau Nilul.

Hai sa incep cu o concluzie. Daca ar fi sa ne imaginam ca am putea face un serial "oameni si destine" impreuna, am sentimentul ca Lucia Hossu Longin ar ramane o epigranista modesta.
Eu am stiut dintotdeauna ca barbatii sunt mai sensibili decat femeile, iar pentru a pune bazele serialului, imi permit sa fac cateva spicuiri, sper, mai scurte, privind arborele meu.

In perioada interbelica, strabunicul din partea tatalui a murit pe patul lui procust. Aveau pamant, si bunicul meu, copil fiind, ii era rusine cum tatal lui, adica strabunicul meu, cu o nemiloasa hotarare, deadea afara oamenii care ii munceau pamantul, din motive...hai sa zicem de productivitate. Pe aceasta filiatie, este posibil sa fi ajuns si la mine, prin tata, o gena umanista. Strabunica din partea mamei lu' tata, dupa ce mulgea vaca, trebuia sa invite copiii de pe strada ca sa le faca probleme cu aria cercului, cu reducerea la unitate, si cu regula de 3 compusa. Se pricepea la chestiuni de acest gen pentru ca dorise sa se faca profesoara, dar nu avea nici un leutz si vaca nu voia sa o vanda. Pe bunicul meu, comunismul l'a prins cu o camera in care erau stivuiti saci cu bani. A scapat de puscarie, desi a fost anchetat, pentru ca afacerile pe care le facea erau in relatie cu evreii. Si a avut noroc ca nu l'a gasit cu mult aur. Daca nu venea comunismul, eram si eu o mica burghezoiaca, insensibilia la istoria lumii.

In ceea ce ma priveste, in anii de liceu, am facut si eu text umoristic si caricatura politica, la ziarul local. Cunosc sentimentul frustrant, adolescenta fiind, cum este sa fii impins afara din redactie, pentru ca in fata ta sa se desfasoare slinos si glisant lingatorii cu interese politice. Mi'au spus sa nu mai vin.

[Bezna Zorilor]

2.

Oricat de reusit ar putea sa iasa serialul nostru, si oricat de multe drame am invoca, pentru mine ramane intrebarea - oare ne putem detasa vreodata de noi insine?

Cat priveste ponderatia sugerata ca nu am participat efectiv si nu am trait in acele vremuri, daca ar fi sa o luam ca tabu, notiunea de apriorism devine inutila. Imi cer scuze, il citez pe tata, "experienta este un drum batatorit de prosti".

Daca ar fi sa imi imaginez ca Dunarea nu are delta, m'as opri aici.

Eu stiu ca marele progres pe care l'a inregistrat omenirea in cunoastere nu s'a datorat experientei! Ci aproape numai gandului, care a trebuit, in mod fericit, sa se desparta de existential!

Cred ca nu v'a surprins (in general vorbind despre forumisti) o anumita stare de iritare de care, probabil, am abuzat (dar nu regret) atunci cand am primit apelative ca fatuca si nascuta tarziu. Si tot ce am mai primit.
Recunosc ca trimiterile mele la spectatoarele de Suleiman pot fi interpretate personal. Dar credeti'ma, daca erati o fata tanara, tot asa reactionati si voi!

Recunosc, anumite aspecte teoretice, cu siguranta mi'au scapat si mie. Cred ca e din perioada in care incepusem sa ma rimelez.

Cred ca nu va asteptati ca aici, sa o iau de la inceput cu Cain si cu Abel (fie zis, eu nu am gasit in Biblie un pasaj in care sa se faca trimitere ca fratele plugar a tot insistat intr'o maniera agasanta sa i se primeasca jertfa). Daca cineva are o traducere mai buna din armanica in olteneasca, il rog sa mi'o puna si mie la dispozitie.

Este inutil sa reinnod polemica privind prima crima, perioada fanariota, burghezia mosiereasca, ghiontul de la rasarit de la 1918, si tot ce a urmat. Cu Mircea Vulcanescu, cu Noica, cu Eliade, cu legionarii, cu regele, cu proletarii, cu Eminescu si ce stiti voi foarte bine.

De ce nu fac asta? Raspuns. Pentru ca intre timp ma nascusem.

Chiar daca am fost urecheata parinteste de oameni carora le port respect sincer, credeti'ma cu maxima onestitate, apreciez si sunt sensibila la penita DVS (LUPU) si la viata.

Cu respect, va apreciez eruditia, mare lucru eu nu am invatat dupa ce am terminat o facultate, ba mai mult as spune, a fost o frana in existenta mea, si nimeni nu trebuie sa regrete asta.

Raman, ca orice om, stiti si voi...mai din orgoliu, mai din convingere, in mod natural, ramaneti unde sunteti, raman unde sunt. Chiar daca ne mai jucam cu cuvintele pe forum, in mod cinstit, va spun, ca pe mine nu m'ati dezamagit nici unul. Am sarit si eu, desculta, intr'o lume in care mi'a facut placere sa merg pe nisip.

[Bezna Zorilor]

3.

O incheiere linistitoare.

Pentru cei care se panicheaza ca o fatuca, care de abia si'a taiat coditele, poate constitui un real pericol de protuberante soviniste cu aderente legionare, ii linistesc, spunandu'le ca, nu sunt nici Ioana D'arc, nici Ana Pauker.

De la filosofie eu am invatat un singur lucru, sa stau si sa privesc lumea. Si chiar asta fac. Daca privirea mea va poate produce traume voua si planetei, insist sa va linistiti.

E destul de traziu, mi'as pune un film. Ma gandesc daca sa revad La vita e bella, sau sa recitesc textu' lu' LUPU'. Fara nuante ironice, emotionante amandoua...si de apreciat.