download/file.php?id=40530&mode=viewBazele oricarei profesii se pregatesc fie prin optiunea initiala personala, fie sub indrumare. In 1975 unui coleg i s-a respins dosarul de admitere depus la un liceu militar. Parintii au primit o singura explicatie: Nu are nici o sansa. In 1979, fara stirea parintilor a depus dosarul la o scoala militara de ofiteri. Dupa cateva zile a fost chemat la scoala repectiva si i s-a restituit dosarul, cu explicatia verbala ca nu indeplineste criteriile necesare. In 1987 se strecurase intr-un post care-i dadea sperante de viitor. A fost destituit dupa un an. Un gura sparta i-a explicat ca raportul CI a fost unul negativ. A supravietuit.
Inainte de ’89 erau anumite profesii si institutii de invatamant, cu character prohibitiv pentru majoritatea tinerilor romani.
Pentru facultatile de drept, scolile de militie, securitate, armata si doctorate, criteriile de admitere erau foarte dure. Dosarul necesar admiterii trebuia sa primeasca aprobari pe lantul: recomandare de la locul de munca, comitetul de partid pe intreprindere, militia , securitatea. comitetul judetean de partid, iar la doctorate, obligatoriu, tova academician.
Un procuror era obligatoriu in relatii de colaborare stransa cu institutiile repressive ale regimului communist.
Acolo s-a forjat caracterul democrat al lui Tudorica. Din pisica nu faci soarece, din militian nu poti face politist, din securist nu faci SRI-st, iar din procuror communist nu poti face un jurist democrat. Cel mult un arivist vanator de cariere.